FRICA LA COPII
FRICA LA COPII | Autor: Bratu Monica
MULTUMESC
Raspunsuri
marius spune:
1. Mai multa atentie din partea voastra pentru situatii previzibile si usor de evitat (a se vedea cheia la baie) sau orice cheie in general. Atentie la sosea, la zone inalte, la aragaz, la curent... insa invatarea nu se face prin spaima ci prin incredere, prin intelegere.
2. Tie iti este frica in general, adica esti o fiinta tematoare, ai incredere in tine? Dar in cei din jurul tau? Nu cumva transmiti frica ta celor din jurul tau? Nu esti cumva o fiinta prea protectoare? Cu mici exceptii (cele native - foarte importante dealtfel) copiii sunt ceea ce sunt parintiilor. Indrazneti sau fricosi, altruisti sau egoisti, veseli sau rezervati, atenti sau imprastiati si asa mai departe. Eu cel putin am vazut aproape in fiecare copil felul de a fi a parintelui(ilor) lui. A nu se confunda cu educatia.
Ce cred ca s-ar putea face?
1. Daca problema nu porneste de la tine atunci eu personal consider ca nu trebuie sa fortati, dar trebuie incetul cu incetul sa o atrageti in activitati care sa o solicite, sa o responsabilizeze, sa primeasca sarcini, sa-si asume decizii personale... dar de jos in sus adica treptat. Atat sa primeasca cat poate duce. La inceput mai putin apoi din ce in ce mai mult. Probabil asa va capata din ce in ce mai multa incredere in ea. E un proces de durata, de rabdare, de intuitie dar poate sa confere satisfactie.
2. Daca insa problema este la tine (voi) cred ca ar trebui sa fiti sinceri in primul rand cu voi insiva sa sa reparati atat cat se poate problema voastra. Adica aveti de luptat cu voi insiva. Asta dupa mine este mult mai greu dar nu e imposibil pentru ca aveti deja o varsta o experienta.... un fel de a fi format in timp. Stiu si eu? In viata aproape orice este posibil.
Oricum frica nu se trateaza niciodata dar se poate diminua dar fara a sari calul. Exista sansa sa stricati mai mult daca fortati lucrurile. Rabdare, timp, insistenta.... tinta... si curajul de a incerca. Se poate.
Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro
Decembrie 2006
Anul 2007
Sheannamp spune:
Autor: kossir
Subiect: cum procedam in cazul fricii excesive?
Trimis la: 29/05/2007 01:54:05
Mesaj:
Va propun un subiect care pe mine ma preocupa in mod special acum.
Copilul meu este foarte fricos, anxios, daca nu are motive de frica, isi imagineaza cate ceva. Are aproape 8 ani acum, dar problemele au inceput cumult timp in urma. Cand avea aprox. 2 ani jumatate, paote spre 3 ani, o femeie care statea cu el, ca sa nu ceara la plimbare, l-a speriat ca-l ia vantul. A avut o perioada de teroare, nu suporta sa iasa din casa, si cand ieseam tinea de noi sa nu-l ia vantul, sau sa ne ia pe noi. Am ajuns la medic, care mi-a zis ca sunt eu nebuna, ca trebuie sa-l las in pace ca-si revine. Ceea ce s-a si intamplat incet, incet.
Acum ii e frica sa stea singur in casa, nu merge la baie singur, nu prea iese nici pe strada, ii e frica sa nu-l fure cineva. Bine, toate astea i-au fost bagate in cap. Eu sunt o fire, normala zic eu, adica mi-e frica in limitele normalului, dar sotul meu e foarte fricos, la fel ca intreaga lui familie. Acum suntem in Maroc, el e marocan si am trait o vreme cu familia lui, de unde cred eu, sper sa nu fiu rea, are fiul meu frica asta generala. Adica ii e frica de orice. Are si un verisor care e terorizat, adica e mai rau ca fiul meu, iar el fiind slab de inger cred ca a fost influentat foarte tare de catre copilul acela (e mai mare ca el cu vreo 3 ani).
Acum sa nu va imaginati ca e bolnav, sau asa ceva, duce o viata normala, are prieteni, merge la scoala, e totul ok, doar sa nu ramana singur, poate doar la calculator sau tv ramane singur in camera. Merge si la paine, iese cu bicicleta, nu stiu e normal, doar ca eu as vrea sa-l incurajez, sa scapam de teama asta pe care o are si care pe mine uneori ma scoate din sarite, recunosc. Si poate ca atunci cand ma enervez, nu am suficienta rabdare cu el, gresesc foarte mult, stiu, de aceea va cer sfaturi, cine a mai trecut prin asa ceva.
