Ce-o fi in mintea lu'soacra-mea?

Adica, pe bune, ce-o fi in mintea ei? Si cum as putea sa o ajut?


Ma uit la ea, e inca frumoasa dar... a fost superba, e inca desteapta, are simtul umorului dar... a fost deosebita, cu sanse mari sa atinga rezultate la campionate, la atletism, exact cind se pregatea de peformanta a venit baiatul ce i-a cucerit inima (si azi e socrul meu) spunindu-i : uite, eu cint la chitara in "marea formatie" ( poate o fi fost mare dar azi e obscura), tu esti buna la atletism dar nu putem fi doua vedete in familie!
Hai sa te lasi tu de atletism ca sa nu te fure vreun antrenor si ajuta-ma tu sa devin eu mare cintaret dupa care te voi rasplati! ( desigur nu astea au fost exact vorbele, oricum cam asa s-a intimplat!)

Finalul? Ea s-a lasat de atletism ( ca pe atunci ce mare ***** puteai face ca atlet de sex feminin, saritoare in lungime?), l-a sustinut pe baiatul emotiv care cinta la chitara, cu tot ce a stiut ea mai bine dar s-ar parea ca nu a fost suficient, formatia provinciala s-a scufundat in anonimat!

Nici macar taieturile din ziarele acelei vremi nu mai impresioneaza pe nimeni!

Cind o privesc, cu toate "suncile" pe care le are azi, daca ma straduiesc, tot ii zaresc picioarele lungi de atlet, inaltimea peste medie (1,8 m, pentru o femeie din anii 70...hehhe...mult!). Dar nu asta ma impresioneaza nespus cit ce a devenit : servitoarea baiatului cu chitara!
Si ma ia cu fiori!
In primul rind, mi-e jena de jena ei si mi-e groaza de posibilitatea ca baiatul pe care l-a crescut (si care azi mi-e sot) sa nu cumva sa fi ramas cu impresia ca ASA trebuie sa fie o femeie, vazind exemplul din casa, una care renunta la o cariera ( posibila de succes) ca sa-i aduca ceaiul barbatului emotiv ( ala cu chitara)pe sistemul : eu sint emotiv, iti scriu poezii sute, salcia murmura, riul susura, tu numai intelege-ma si fa-mi (naibii!) doua "senvisuri" cu 2,5 straturi de salami si 1,2 straturi de brinza!
Si nu pentru mine imi fac atitea griji ( la virsta mea s-a cam sedimentat personalitatea si forta de reactiune) cit pentru copii mei nenascuti, predispusi iata unui sistem de familie ce pleaca de la bunicii bunicilor chitaristului semi-talentat!

Mai grav, vazind aceste intimplari (pentru mine revoltatoare) din familia lui, eu reactionez extrem de ( *&$@%&%...) foarte, foarte urit fiindca nu-mi doresc sa devin, dupa un pattern (ca tot e la moda) soacra-mea nr.2 chiar daca n-am picioare lungi ca ale ei.

Toata lumea vorbeste urit despre ea: ca e insuportabila, ca e pisaloaga, ca e slaba la minte, ca arata ca o cersetoare, ca face de ris familia, ca nu-i poti da pe mina 2 lei ...ma rog, chestii urite.

Cu toate astea, eu nu vad la ea nimic decit ce stiu cu precizie: ca a renuntat la o posibilitate in tinerete doar ca sa se marite , ca a nascut 2 copii si a intrat in coma dupa fiecare ( nu stiu ce problema are exact, nu mi-ar spune nici s-o pici cu ceara, si la primul copil - sotul meu, de 5,900 kg (gigant!)a facut un soc, nu-i cunosc natura dar banuiesc ca nu e simplu sa aduci pe lume un ditamai copilul, la al doilea, desi normal ca si greutate: 3,800 a intrat in coma din nou), ca se straduie sa fie un om bun (cu riscul de-a intinde nervii tuturor oamenilor de pe o raza de 1 km), ca insista sa poarte niste zdrente in loc de haine spunind: asa sint eu, zdreanta!
Poate ca acest subiect e aiurea pus aici ( in 1 sau in 2) dar eu chiar vreau sa o ajut pe soacra mea, astept sfaturi!

