Singuratate
Am plans aproape toata dupa-amiaza...
dar sa va povestesc de ce...
Am cunoscut anul trecut in octombrie un barbat, care mi-a fost de fapt sef.Dupa numai doua luni m-a dat afara, din motive de tot felul, spuse de el, desi n-am prea gresit cu nimic. Singura problema a fost ca incepusem sa ma indragostesc de el.Cum nu, cand toate femeile il doresc, are asa un comportament,( desi nu e cine stie ce fizic), care atrage femeile ca un magnet; e un tip foarte dur, e cred chestia cu testosteronii emanatzi de un mascul , cu cat emana mai multi, cu atat sunt mai in limba femeile dupa ei...
oricum, in februarie anul asta, mi-a scris un mesaj pe mail,numai asa, desi nu speram vreodata ca El, marele si tarele o sa mai ia legatura cu mine, lui nu-i pasa de nimeni si de nimic, numai banii sunt pentru el importanti. De-atunci incolo, mai corespondam din cand in cand pe mail, mai imi trimite poante haioase, sau eu il mai intreb una-alta, si el imi raspunde; de unde se purtase cu mine MIZERABIL, inainte de a ma da afara, incepuse chiar sa faca glume cu mine, sa ma agreeze, cumva acum decateva luni incoace...
In sufletul meu sensibil ca o floare, ca asa este, am inceput sa-l vad ca pe cel sortit mie, am vazut in el un scop al vietii mele,nu mai vorbesc cat de chinuit ini era corpul de dorinta mea pentru el, desi eu sunt casatorita, nu mai imi pasa prea mult de sot, chiar si acuma cand va scriu, de fapt intre noi nu prea mai exista mare lucru, decat o amicitzie si cred ca vom divorta candva, in viitorul apropiat, inca n-am discutat despre asta, dar probabil ca urmeaza...
Am inceput din ianuarie incoace sa investesc in mine; m-am lasat de fumat( deja am 5 luni!), desi am fost o fumatoare inraita, imi cumpar numai lucruri scumpe, imi permit numai cosmetice dintre cele mai scumpe, totul numai pentru a-l mai vedea o data, macar, ca un fel de pregatire pentru o intalnire mult asteptata.
Ba pe deasupra, imi mai si daduse o prietena in carti, ca el se va cupla cu mine, pe urma mi-a spus ca totusi cartile s-au masluit, si ca e vorba de o alta persoana, nu de el.
Parca o luasem razna, dar in sensul bun! Imi gasisem un alt job, departe, si munceam cu atata placere si cu atata sarg, de nu va puteti inchipui.
Si el e casatorit, dar la ei in familie nu prea exista fericire, nu stiu de ce, oricum nevasta-sa e o mistocara, crede ca daca are bani, isi permite sa-i ia pe toti peste picior...
Stiam undeva in subconstient ca o intalnire cu el imi va spulbera toate castelele de nisip, ma gandeam ca nu-l iubesc pe el, numai unele lucruri il fac sa fie altfel, masina care o are si comportamentul lui, chiar m-am intrebat , il iubesc pe el, sau masina lui???
Oricum, azi , dupa 5 luni de asteptare si de fantasmagorii, ne-am intalnit. Pregatisem chiar si terenul, mi-am trimis sotul de acasa cateva saptamani, ca sa pot sa savurez intalnirea cu el, nu mai puteam, simteam ca daca nu ma vad cu el, voi muri..
Deci, mai ramasese cava de discutat cu el, asa ca ne-am intalnit la o cafea. S-a purtat asa de rece cu mine, insa mi-am zis - asa iti trebuie, te asteptai, macar asa o sa-ti dai seama ca nu e pentru tine.
Intalnirea a durat doar o jumate de ora. Trebuia sa-i dau informatii despre cineva, i le promisem de mult, in schimb, arogant cum e, mi-a spus ca nu i-am spus nimic nou.
Mi-am dat seama ca eu nu reprezint pentru el nimic, si ca nici n-am fost pentru el nimic.
Am ajuns acasa trista, si am plans mult.
M-am vazut singura acasa, sotul e tot plecat, nu ma cauta nimeni, dar absolut nimeni, iar in orasul asta nu cunosc pe absolut nimeni.
Sunt atata de singura, mai singura decat singuratatea.
Am nevoie de incurajari, sa mi se spuna ca ceea ce fac e bine in viata, ca nu sunt singura, vreau sa fiu si eu cautata de alte persoane, nu numai eu sa caut. Am nevoie de iubire si de alinare.
Am trecut destul de usor peste dezamagirea de azi,(cand l-am vazut in realitate ca are o burta cat un cal si o chelie cat China, m-am potolit. Pe langa asta, e si foarte rece, si se si poarte urat.
