Ce-ati avea sa-i spuneti unei educatoare?
Ce-ati avea sa-i spuneti unei educatoare? | Autor: claudiakb
Raspunsuri
madairina spune:
Pentru mine experienta cu gradinita este una foarte buna. Educatoarea este exigenta dar sunt foarte multumita ca a invatat sa se dezbrace singur, sa manance singur, multe poezii. Daca ridic vocea la el imi spune sa vorbesc frumos sau daca vorbesc imi spune sa vorbesc in propozitii. Acestea sunt lucruri pe care le-a invatat la gradinita.
Sincer si noi intrebam daca a fost cuminte, daca a mancat. Dar de cele mai multe ori cand face sau spune ceva ce nu ar fi avut de unde sa il invete suntem foarte mandrii ca sigur l-a invatat la gradinita.
Noi suntem un caz fericit ca nu a invatat prostii deloc. Daca se suprara pe noi zice ca nu mai vorbeste cu noi.
Poze Robert
http://new.photos.yahoo.com/alexandrumadalina/album
claudiakb spune:
Cristina_C spune:
quote:
Originally posted by claudiakb
chiar am avut un incident cu una din colegele la care e copilul meu, care, fiind mai in varsta, m-a certat ca nu l-am pocnit pt. a-l determina sa inceteze din plans. o data m-a anuntat ca daca o mai supara il pocneste cu liniarul - findu-i colega n-am putut reactiona urat; doar m-am uitat urat la ea si i-am spus "Nu prea tare, ca ma doare!"
"Nu prea tare!" ?! Eu as fi zis "Deloc!" si chiar l-as fi mutat de la respectiva, chit ca-mi era colega.
Sunt total impotriva lipsei de respect si toleranta fata de copii si aici includ tipatul la ei, insultele si bataia. In nici un caz o educatoare adevarata n-ar recurge la asa ceva.
Referitor la atitudinea "superficiala" a parintilor care nu par a fi interesati de detalii, poate ar fi bine sa ai, periodic, discutii cu ei intre patru ochi (daca nu la initiativa lor, atunci la a ta). Eu ma intalnesc la cateva luni cu educatoarea copilului si sunt pusa la curent cu privire la activitatile desfasurate si mai ales cu "statutul" copilului in grupa, gradul lui de implicare, punctele tari si cele slabe, evolutia lui in timp. Avem o discutie interesanta, eu pun intrebari, primesc raspunsuri si, daca e vreo problema, incercam sa gasim impreuna solutii. Este foarte important si in interesul copilului ca educatoarea si parintii sa conlucreze, sa fie pe aceeasi lungime de unda.
hcclara spune:
claudiakb, am ramas putin socata de faptul ca educatoarea respectiva ti-a zis ca data viitoare il va "pocni cu liniarul" pe puiutul tau, nu imi vine sa cred...aici pt asemenea cazuri imediat te-ar denunta... cum adica sa dea in el? e de neconceput...
acum referitor la gradinita... gradinita unde merge fiiu-meu (3 ani si 8 luni) e de stat, nu fac cine stie ce activitati, nu au fost niciunde plecati, numai cei mari fusera in teatru parca odata, in rest numai in incinta gradinitei, dintr-o grupa in alta (7 grupe), fiecare grupa avand un domeniu de activitate iar merg copii in ce grupa doresc cate jumatate de ora pe zi... serbarea de Craciun a fost "draguta", insa fara cantece si poezii (poate sunt eu mai demodata si nu se mai invata poezii la gradi)...stie cateva cantecele si au citit o carte, au vazut filmul respectiv si au construit figurile din poveste...grupa unde e el, e specializata pe desen...apoi am vazut ca au afisate literele, au invatat cifrele (el le stia dar mi-a placut faptul ca i-a invatat), se joaca ceva jocuri cand timpul nu le permite sa iese afara.
Mi-ar place insa sa-i invete si poezioare, cantece mai multe, sa le citeasca mai mult, sa stea de vorba cu copii despre ceea ce le citeste, sa faca si mici excursii (zoo), sa-i duca la teatru ...
Si eu vad ft importanta munca educatoarelor din moment ce, cel putin jumatate din zi copilul si-o petrece in gradinita...