Cum sa-ti ajuti soacra?

Qi

A_Iulia spune:

Pai Daniela, depinde ce parere are ea despre viata pe care o duce.
Poate este exact ce si-a dorit.
Poate nu vrea sa schimbe nimic in viata ei.
Poate ca in ciuda a tot ce e redat mai sus, ea e fericita asa.

Altfel...sa nu-ti fie teama de modelul lor...nu intotdeauna copiii cauta sa realizeze si ei exact ce au vazut la parinti.

Tot ce poti sa faci este sa tii in continuare la ea...si in cazul in care vrea ajutor, sa nu eziti sa i-l oferi. Sper sa nu vrea sa se apuce din nou de atletism :)

Oricum, o povestire frumoasa.

Adina + Olivia 04.03.2004

radu.anca spune:

Daca zice ca asa e ea, zdreanta, inseamna ca asa se simte. Sotul ei banuiesc cccc ca nu o vede nici el altfel, din moment ce a fost toata viata in umbra lui.
Sotul tau, in schimb, si celalalt fiu, cum o vad? Poate primul pas ar fi recastigarea respectului de sine, si singurii oameni care o pot ajuta in asta sunteti voi doi si eventual cumnatul tau.Implicat-o in viata voastra, nu in sensul de a o chema la curatenie, ci in iesiri la iarba verde, vacante, etc. Cereti-i sfatul si urmati-l, apreciati orice realizare a ei, tu poti sa o iei la coafor, la masaj, la o dupa amiaza de infrumusetare de asta care ne ridica noua femeilor moralul.
Si in ultima instanta, tot pentru cresterea respectului de sine, puteti apela si la un psiholog, desi persoanele mai in varsta au oroare de asa ceva.

cristiama spune:

Am incercat si noi asta cu ajutatul soacrei: eu mai putin dar sotul meu a vrut sa o "salveze" pe "biata lui mama batrana"

Am incercat ABSOLUT orice ne-am putut gandi. Numiti voi:

- bani la discretie, si-a schimbat ceva electrocasnice si si-a cumparat cantitati mari de haine, culmea toate de proasta calitate.

- timp petrecut cu ea, carat soacra la munte, la teatru, la plimbare, invitat soacra la masa, etc

- psiholog bun, terapie de cuplu, de grup, trimis soacra singura la psiholog

Si atunci revelatie: psihologul ne spune ca nu poti "ajuta" pe cineva sa duca viata pe care o vrei tu pt el, asa cum nu poti sa vezi Parisul pt cineva!!!!

Si asa am iesit noi din situatia penibila in care ii faceam program pe zile si ore soacrei sa iasa din casa, sa citeasca, sa se intalneasca cu rude, prietene, etc.

Asa ca o lasam in pace: se uita non stop la TV, nu se intalneste cu nimeni decat cu doctori, nu vrea sa plece in concedii singura, de fapt nu vrea sa faca nimic si cand o invitam undeva are 100 de motive pt care nu vine, iar daca vine e complet negativa si critica... DAR.... asta alege ea sa faca!!!!

Asa ca noi am renuntat la incercarea, oricum sortita esecului, de a-i "inbunatati" soarta soacrei.

Elise spune:

Poate e multumita de aceasta stare de lucruri.
Tu n-ai fi, ea este: din afara nu poti sa judeci alegerile cuiva.
Poate i-a placut mai mult sa stea acas' decit sa faca sport.
Sau poate i se pare obositor si inutil sa se impopotzoneze.
Daca e sa ne luam dupa abordarea ta, cineva ar trebui sa salveze toate femeile casnice de la injositoarea servire de sandwichuri :)
A, si sa le si dichiseasca fortzat. Atfel se considera ca-s depresive :)

Iar copiilor...le-as spune: asa se simte mamaie bine. Punct.
Este una dintre optiuni si asta. Poate le va suride modelul si se vor simti si ei in largul lor umblind de la usa la fereastra intr-un trening rupt la batrinete. E dreptul lor....