M-am hotarat ca n-am sa-i mai scriu niciodata, si ca poate sa ma pupe undeva, nenorocitulasta de barbat, caruia i-am dedicat atatea ganduri frumoase!
Dar pentru asta, tot singura raman.
V-as ruga frumos sa-mi scrieti! Sunt cu adevarat foarte singura, si am nevioe sa vorbesc cu cineva.
Va sarut!
Raspunsuri
Clover spune:
paraluta cati ani ai si de cati esti casatorita?
Eu cred ca ti-ai proiectat dezamagirile din casnicie in acest barbat care dupa descriere pare un mare dobitoc, scuza-mi franchetea. Am observat si eu cum pica femeile pe langa barbati puternici si care se poarta urat cu ele. S-a intamplat, ti s-a paurt ca te-ai inamorat, asta e. Trage linia si uita-te la casnicia ta. Se poate salva?
Cel putin te-ai lasat de fumat si te imbraci frumos. Da-l la *** de idiot!
Keep the promises you make to yourself.
Dorsilia spune:
se mai intampla. Invata ceva din asta. Nu-ti mai pune inima pe tava si nu mai "trimite semnale" care te vulnerabilizeaza. Probabil ca unii barbati isi fac un amuzament din vanatoare de acest gen. Te zburataceste un pic si apoi te impusca. Scuza-mi imaginatia insa alta nu-mi vine in minte. Pareai prada perfecta si iata, ai si fost, te-a "mirosit" bine.
Acum nu e cazul sa suferi si sa te izolezi. Nu e de vina sotul ca tu ai fost atata timp in lumea ta cu fantasmele tale vis a vis de acel barbat. Revino la matca si vezi ce ai si ce poti pierde, vad ca introspectai iti functioneaza bine, asa ca vei reusi negresit sa te pui pe viitor la adapost de ferocele "animale de prada"
bafta!
paraluta spune:
mersi de raspuns, nici nu stiti ce bine-mi face sa -mi scrieti!!!
Mai exista totusi suflete frumoase pe lumea asta!
Multumesc din inima!
Poate totusi cineva sa ne raspunda si noua, de ce prefera femeile barbatzii care se poarte urat ce ele, in detrimentul celor buni , blanzi si cumsecade?
Care ar fi explicatia???
Elise spune:
he he... parca as vrea si eu sa apara un personaj care sa ma faca sa ma las de fumat shi dupa aia sa descopar ca nu era real.
Si sa ramin mai frumoasa si mai nefumatoare.
Priveste partea buna a lucrurilor... ai realizat foarte multe pentru tine - in rest... cel care a pierdut asa o persoana dragutza si stilata a fost el.
Tuu n-ai pierdut decit un grasan burtos. Si insensibil. Las' ca d'astia 's multi... meritai ceva mai bun oricum.
si nu mai fii deprimata.
Elise & BBLisa
Alexa Ioana spune:
paraluta, dupa cum au zis si fetele... lasa'l in pace... si, oricum, nu mai plange, pentru ca tu singura ti'ai dat seama ca nu merita.
concentreaza'te in continuare pe tine, si incearca sa afli ce'ti doresti tu de fapt... ai inceput sa ai grija de tine, si asta e foarte bine !
vezi si ce ti'ai dori de la sotul tau, si eventual incearca sa discuti cu el... poate nu'i totul pierdut intre voi... oricum, eu zic ca merita sa incerci sa afli...
iar referitor la intrebarea ta despre preferinta femeilor... habar n'am. poate unele isi doresc ideea de "macho", poate e "fructul oprit"... sau poate, vorba ta, testosteronul...
oricum, eu nu cred ca o asemenea atractie poate rezista pe termen lung... adica, e ok daca vorbim de "un mascul bine", dar daca e vorba de familie, de tatal copiilor nostri, de omul langa care vrem sa imbatranim, tiparul barbatului e deja altul... cel putin eu asa vad lucrurile...
alexa si mami
annnna35 spune:
"Poate totusi cineva sa ne raspunda si noua, de ce prefera femeile barbatzii care se poarte urat ce ele, in detrimentul celor buni , blanzi si cumsecade?
Care ar fi explicatia???"
Referitor la aceasta intrebare: exista o teorie, pe care am studiat-o eu mult pt ca ma privea, din pacate, direct.
