carti despre educatia copiilor si sfaturi practice

Am cumparat recent doua carti despre educatia copiilor, una se keama "copiii sunt din rai", iar alta "ascultarea de bunavoie".Cel putin ultima mi se pare foarte instructiva, ca vine cu exemple concrete din care eu deja am aplicat si da rezultate(dar pentru ca n-am apucat s-o citesc pe toata, cu aplicatul in practica merge mai greu).
Stiu ca s-a mai discutat aici despre greseli in educatie, eu v-as propune sa discutam (asa cum se face in aceasta ultima carte ) pe mai multe subiecte, si as incepe cu dorinta de atentie a copiilor.
De exemplu se dadea acolo un exemplu de doua surori din care una la un moemnt dat se purta foarte urat cu cealalta (rautacioasa, ii arunca jucariile, statea imbufnata, etc).
Misterul era ca ea credea ca nu i se dadea atentie si de aici, tehnici din parte aparintilor de a asigura fratii ca primesc aceeasi dragoste.
Concret, voi cum faceti?
Cum , cand va faceti timp pentru a sta cu ei(cu fiecare, separat)?
Faceti asta la culcare, cand vine de la scoala, va propuneti in cusrul zilei un anumit interval orar doar pentru ei?
Si ce forme de a fi cu ei gasiti? Ii scoateti in parc, stati cu ei la acelasi desen animat? cititi impreuna o carte pentru copii?
iesiti separat cu ei in oras?ma intereseaza, pentru ca eu asa am procedat la un moment dat, ca am baiat si fata si nu puteam discuta cu fiecare in parte despre problemele specifice.
Astept cu nerabdare de la voi idei .
Pupici tuturor.

incognito spune:

Buna!
Ai mei sint gemeni si poate pe undeva e mai usor.Sint tot fata si baiat ca ai tai.Mai au si ei iesiri gen-Pe el il iubesti mai mult!Il certi mai putin!-asta vine mai mult din partea fiica-mi si in situatiile astea-nu stiu daca fac foarte bine!-retez scurt avintul in ale acuzatiei aducind argumente solide in sensul ca greseste-exp.Il cert mai putin,e adevarat,nu ti se pare,pentru ca este mai putin obraznic decit tine.Este mai intelegator si ma asculta mai atent.Nu cer imposibilul,tu nici macar nu-mi dai sansa sa-ti vorbesc clar,sa-ti explic ce vreau,sa-mi spui ce vrei si apoi sa negociem.Evident urma intrebarea ce inseamna sa negociem.
Ori se mai intimpla-tot fiica-mea!-sa spuna-El e urit!E prost!.Urmez eu-Nici vorba,sa nu te mai aud spunind asa ceva.Daca el este asa cum spui si tu esti asemenea lui ori mai rau decit el.Nu uita sinteti frati!
Imi fac timp sa stau cu ei-le desenez fiecaruia ce-si doreste,le colorez sau mai bine zis coloram impreuna-inchipuie-ti,am si eu cartile mele de colorat date de ei!-pictam,modelam din plastilina-le fac eu ori fiecare si ne aratam unul altuia ce am reusit.Intre doi cartofi,un rind de rufe de intins si un aspirator mai invatam o poezie,la alegere.Iar cind mami vrea timp pentru ea de exp. sa stau la calculator ei inteleg,nu ma deranjeaza,nu au impresia ca ii privez de atentia mea,isi gasesc singuri ceva de facut de exp. sa construiasca cu lego.Mergem in parc-ii dau in leagan pentru ca ii place ei,mergem la cumpana pentru ca o iubeste el.Cu creta colorata murdarim asfaltul pe rind ori cot la cot fara sa conteze ca facem praf pantalonii in genunchi ori fundulet.
Cind cumparam carti fiecare alege ce ii place iar inainte sa platesc intreb totdeauna daca sint siguri de alegerea facuta,in sensul ca nu ma vor bizii ca vor ca si proprietate ceea ce a ales celalalt.Numai daca sint siguri ies din librarie altfel am rabdare sa se hotarasca.Si inca ceva totdeauna inainte de a face orice cumparatura le comunic bugetul,cam cit ne putem permite si ce-in magazin le arat tintit iar ei aleg in limita celor ce le-am aratat.Niciodata nu cumpar doar unuia ci amindorura.
Isi aleg ce vor sa imbrace ori sa manince ca si orele de masa.Am fost foarte militaroasa in sensul mesei pina pe la un an si jumatate,apoi usor-usor am oferit mai multa libertate.Le cer totdeauna parerea inainte sa gatesc ceva.Le comunic din vreme cind plec,pentru ce,cit timp,cind ma intorc-si vis-a-vis de intoarcere ma tin totdeauna de cuvint,daca apare ceva neprevazut ii sun pentru a le spune ca intirzii bineinteles adptat la puterea lor de intelegere-gen-Mai mincati o data,mai dormiti putin si cind va treziti iarasi mami e acasa.-si ceea ce este cel mai important cu cine vor sta si unde-la noi acasa,la bunica acasa.
Mergem la o pizza,mergem la cofetarie-cadem de acord inca de acasa cum facem:comandam pentru acasa ori servim acolo.
Le-am repetat de mici ca sint mama lor in egala masura cu prietena lor cea mai buna.Sint convinsi de asta iar eu caut sa nu-i dezamagesc.
Si foarte important,mami le spune in fiecare zi macar o data ca ii iubeste,ca ei sint niste copii grozavi-chiar daca uneori se mai intimpla sa ne certam dar de...asa mai sint prietenii!-care merita doar ceea ce este mai bun.Si inca ceva-le cer scuze atunci cind este cazul si recunosc deschis in fata lor cind gresesc.Imi recunosc fata de ei starile-sint suparata,furioasa,ma simt bine,ma simt rau,cam atit pot azi impreuna cu voi dar ma voi recompensa curind,voi stiti asta despre mami-nu ascund ori camuflez.Accept sa-mi atraga atentia daca imi scapa ceva si chiar sa ma certe.Ii iau absolut in serios,nu ma amuz niciodata.
Timpul...-mi-as dori mai mult.Printre turele de serviciu...mai renunt la somn dupa tura de noapte...
Oau!Hai ca am scris o gramada la foc automat-cu sufletul la gura!-si nu stiu daca m-am tinut fix de subiect.Daca am deviat putin imi cer scuze,de altfel si pentru eventualele greseli de ortografie.Sa stii ca si eu sint curioasa cum procedeaza alte mamici,alti parinti.
Cu drag,
Incognito

puiut85j spune:

Am si eu 2 fete de 7 ani si cealalta de 5 luni.Curand m-am lovit de o problema care ma blocat pe moment si nu stiam cum sa procedez sa nu dau gres.Fata mea de 7 ani Adelina , a iesit afara intr-o zi cu rolele.Dupa jumatate de ora a venit in casa si ma rugat sa o las cu un covoras sa se joace cu fetele afara.Cand a revenit mi-a povestit cum sa jucat,au fost 2 fete si 2 baietei de varsta lor.Sau jucat" de-a mama si de-a tata", baietii plecau la servici si le pupau pe obrajori spunandu-le "puiusor",au facut 2 camere :dormitor si bucatarie.Si"mami cred ca m-am indragostit de Adita,pt ca se poarta frumos cu fetele si e dragut.Mioara la fel e si ea indragostita de el.Oare ce sa fac, sa ii spun ca il iubesc?"Credeti-ma, am ametit cand mi-a povestit.Am tras aer adanc in piept,m-am inarmat cu rabdare si am incurajat-o sa imi povesteasca tot.Nu stiam cand a trecut asa repede timpul ca fata mea sa-mi povesteasca asemea lucruri,si sa nu gresesc in educatia ei,sa putem ramane prietene si sa imi povesteaca cu incredere tot.Voi v-ati lovit de asa ceva,cum a-ti proceda in locul meu?