De ce toata lumea trebe sa faa ceva maretz in viata?
Si trebe sa impresioneze, si sa se dedice unui scop sublim?! Si sa aleaga drumurile cele mai glorioase?! Ce daca ziarele alea nu conteaza? Cit din ce ramine dupa noi, in afara de copii, conteaza, de fapt, cu adevarat?!

Elise & BBLisa

Clover spune:

Din ce deduc eu din toate rudele ei de senge, unei straine ii pasa cel mai mult de ea. (adica tie)

In mintea ei e ce i-a bagat toata lumea in cap toata viata si ce fac multe femei de varsta mamei tale. Sunt neveste si mame, mai putin femei si individualitati. In calculul din tinerete al soacrei tale au intrat urmatoarele: era probabil indragostita, sportul de performanta are durata scurta, pe vremea aia daca nu te lua pana la o varsta ramaneai fata batrana ca nu te mai lua nimeni.

Ce poti face acum? Poti iesi cu ea daca te incanta. In timp poti afla mai multe din viata ei, oamenii de la o varsta incep sa isi povesteasca trecutul. Poti sa ii iei diverse lucruri, daca te asiguri ca le poarta si nu le tine de "bune".

Tineretea nu i-o poti da inapoi, da ii poti oferi o batranete mai senina. Ai fi un caz tare special de dragoste intre nora si soacra.

Sotul tau nu este tatal tau. Ce atitutine are in general, pro mama sau pro tatal? Plus ca demonii astia se tin se sub control. Daca tu nu ii faci sandvisurile si nu ii aduci ceaiul la pat si nu il descalti cand intra in casa o sa priceapa si singur ca e o diferenta.




Keep the promises you make to yourself.

marcellinna spune:

Se schimba doar cine isi doreste sa se schimbe.Soacra ta vrea ceva schimbari in viata ei?

principe spune:

cum sa o ajuti???

sa o accepti asa cum este ,sa o apreciezi ptru ce este nu ptru ce putea sa fie.haina poate spune multe dar nu spune totul.de multe ori sub zdrente se ascund suflete nobile.
mi se pare urit din partea familiei sa o critice de ce este in stare sau nu ,fiecare are dreptul sa fie asa cum este, sa fie autentic ,fara ca altcineva sa se simta dator sa-l schimbe,sau sa se simta jenat ptru el.cred ca este mai consrtuctiv ptru ea sa va schimbati voi felul de a o privii.
frumos din partea ta , ca nu vrei ca ea sa fie victima propiei familii.

monica mami de print

daniela_b spune:

Aveti dreptate!

Nu poti ajuta pe cineva fara ca acel cineva sa-si doreasca sau sa-ti ceara ajutorul (caci de schimbat nici nu poate fi vorba!)

Am scris subiectul fiindca eram intr-o stare de "soc".

Anul trecut i-am cumparat de ziua ei (in iulie) o pereche de sandale din piele (din acelea medicinale, de foarte buna calitate si foarte dragute) fiindca are probleme cu circulatia periferica si fiind si supraponderala, m-am gindit ca i-ar fi de ajutor.

Ei bine, le-a aruncat intr-o magazie din curte unde le-am descoperit intimplator, saptamina trecuta, mucegaite, acoperite de par de ciine si alte substante dezgustatoare, dosite dupa niste scinduri, inca in cutie, doar cu capacul indepartat.

Am vurt sa ma abtin dar n-am putut si am intrebat-o de ce a facut asta si de ce nu le-a tinut in casa chiar si fara sa le poarte daca nu i-au placut.
Raspunsul: n-am vrut sa te supar. Pai cum adica sa nu ma superi, i-am zis, dar ce stiam eu ca le tii in dulap sau ca le-ai dat de pomana?
Si ea, facindu-se mica de parca ma pregateam s-o bat ( desi tineti cont, eu eram calma si nu foloseam ton de repros): Mi-a fost frica sa nu scotocesti (????) prin casa, dupa ele si sa te superi daca le gasesti noi in cutie.
- Mama, da' eu nu iti scotocesc prin casa, stii bine.
- Stiu, dar daca muream intre timp si le gaseai? Eu port bocanci si tot cu bocanci vreau sa ma ingropati. Te blestem daca ma incalti cu sandale. Eu nu vreau sa fiu cucoana!