Ea este expusa foarte amanuntit in cartea lui Robin Norwood, numita "Femei care iubesc prea mult". Teoria spune cam asa: femeile care au trait in copilarie situatii in care s-au simtit in mijlocul unui haos emotional sau violentei familiale tind sa reproduca la maturitate aceeasi situatie, simtindu-se atrase de barbati care le trateaza cu raceala , care le ajuta sa reproduca atmosfera din copilarie, prin violenta fizica sau numai verbala, prin abuz de orice fel.
In legatura cu problema ta, pot sa raspund, pt ca din afara se vede altfel, dar am trait-o si eu de cateva ori pana acum, pana (sper!) m-am invatat minte. Tot ce ai crezut tu despre el s-a format numai in imaginatia ta, pe fondul lipsei de afectiune din familie.
Nu pare insa prea greu sa te desprinzi. Mai greu e (si iar o spun din proprie experienta) :( sa te maturizezi emotional, sa-ti oferi singura, TU TIE, iubire si intelegere si apoi sa le astepti de la ceilalti. :( E fff greu... Succes!
Am dreptul sa comit greseli si sa nu fiu intotdeauna perfect.
Elise spune:
quote:
"Poate totusi cineva sa ne raspunda si noua, de ce prefera femeile barbatzii care se poarte urat ce ele, in detrimentul celor buni , blanzi si cumsecade?
Care ar fi explicatia???"
explicatia este ca reprezinta o dilema - ceva ce nu intelegi si trebuie clarificat. Si de multe ori brodezi "explicatii" in care ajungi sa crezi, gen: "este o masca sub care ascunde pasiune" , sau "isi reprima sentimentele fata de mine"... iar de aici porneste firul telenovelistic.
In final e deprimant sa constati ca lucrurile sint chiar asa simple si nedrepte cum par.
Si individul e pur si simplu badaran.
N-are nici un mister de ascuns.
Elise & BBLisa
Clover spune:
Pai alaturi de un barbat din asta care calca pe toata lumea in picioare speranta e ca vei fi protejata. E puternic si simti ca puterea lui se va rasfrange asupra partenerei si copiilor.
Keep the promises you make to yourself.
dulcetica spune:
Puterea e cel mai tare afrodisiac.Din pacate vezi ca scos din mediul in care l-ai perceput ca fiind "sef" , nu mai e atit de atractiv(burtos,chelios,etc) . De ce te atrag barbatii care sint duri ,nepoliticosi?.....Pentru ca-ti place sa fii dominata! Cred ca e fuga de ce ai acasa,vrei ceva la cealalta extrema.Tu povesteai ca sotul tau e moale,o persoana pe care nu se poate conta,nu? Satula de aceasta situatie presupun ca doresti ceva total diferit.Adica :impulsiv ,dominator,puternic.
Cel mai tare se amplifica "analizatul in detaliu" din cauza ca n-ai alta preocupare.Du-te la aerobica,cursuri de dans , teatru ,film ,oriunde. Poate sint pe acolo oameni cu care sa intri in contact ,nu in sensul de a te implica emotional,ci numai amical.
Cind faci prea multe proiectii in legatura cu o persoana ,nefondate pe o cunoastere reala ,probabilitatea sa fabulezi e enorma.Dar stii deja,nu?
Paraluta esti de atit demult timp trista , incit am ajuns la concluzia ca te complaci un pic in starea asta. Nu toata lumea are motive reale sa fie fericita , dar mai invata sa priveasca si jumatatea plina a paharului.Hai, fa si tu un plan de actiune sa depasesti aceasta perioada.Sa stii ca nici eu n-am o stare exuberanta si cind citesc ce scrii ma apuca depresia.
MissParker spune:
quote:
Originally posted by annnna35
"Poate totusi cineva sa ne raspunda si noua, de ce prefera femeile barbatzii care se poarte urat ce ele, in detrimentul celor buni , blanzi si cumsecade?
Care ar fi explicatia???"
Referitor la aceasta intrebare: exista o teorie, pe care am studiat-o eu mult pt ca ma privea, din pacate, direct.
Ea este expusa foarte amanuntit in cartea lui Robin Norwood, numita "Femei care iubesc prea mult". Teoria spune cam asa: femeile care au trait in copilarie situatii in care s-au simtit in mijlocul unui haos emotional sau violentei familiale tind sa reproduca la maturitate aceeasi situatie, simtindu-se atrase de barbati care le trateaza cu raceala , care le ajuta sa reproduca atmosfera din copilarie, prin violenta fizica sau numai verbala, prin abuz de orice fel.
annnna35,
Ai perfecta dreptate cu toate. Cartea am citit-o si eu, mi-am trait prima casnicie (peste 9 ani!) exact in conformitate cu definitia reprodusa de tine , pana cand am realizat ca eram prinsa intr-un cerc vicios si ca ce traiam nu era dragoste decat in inchipuirea mea, mai bine zis subconstientul meu recunoscuse in fostul meu sot multe din trasaturile parintilor mei, identificase asemanarile cu situatia mea din copilarie cand ma luptasem (in zadar) sa castig dragostea parintilor si deci a reinscenat-o la maturitate, pentru a incerca s-o inteleaga si s-o rezolve.