Salutare din Maroc, mami lu Mihai
Raspunsuri:
--------------------------------------------------------------------------------
Autor: Roxana80art
Raspuns la: 29/05/2007 14:16:36
Mesaj:
Buna in Maroc si bun venit pe forum !
Imi pare tare rau sa vad ceea ce se intampla cu baietelul tau, si vreau sa-ti spun ca si eu am unele probleme cu fetita mea care inca este micuta (are 2 ani si 9 luni) si care merge la gradinita de vreo 2 luni dar care a prins frica in primul rand de copiii mai mari care au mai atins-o vazand-o si mai micuta si mai fricoasa, si de lup si de "nenea" care spune ea, e prin casa .....Am avut si nopti nedormite din cauza acestei frici si dupa cum spuneai si tu mai devreme chiar ii era frica sa iasa din camera ei si sa mearga la bucatarie sau la baie. Si nu vorbesc la trecut despre aceste lucruri unele din ele inca mai persista dar unele am reusit sa i le scot din cap.
Sunt foarte suparata ca noi niciodata nu am speriat-o cu absolut nimic si acum a prins anumite lucruri care nu-i fac deloc bine dar cateodata n-ai ce sa-i faci, ci doar sa il ajuti sa treaca peste aceste probleme ale lui care in definit devin probleme noastre.
Sa-ti spun ce am facut cu ea cand mi-a facut aceste scene : noaptea cand mi-a plans in vreo trei reprize am luat-o in brate cand am inteles care era problema ei, si am mers cu ea prin toata casa sa se lamureasca ca nu e nici lupul nici nenea, apoi la 2 zile am mers cu ea la preot sa-i citeasca si sa se linisteasca...
Veau sa-ti spun ca la mine a mers acest lucru, s-a linistit iar acum cand mai pomeneste de lup rade si spune ca vrea sa mearga la ZOO sa-l vada in cusca..
Bine, eu am fetita inca mica fata de baietelul tau, dar eu zic ca sunt foarte multe posibilitati sa-l ajuti sa-si invinga temerile , pentru ca tu-l cunosti cel mai bine si stii tot la fel de bine cum sa-l iei si cum sa-l faci sa treaca peste aceste fobii.
Numai bine si sa auzim lucruri imbucuratoare! Succes !!!
--------------------------------------------------------------------------------
Autor: kossir
Raspuns la: 01/06/2007 22:50:46
Mesaj:
Nu l-am speriat nici noi niciodata cu babau, sau ceva de genul asta, doar dupa ce am ajuns aici, in Maroc, adica dupa 4 ani ai lui au inceput cei din jur sa-i povesteasca despre toate astea .
Teoretic stiu cum sa-l iau, il cunosc ar fi ok, daca as avea tot timpul rabdarea necesara. Adica uneori ma apuca disperarea, consider ca e mare pentru asa ceva si o dau rau de tot in bara. Incerc sa ma educ pe mine acum, sper sa reusesc si cu ajutorul vostru.
Toate cele bune, Carmen mami de Mihai
--------------------------------------------------------------------------------
Autor: aidaciolac
Raspuns la: 02/06/2007 00:12:05
Mesaj:
Ceva asemanator am patit cu surioara mea care este mai mica cu 18 ani.
La noi in familie nu s-a obisnuit ca mama sau bunicii sau... sa ne sperie cu ceva.
Sperietura surorii mele a provenit de la orele de religie ...
Tratament cu xanax si sedinte de psihoterapie.Nu pot sa spun ca este refacuta complet , dar mult ameliorat este.
Acum doarme toata noaptea fara sa tresara sau planga sau sa se foiasca.
Nu stiu ce sa spun , eu cred ca au o predispozitie la asa ceva .
Sper sa se faca bine si sa capete iar curaj si incredere.
Toate cele bune!
--------------------------------------------------------------------------------
Autor: marius
Raspuns la: 02/06/2007 13:35:57
Mesaj:
Seamana? Opinia mea este:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=101491
--------------------------------------------------------------------------------
Autor: kossir
Raspuns la: 02/06/2007 15:45:43
Mesaj:
Da, vad ca a mai fost tratat subiectul, eu sunt mai noua.
Da problema vine de la noi, de la tatal lui in speta, (tot ce e rau vine de la celalalt, nu?), problema e ca el, tatal nu constientizeaza, sau chiar daca uneori o face, nu are nici o intentie sa se schimbe, nu crede ca ii face rau copilului, ci doar bine. In privinta asta niciodata nu ne-am inteles si avem lupte serioase. Imi este foarte greu sa lupt cu spaimele copilului, cand tatal sau darama intr-o secunda ce-am muncit eu o saptamana, ca sa nu mai vorbesc de verisorii lui si in general toata familia tatalui. Ei nu considera o problema frica, este un sentiment cu care traiesc toti si care li se pare natural. Pentru ei eu sunt inconstienta. Atunci cum sa fac sa-mi feresc copilul de asa ceva, in conditiile in care traim in mediul lor?
