vesnica nemultumire

maru spune:

Draga mea,
e normal ca problemele cu parintii tai sa fie mai vechi. Cam acelasi lucru l-am patit si eu, dar eu sunt mai greu de strunit si cand a fost sa ma casatoresc le-am spus clar ca asta e alegerea mea, si daca nu sunt alaturi de mine, eu tot merg pe drumul asta. Si bineinteles ca ei au crezut ca "o sa-mi vina mintea la cap", dar eu m-am casatorit, organizand totul impreuna cu sotul meu. N-am implicat nici socri, considerand ca nu e fair ca ei sa fie implicati (financiar). I-am invitat pe toti, socri au ales sa vina, au fost alaturi de noi, parintii mei nu.
Apoi au incercat sa se amestece in casatoria noastra, culmea, nu asa cum ma asteptasem, (barfindu-l pe sot), ci dimpotriva "tinandu-i" partea, ca eu sa ma irit si sa ne certam si tot asa. Cum mie mi s-a parut tare suspect comportamentul, nu am picat in capcana.
Anii au trecut, au inceput sa ne ajute, sa se implice pozitiv,dar...niciodata nu au fost pe deplin multumiti. Au plecat la tara cand au iesit la pensie, si s-a intors roata: i-am ajutat noi f mult pana s-au pus pe picioare. Apoi au inceput sa ne ajutam reciproc, noi le duceam de la oras tot ce aveau nevoie in gospodarie, noi luam de la ei carne proaspata, legume, bunatati de la tara. Pana cand am auzit o barfa ca daca n-ar fi ei, am muri de foame. Si atunci hotararea de a emigra a devenit atat de puternica incat nimic nu ne-a mai intors inapoi.

M-am intins, asta e povestea mea de pana acum.
Tu ar trebui sa iti iei o bona pe perioada de vara, sa trimiti copii in tabere prin apropierea localitatii unde traiesti, sa incerci sa te descurci singura. Si noi trebuie sa gasim o solutie pe perioada de vara si o sa trimitem copilul in cateva tabere, ce e drept aici e diferit, il duci dimineata , il iei seara.
Nici moarta nu mi-as face casa cu parintii, si nici cu socri cu care am o relatie buna.

Doamne'ajuta!

danis spune:

singura complicatie in acest caz ar fi cazul in care socrii finanteaza operatiunea...

pentru ca daca ei v-au dat banii pentru casa si au cerut sa stea cu voi iar voi ati acceptat... nu va vad bine

daca v-au sprijinit financiar, puteti scapa gasind o cale sa le returnati banii... insa daca totul e pe banii vostri, atunci ar trebui sa reactionezi la felul in care va trateaza, iar sotul sa-ti fie alaturi...

flaviutza spune:

quote:

---

Originally posted by mgabi

Multumesc pentru sfaturi.
Singurul lucru de care imi este teama este sa nu ajung in situatia de a ma desparti de sotul meu cu care ma inteleg foarte bine dar nu mai are nici el rabdare din cauza stresului de zi cu zi nici macqar cu copii.

---

Deci intre o mama ce te face proasta si relatia cu sotul, sa inteleg ca, in ultima instanta ai ramane cu mami?

Sfatul meu. relatia ta cu parintii,de fapt relatia lor cu tine e una patologica.pentru ca sunt exact genul de parinti autoritari, care anuleaza ultima zvacnire de independenta a copilului.

ti-au inoculat ideea ca fara ei esti exact 0, de aia si stai cu ei, de aia spui ca tu nu ai pe nimeni.

Nu mai esti copil de 5 ani, sa nu ai alternativa. nu uita,familia ta e sotul si copiii. care sot s-ar putea sa nu mai reziste mult

Cere sfatul psihologului.poate o sa ti se para o gluma proasta, dar un pisholog iti va explica ce si cum e cu aceste relatii parinti-copii maladive si te va ajuta sa gasesti puterea sa te rupi din aceasta relatie.



Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale

pisigri spune:

pina la urma care e faza cu casa, din ai cui bani o construiti, de ce nu va puteti muta singuri in ea pina la urma, de ce nu o puteti vinde in stadiul in care se afla acum si sa le restituiti parintilor banii?

cu copiii...iarta-ma, dar nu e o scuza; exista si bone, exista atitia parinti care au servici si ai caror copii au vacante...exista prieteni, vecini chiar...nu-mi poti spune ca chiar nu ai nici o alta solutie

mathilda spune:

gabi, fa-le intrare separata. si eu stau cu fratele meu in aceeasi curte(ma rog mama sta ca eu sunt aici) dar mama sta jos iar fratele meu are apartamennt mare deasupra cu intrare pe dinafara si asa nu se mai cearta cu mama si nici ea cu el.

mihuta spune:

Daca nu poti sa pui distanta fizica intre voi, pune macar distanta afectiva. Da, trebuie sa-ti respecti parintii, sa nu le vorbesti urat, sa ai grija de ei. Dar nu trebuie neaparat sa ii bagi in seama. Atata timp cat vor simti ca tu le ceri aprobarea, vor face comentarii negative. Incearca o perioada doar sa ii informezi, la modul : "am comandat ferestrele" sau "au venit ferestrele", nu "va plac, ce parere aveti? ". Cand comenteaza, le poti spune politicos " imi pare rau ca nu va plac, dar noua ni se par ok. Asta e acum, sunt luate" si inchizi subiectul.

Nu cred ca relatia cu sotul se poate deteriora asa de tare din cauza parintilor, decat daca te simte cumva de partea lor. Atata timp cat voi doi hotarati pentru familia voastra, si el simte acest lucru, cred ca va fi ok.

15s + Sophia 80%

oanaib spune:

Sa stii ca nu neaparat cu parintii (dar mai ales cu ei) nu e bine sa stai. O familie are nevoie de spatiul si intimitatea ei. Nu e bine sa stai cu absolut nimeni indiferent de gradul de rudenie. Ar fi bine sa-ti iei inima in dinti si sa le explici parintilor ca asta e viata ta, ai si tu problemele tale iar daca ei nu sunt in stare sa te ajute macar cu o vorba buna (ca asta conteaza cel mai mult) macar sa nu-ti mai faca ei mai multe probleme de cate ai tu si fara ajutorul lor. Si trebuie sa faci chestia asta cat mai repede pt ca altfel risti sa-ti pierzi sotul si e pacat sa-l pierzi din cauza asta. Si cu casa ar trebui sa gasesti o solutie, ori sa faci 2 intrari complet separate si inca o bucatarie sau sa nu mai stai deloc cu ei.
Sper sa-ti fie de folos toate sfaturile primite si sa auzim de bine

cris30 spune:

Nu sunt nici eu de acord cu aceasta convietuire cu parintii sau socri.Mgabi ai spus la un moment dat ca daca nu faci ca ei sau nu esti de acord cu ceva, ei iti intorc spatele si pleaca.Asta nu trebuie sa te sperie prea mult, si ce daca se supara le trece si cu asta basta, tot ei se vor intoarce la tine pentru ca esti singurul lor copil din cate am inteles.Gandeste-te la sotul tau, el este singurul care te sustine in tot ceea ce faci si te incurajeaza, pe cand parintii toata viata ti-au dictat si te-au descurajat (sper sa nu sune prea dur).Cred ca nu vrei sa pierzi omul care te face sa te simti speciala si te respecta.Parerea mea este ca inca ai ramas putin sub influienta parintilor si ca te intereaseaza prea mult parerea lor, incearca sa te desprinzi te aceasta dependenta, stiu ca iti respecti parintii si ca ii iubesti asa cum sunt ei.
Iti doresc numai bine si sa gasesti calea de iesire!

Fania spune:

Si eu sustin daca mai poti sa nu va mutati impreuna!
Esti exact in situatia finilor mei care erau un pachet de nervi, copilul era mereu prost crescut pt. k nu mai stia saracul de cine sa asculte, ei nu faceau nimic bine, nu munceau decat parintii in casa aia, samd.
Din momentul in care au parasit vila comuna (locuiau cu parintii si familia sorei) s-au mutat separat singuri au o alta viata. Una linistita, cu decizii care le apartin si intr-un cuvant fac ce vor la ei in casa.
Eu locuiesc cu socrii mei, avem intrari separate, totul este separat doar curtea comuna, dar crede-ma si asa daca ar fi sa o iau de la capat nu as mai repeta aceeasi greseala pe care o faci de regula in ideea de a avea copii cu cine sa stea daca esti prea ocupat.
Cel mai bine stati singuri doar familia voastra si ia aceasta hotarare cat mai aveti timp....


poze