Din ce in ce mai uimita de ce-mi spunea, am incercat sa o iau cu binisorul, am intrebat-o de unde-i vin ideile astea morbide, am pupat-o ca sa o linistesc si i-am spus ca mai are inca de trait si ca nici prin cap nu-mi trece sa-i scotocesc printre lucruri niciodata, poate sa puna baza pe mine!

Si atunci ea a inceput sa plinga in hohote si sa-si smulga parul din cap (la propriu) urlind ca eu nu o inteleg dar ca ea face lucrurile astea ca sa protesteze (tare as vrea sa stiu impotriva a ce sau a cui?!!!).

M-am chinuit sa o calmez, i-am adus apa cu zahar (pastile n-a vrut) si am rugat-o sa nu-si faca probleme ca nu m-am suparat pentru sandale, da-le naibii, o sa-i cumpar bocanci alta data, foarte greu si-a revenit ( a facut o criza de isterie cred).

Dupa ce s-a mai linistit, am glumit putin cu ea si i-am promis ca nu mai aduc vorba fiindca nu vreau sa o supar si tot sughitind si oftind a luat-o valul marturisirilor si repeta ca ea protesteaza cind face "prostiile" pe care le face (deci s-ar parea ca e constienta), de aia poarta hainele alea aiurite, de aia maninca alimente expirate, de aia spala ciinele cu detergent pentru covoare, de aia freaca cu peria, la 4 dimineata, strada!!! din fata casei, de aia rupe hainele pe care i le cumparam si face cirpe din ele, de aia, de aia, de aia...

Am ascultat-o, nu i-am mai pus nicio intrebare si cind am fost sigura ca e ok, am plecat spre casa socata de durerea pe care probabil ca o poarta si despre care n-am nicio sansa sa aflu, odata ce reactioneaza asa plecind de la niste "sandale".

Ce sa mai discuti de alte lucruri?

Pur si simplu mi-e mila de ea, as vrea sa o ajut cumva dar e clar ca nu la mine sta puterea.
Citind ce ati scris, sint si mai convinsa de asta.
Poate, cine stie, anul viitor cind o sa ne mutam impreuna cu socrii, o sa fim mai mult impreuna si o sa gasesc o metoda sa o fac sa-si verse naduful si poate o sa reusesc atunci sa o ajut cu usurelul (emotional, soacra mea e ca un copil sensibil).

Va multumesc pentru sfaturi!

Qi

speed spune:

daniela_b, foarte trist ce povestesti.se pare ca soacra ta nu e impacata cu situatia in care e.ti-a spus in cele din urma impotriva a ce protesteaza? de ce face lucrurile ciudate pe care le face? de aia? de ce?

blue eyes spune:

Daniela, parerea mea e ca ruptura s-a produs de mult, in mintea ei s-au sedimentat convingerile ca ea nu are nicio valoare, ca nu merita nimic frumos si bun, ca ea trebuie sa poarte zdrente, bocanci, sa manance alimente expirate.
Scrii: Si atunci ea a inceput sa plinga in hohote si sa-si smulga parul din cap (la propriu) urlind ca eu nu o inteleg dar ca ea face lucrurile astea ca sa protesteze (tare as vrea sa stiu impotriva a ce sau a cui?!!!).
Soacra ta are niste rani profunde in suflet. Impotriva cui protesteaza? A fantomelor pe care increderea in sine le-a lasat cu mult timp in urma, cand a apus. Sunt oameni cu suflete naufragiate care vor sa fie lasati in mizeria lor si se simt jigniti prin faptele bune ale altora. Cum ai putea sa o ajuti? Probabil dandu-i satisfactiile pe care ea le vrea: in loc de sandale sa-i cumperi bocanci, daca asta e multumirea ei.
In plus, eu apreciez altruismul tau, grija pe care o porti soacrei tale.

edit: subiectul asta ar trebui sa fie la Cabinetul de psihologie.
_
O relatie sanatoasa are ca baza: schimbul intelectual, apropierea emotionala si sexualitatea.
_
Cadoul prefect pentru copil? Lasa-i copilaria! Cadoul perfect pentru femeie? Descopera-i feminitatea! Cadoul perfect pentru barbat? Apreciaza-i masculinitatea!