Inchide fereastra


elena

marimar spune:

incognito, ce virsta au copiii tai?

ai mei au 7 ani baietelul si 2 ani fetita, inca nu am mari probleme cu impartitul atentiei dar ma gindesc ca nu peste mult timp voi aparea problemele. El se coboara mult la mintea ei si se joaca frumos, nu e gelos pe ea daca ii dau mai multa atentie si e in general independent, cu preocuparile lui, cu sporturile lui si prietenii lui. Bineinteles ca, fetita fiind mai mica, imi ocupa mai mult timp decit el insa e totusi bine ca la cei 7 ani ai lui intelege asta si de fapt nici nu are aceeasi nevoie ( ca timp vorbind) de mine.

Incerc sa petrec si timp separat cu fiecare, cind venim de la scoala, cind facem lectiile, la culcare, ii acord fiecaruia timpul lui numai cu mine, citim carti, pvestim, jucam un joc, uneori gatim impreuna.

Imi imaginez ca peste citiva ani se vor mai schimba lucrurile si probabil va trebui sa ne facem cite un "date"cu fiecare copil in parte, de ex simbata dimineata sa ies eu cu baiatul si tati cu fetita in oras, la cumparaturi si la o prajitura/ciocolata calda si sa povestim o gramada. Iar duminica invers....

Incerc sa fiu cit mai corecta, sa nu favorizez pe nici unul dar nici sa nu-i compar. Daca baiatul se plinge ca azi i-am cumparat ceva fetei iar lui nimic ii explic ca altadata i-am cumparat lui ceva si ei nu i-am luat nimic, pentru ca nu pot intotdeauna sa le iau la amindoi in acelasi timp. Ideea este ca in ansamblu sa nu existe diferente, chiar daca azi fata de ieri exista, chiar daca azi de ex i-am oferit ei mai mult timp decit lui , miine o sa i-l ofer lui, astfel incit pe saptamina sa nu fie nici unul dezavantajat.

Am o carte tare buna de Adele Faber si Elaine Mazlish: " How to talk so kids will listen & Listen so kids will talk"
Am mai citit "Raising Boys" si exista si "Raising Girls" de care vreau sa fac rost.



-------
Alaptati cit de mult, incepeti diversificarea de la 6 luni si mare atentie la ce alimente dati copilului!
Nu va jucati, repercursiunile in timp pot sa fie iremediabile !

incognito spune:

Ma bucur mult ca sintem mai multe mamici deja.
MARIMAR,copii mei au patru ani si cinci luni.Am uitat sa spun,ce-i drept.
Eu nu prea am cum sa le ofer timp separat fiecaruia pentru ca se cauta unul pe celalat disperat,sint amindoi in acelasi timp in acelasi loc.Nu suporta sa-i despart nici macar pentru un ceas.Spre exemplu,cind aveau doi ani si opt luni,fetita a avut o problema de sanatate care a impus internarea in spital.Cit am stat o noapte si o zi-nu stiu cit plingea de teama si rau si cit de absenta fratelui-imi repeta in fiecare minut-Unde e David?M-a parasit!,si se punea pe jale.Acum,mai mari fiind,cind unul are o problema si mergem sa o rezolvam,celalt il insoteste totdeauna.Vreau sa spun ca se prezinta inainte sa o fac eu si subliniaza ca a venit sa-si tina fratele ori sora-dupa caz!-de minuta.
Vedeti,nu-mi doresc sa functioneze intocmai ca si un cuplu dar relatia dintre ei e sudata intr-un mod special,dincolo de interventia mea.Ba chiar pot sa spun ca tot mai citind cite ceva am invatat si mi-am impus sa nu-i strig sau numesc niciodata gemenii ori sa-i prezint asa.
Ei stiu ce fel de frati sint si ce inseamna dar nu am insistat niciodata pe aspect tocmai ca sa nu fie dependenti unul de altul.
Au si activitati separate nu numai comune,chiar daca se deruleaza in acelasi timp-de exemplu ea spala rochiile papusilor iar el priveste la un film de desene animate.
Eu am mai traversat un neajuns,de aceea le-am si apropiat foarte mult activitatile-i-am purtat dupa mine cam peste tot si am fost singura care m-am ocupat efectiv de ei.In absenta mea mama mea dar numai supravegheat,imbracat,dezbracat,asezat la masa.Tatal lor se implica realmente doar de opt-noua luni.Si vreau sa spun ca implicarea aceasta initial a fost primita si privita cu ostilitate,chiar i-am dat putin peste cap-nu stiu de ce li s-a parut ca-i abandonez.Serios vorbesc,mi-a luat mult timp sa-i conving ca mami ramine aceeasi si pe loc.
Da,buna treaba sa nu-i comparam ci sa-i laudam pe fiecare in parte pentru realizari.Ori sa-i dojenim,caci si dojana are rostul ei,nu?Eu spre exemplu nu-i cert niciodata de maniera pe unul in favoarea celuilalt ci separat,pe fiecare pentru ce a facut.Si fara pedepse.Eu nu sint de acord cu pedeapsa ori conditionarile gen-faci asa,primesti cutare lucru;nu faci,nu-ti mai dau cutare lucru...Eu zic ca explicatiile clare fac mai mult!
Cit despre indragosteala...PUIUT85J,mi-a spus si mie fiica-mea,Malina,ca ii place tare mult de Dragos,un baietel cu care se joaca mai mereu,este prietenul lor.I-am spus nonsalant-Bravo,mamico!,fara sa ma gindesc la mai mult dar copilul a continuat-Nu,nu intelegi.Imi place asa,altfel.Sa ma marit cu el!.Pe moment am amutit.Opa!-in gindul meu numai,cred ca copilul s-a indragostit,ceva e in sufletelul ei,Doamne,si cit e de mica!Am fost foarte serioasa cu ea,nu am luat-o in ris,dimpotriva-Aha,abia acum intelege mami,crezi ca te pot ajuta cu ceva?nu,-mi s-a spus,-vroiam sa stii.Am asigurat-o ca e totul o.k.,ca ma bucur,am pupat-o si...si gata.
Sint fantastici si plini de surprize!
Va pup pe toate,cu drag
Incognito

incognito spune:

Am tot urmarit subiectul.Chiar nu mai spune nimeni nimic? Schimbul in cazul acesta nu poate fi decit binevenit si binefacator,zic eu.
Incognito

puiut85j spune:

Mai raspund eu la acest subiect.
Probabil multe mamici cu ,copii lor sunt plecate in concediu.
Va spuneam ca fata mea de 8 ani se indragostise,
Ei a trecut.Am intrebat-o intr-o zi daca la vazut pe Adita si mi-a raspuns ca nu o mai intereseaza ca face multe tampenii.
Dar eu ma pusesem pe ganduri,ma gandeam ...deja?!?..,deci se mai intampla.

Ai vostrii copii mai dorm la pranz?
Fiica-mea nu mai doarme de la 4 ani,ma puneam langa ea,stateam vreo 3 sferturi de ora,mai ca adormeam eu si ea nimic,am vb cu o psihoterapeuta si mi-a spus ca sunt copii care au ritmul de dezvoltare diferit si nu e necesar sa doarma la pranz.
Dar in schimb la ora pranzului daca nu avem alta activitati programate,sta linistita in casa,fara tv,se uita pe o carte sau asculta muzica in liniste.

Despre mancatul fructelor si noi am avut probleme.
Poftea la ceva dulce si aveam grija sa nu gaseasca nimic,in schimb puneam intr-un castronas pe o masuta mai multe fructe feliate si fara sa insist nimic,nici nu-i pomeneam ceva de mancat , ma trezeam ca ia singura si rontaie fructe.
A mers.Nu insist sa manance enorm,dar daca mananca putin si consistent,sunt multumita.