Cum m-am desprins de acele iluzii toxice, cum a aparut al doilea sot, care ma iubeste neconditionat si cu care sunt extraordinar de fericita si implinita de 6 ani incoace.
Robin Norwood scrie la un moment dat asa:
"Femeile care iubesc prea mult provin din familii in care au fost fie foarte singure si izolate, fie respinse, fie incarcate cu raspunderi mult prea grele si astfel au devenit exagerat de protectoare si dispuse la sacrificii; sau au fost victimele unui haos foarte periculos astfel incat au dezvoltat nevoia coplesitoare de a controla toti oamenii din jur si toate situatiile in care se afla. Consecinta logica este ca o astfel de femeie care are nevoie sa protejeze sau sa controleze (sau ambele in acelasi timp) va putea face asta numai cu un barbat care sa permita, daca nu chiar sa invite acest comportament. Ea se va implica in mod inevitabil cu un barbat care este iresponsabil in cel putin cateva aspecte esentiale ale vietii lui deoarece in mod clar el are nevoie de protectia, de ajutorul si de controlul ei. Atunci incepe lupta ei de a incerca sa-l schimbe prin forta si persuasiunea dragostei ei. [...]
Pe masura ce acel barbat o dezamageste, ea devine tot mai dependenta emotional de el. Asta pentru ca deja a devenit fixata pe el, pe problemele lui, pe bunastarea lui si, poate cel mai important lucru, pe sentimentele lui pentru ea. Ea nici nu mai cauta in alta parte vreo satisfactie sufleteasca. E prea ocupata incercand sa faca lucrurile sa mearga intre ei. E sigura ca daca l-ar putea face fericit, el s-ar purta mai frumos cu ea si atunci ar fi si ea fericita. In eforturile ei de a-i fi pe plac, devine pazitoarea preocupata a starilor lui de spirit. Poate mai mult decat orice altceva ea se simte vinovata pentru ca este nefericita. Negarea ii spune ca nu e nimic in neregula cu el, deci vina trebuie sa fie a ei. [...]
Incearca sa-l faca sa para mai bun decat este si cuplul lor sa para mai fericit decat este. Elimina prin rationalizare orice defect al lui, orice dezamagire a ei si, ascunzand adevarul fata de lume, il ascunde si fata de ea. Sentimentele de vinovatie cresc insa, pe masura ce ea se intreaba de unde vine furia crescanda din ea si de ce nu poate sa fie in ochii lui demna de iubire, astfel incat el sa vrea sa se schimbe pentru ea, pentru ei. Aceasta relatie a devenit intreaga ei lume.
Urmeaza o faza de deteriorare rapida, atat fizic cat si emotional. Femeia respectiva poate capata o tulburare alimentara (folosind mancarea ca un drog tranchilizant sau neglijand mancarea si capatand astfel un ulcer sau un stomac ultrasensibil), poate dezvolta o dependenta de tutun, de alcool sau de mancare, poate capata probleme de piele, alergii, tensiune marita, ticuri nervoase, insomnie, constipatie sau diaree sau amandoua alternativ. Pot incepe perioade de depresie sau daca, asa cum e cazul adesea, depresia deja e o problema, episoadele se pot prelungi si adanci in mod alarmant.
Cand corpul incepe sa clacheze sub efectele stresului, apare faza cronica. Femeia nu mai poate gandi clar, pentru a-si analiza obiectiv situatia proprie. Nu mai vede ce alternative are pentru viata pe care o duce. Aproape tot ce face este o reactie la partenerul ei. [...]
Cand aceasta femeie realizeaza in final ca a incercat totul pentru a-si schimba partenerul si ca a dat gres, poate reuseste sa vada ca are nevoie de ajutor. Este de o importanta cruciala ca persoana la care ea va cauta ajutor s-o ajute sa realizeze ca EA este cea care trebuie sa se schimbe, ca vindecarea trebuie sa inceapa cu ea insasi."
paraluta, sper ca e destul ca sa te motiveze sa mergi sa-ti cumperi cartea (se cheama "Frauen, die zu sehr lieben"). Citeste-o, te va ajuta mult.
Si nu mai fii suparata, n-ai pierdut nimic. Ai sa-ti revii si cel mai important este ca pe viitor sa nu mai cazi in astfel de capcane emotionale.