In alta ordine de idei, eu nu cred ca e cazul sa apelez la medicamente, cred ca nu e asa grav.
Va multumesc pentru participare si pentru ajutorul dat, sper sa mai vina si altii cu diverse experiente asemanatoare din care sa ma inspir. Repet imi cam lipseste rabdarea, cu asta ma lupt acum.
Pupici de la mamai de Mihai.
Carmen.
kossir
b.nica spune:
frica este un sentiment normal de cele mai multe ori,dar,uneori aduce mai mult a teroare si cauzele ei sunt diverse;in functie de intensitatea ei si de ce o cauzeaza,poate fi tratata cu rabdare si explicatii logice sau cu ajutorul unui psiholog,dar mi se pare cel putin exagerat un tratament cu medicamente psihotrope,gen xanax.spectaculos si fara nocivitate poate fi un tratament homeopatic.
vilma spune:
Monica, si eu am o fetita de 6 ani care "are nevoie" sa se teama de ceva. Cateodata sunt tantarii, alteori frica de cazaturi, de raniri, acum are o obsesie pentru paianjeni si o generalizeaza la tot ce misuna prin iarba. Am fost la padure, ne-am oprit intr-o poienita. Nu stiu sa spun daca a avut 5 sau 10 minute in care sa nu fi tipat isteric ca s-a suit vreo furnica microsopica pe ea. Simteam ca ard de rusine fata de ceilalti prieteni care ar fi putut s-o considere ciudata. Si pentru ca nu a mers sa-i spun pur si simplu ca nu-i face nici o insecta nimic, mi-a venit in cap sa-i spun ca de fapt fiecare insectisoara are o familie, mai precis o mama, care poate chiar acum o striga sa vina acasa, si ea ce face, umbla hai-hui. Si am inceput sa vorbim cu ele: hei, du-te acasa, te striga mama ta! In tot acest timp am tinut-o in brate. Dupa ce am facut scenarii trasnite care i-au provocat rasul, am simtit-o ca e un pic mai relaxata. I-am spus ca e in regula sa-i fie frica, si mie imi e cateodata, si toti oamenii se tem de ceva. Asta nu inseamna ca tzopaim toata ziua intr-un picior ca s-a urcat furnica pe pantof. Ci facem asa: o dam jos de pe noi caci a ratacit drumul si poate mama ei o cauta. Mai greu e sa aplici chestiunea pe viespi, albine sau alte vietati care chiar pot sa intepe sau sa muste. Oricum, de astea imi e si mie frica, asa ca pot sa-i zic sa faca ca mine: s-o ia la fuga! 
Ca si concluzie, as zice sa ii spui povesti amuzante despre lucrurile care o inspaimanta in momentul cand se sperie, sa o tii langa tine.
Cat despre sperietura din timpul sarcinii, cine stie, poate ca simtit, poate nu, oricum n-o sa stii niciodata, asa ca nu-ti mai face ganduri degeaba. Si fiica-mea mi-a spus ca ea nu vrea sa creasca ca sa nu imbatranesc eu, dar sa stii ca asta nu e ideea lor, exista un cantec pe care il invata pe la unele gradinite, si care suna chiar asa: "As vrea sa raman copil, Ca mama sa nu-mbatraneasca..." Poti sa-i spui ca mai e mult pana sa ajungi atat de batrana, si oricum, mai sunt atatea lucruri interesante pe care le veti face impreuna cand va mai creste. Eu ma mai stramb la ea si-ii spun ca sunt o batranica, ajuta-ma sa spal si eu una-alta...si rade de mine. Cred ca cel mai bine poti sa stapanesti frica unui copil prin simtul umorului.
giulia71 spune:
Monica, mergi cu fetita la un psiholog bun de copii!
Si eu voi merge cu al meu pentru ca si el are frici exagerate pe o sensibilitate marcanta!
E cel mai bun sfat pe care ti-l pot da!
mami de Calin rasfatzat:)
amoodia spune:
quote:
Originally posted by Bratu Monica
Nu stiu daca nu mai exista o alta cauza si anume:gravida fiind in luna a7a era sa mor intr-un accident la TISITA (ptr cine stie zona) e un pod.Masinile stateau pentru ca circulatie era oprita de politie pentru un timp,eu cu Tico eram ultima masina la rand si din spate un TIR cu viteza foarte mare venea spre mine(banuiesc ca nu-si daduse seama ca noi stam si astept si nu suntem in miscare)drept pentru care venea si nu dadea semne ca s-ar opri.Am pus mainile la ochi si am spus Doamne Ajuta dar eram sigura ca voi muri.Intr-adevar TIR-ul a franat in ultimul moment a tras stanga de volan ca sa nu se urce efectiv pe noi cei care stateam si s-a orpit cu cabina la cativa cm de stalpul podului.
Ma gandesc:OARE STAREA MEA DE GROAZA NU S-A TRANSMIS SI COPILULUI ? si de aici toate starile astea de frica,anxietate acum apar la orice soc cat de mic?
Monikka
mama mea e cadru didactic, si cand era insacinata cu sora mea a tras o frica sora cu moartea. avea o fetita in clasa, care suferea de nu stiu ce boala, si nimeni nu stia.fetita bine mersi, iar dupa cateva secunde a avut o criza si tremura si se inrosea din ce in ce mai tare la fata, pana a cazut jos si se zbatea pe podea. mama a crezut ca moare fetita si nu stia ce sa faca sa o ajute. dupa aia sora mea in fiecare toamna chelea pe partea stanga a capului si pana in iarna ii crestea parul la loc, dar mereu ii cadea parul toamna. a umblat mama cu ea pe la nu stiu cati doctori si nimeni nu stia sa-i zica ce are, pana a dat de un doctor pensionat si doctorul ala i-a spus ca de fapt e din cauza socului care l-a avut mama si i-a preparat surorii mele un medicament si nu mai stiu ce i-a prescris atunci. parca ii daduse si prednison, dar nu mai stiu sigur. oricum sora mea acum are pe partea stanga mai mult par ca in partea dreapta si nu i-a mai cazut deloc. in schimb e mai nervoasa din fire decat noi. deci e posibil sa fie si din cauza socului tau, nu stiu. mai bine cauta un doctor bun sa te ajute.
giulia71 spune:
o fi si o toana la fetita ta, dar eu zic sa mergi la doctor si sa vezi ce zice.
Din ce povestesti trece printr-o "criza" si trebuie ajutata cumva!
Sa ai multa bafta si sanatate fetitei!
mami de Calin rasfatzat:)
spic de grau spune:
Apropo de frici, vin si eu cu o intrebare:
David - are 3 ani si un pic. NU putem intra in statia de benzinarie cu el, ca se pune pe urlat. Striga intr-o disperare ca ii e frica, ca sa plecam..Ma sperie si pe mine...
Azi (ca o mama nebuna si paranoica ce se respecta
), ma intrebam daca nu cumva copilul meu e clarvazator, si ca simte el ceva... Nu va spun ca devenisem si eu stresata...
Prima data am zis ca e un accident, ca e obosit, ca de fapt vrea altceva. Am coborat din masina pana a facut tati plinu, ne-am plimbat.
A 2 a oara idem.
Azi insa la fel.. 
SI ii spun de fiecare data ca e ok, ca nu are de ce sa ii fie frica...
La TV nu il las.. Se uita doar la desene animate, si nu am vazut nici un desen cu statii de benzinarie "monstruoase"...
Am incercat sa aflu de ce ii este frica..
Sa va mai spun ca ne spune sa nu punem benzina?
L-am asigurat ca nu punem, ca stricam masina!
(sigur nu stia el de hdi si dci)
Ai vostri au spaime d-astea inexplicabile?
Tu spui ca iubesti florile, dar le tai si le pui in vaza.
Zici ca iubesti cainii, dar le pui zgarda si ii tii legati in lant.
Te lauzi ca-ti plac pasarile si le inchizi in custi mititele...
Cand spui ca ma iubesti mi se face frica. (Jean Cocteau)
kossir spune:
Vad ca sunteti hotarate pe doctori. O fi chiar asa grav? Fiul meu de pilda, intr-o zi cand am plecat dupa paine si am intarziat putin l-am gasit urland in interfon si chiar se scapase putin pe el. Inainte mai plecasem 15 minute sau chair mai mult ziua de acasa si nu se intamplase nimic, desi frica e veche. Chiar sunteti de parere ca trebuie mers la medic, sau cu rabdare si muuuuuuuuuuuuuuuult tutun se rezolva?
Carmen mami lui Mihai
kossir
giulia71 spune:
Io-s hotarata sa-l duc la un psiholog, pentru ca are frici total neintemeiate.
I-am explicat de sute de ori ca n-are de ce sa-i fie teama si el o tine pe-a lui!
Cu wc, s-a blocat acum doia ani in wc si de atunci a luat frica si se dece numa insotit , zici ca-i vip!
A lungit-o si cu camera lui, nu sta singur si pace, adoarme cu unu din noi, obligatoriu si de cele mai multe ori...vine noaptea in patu nostru!
Deci eu sunt hotarata!
Scurt!
mami de Calin rasfatzat:)