Numai bine,
Claudia
POZE
Alina spune:
quote:
Originally posted by claudiakb
Eu sunt in al doilea an la o gradi in Timisoara. Mi-a fost greu sa ma cobor la nivelul celor mici, pentru ca in trecut am lucrat cu scolari (m-am mutat pt ca-mi era mai usor cu copilul).Mamele imi par mai dificile, mai ales cele de la grupa mica (o s-o am la anul si mi-e groaza), de fapt nu stiu daca e bine spus dificile, mai sensibile, unele reactioneaza imediat cand li se pare ca ceva nu e-n regula si nu in mod corespunzator. Le inteleg, le vad pe unele cum sufera si chiar plang la inceput de an cand se despart de puii lor.
Am intalnit si colege care nu se purtau cum ar fi trebuit cu copiii, chiar am avut un incident cu una din colegele la care e copilul meu, care, fiind mai in varsta, m-a certat ca nu l-am pocnit pt. a-l determina sa inceteze din plans.o data m-a anuntat ca daca o mai supara il pocneste cu liniarul - findu-i colega n-am putut reactiona urat; doar m-am uitat urat la ea si i-am spus "Nu prea tare, ca ma doare!"
De aceea vreau sa stiu ce asteptari aveti de la o educatoare, sa stiu si eu la ce sa fiu atenta cand lucrez cu copiii altora.
Doamne fereste!
Se mai folosesc metodele astea primitive in gradinite???Da,eu sunt foarte sensibila si reactionez foarte urit daca cineva macar indrazneste sa-mi atinga copilul!
In primul an de gradi(a doua saptamina chiar),pe fiica-mea a pedepsit-o educatoarea pt ca nu si-a cerut scuze unei fetite mai mari pe care a calcat-o,din greseala(jucau un joc in cerc si fiica-mea a sarit cu spatele si a calcat-o pe o fetita fara sa vada).Pur si simplu nu a lasat-o in ziua aia afara,la joaca,a izolat-o intr-o camera mai mult timp,poate vreo 20 si ceva de minute iar copilul a fost foarte afectat,tot weekendul a repetat ca ea nu vrea sa mai mearga la gradinita.Educatoarea cica ii explicase ca tre'sa-si ceara scuze si daca a lovit-o fara intentie dar nu stiu cum i-a explicat pt ca copilul nu a inteles si fiica-mea e un copil foarte cooperant,a tinut-o intr-un plins continuu pina am ajuns eu.Luni ne-am dus sa intrebam educatoarea despre incident si era tare spasita,ca defapt nu si-a dat seama cit timp a trecut de cind a lasat-o pe fiica-mea pedepsita pt ca era singura in ziua aia cu mai multe grupe de copii,ca nu se va mai intimpla sa exagereze cu pedepsele,ca a fost o neintelegere,etc.
In fine,de-atunci au trecut aproape 2 ani,educatoarea aceea a plecat demult din gradinita,lucrurile sunt bune si frumoase.
Eu astept de la educatoare,in primul rind,o educatie fara violenta,cu multa comunicare si tone de rabdare pina copilul intelege ce e bine si ce e mai putin bine.
In gradinita noastra,fiecare copil are un caiet unde i se scrie permanent evolutia la toate capitolele:vorbire,interes pt anumite activitati,interactiunea cu ceilalti copii,gradul de independenta,etc.La citeva luni ne intilnim cu educatoarea si discutam pe capitolele.
Alina
claudiakb spune:
claudiakb spune:
Scuze, primul desen l-am pus din greseala.
claudiakb spune:
Alina spune:
quote:
Originally posted by claudiakb
A, sa mai adaug ceva... vad ca cele care se mira de metodele folosite la noi sunt din alte tzari. Pai, vreau sa va spun dragele mele ca la noi in Romania se mai folosesc asemenea metode si cred ca vor mai trece generatii pana sa ne revenim. La noi se mai practica trasul de par, umilirea "bai prostule, dobitocule, magarule" etc. Cand lucram la scoala am vazut cum o colega i-a tras unui copil un shut in fund (pt. ca asa i-a facut el altuia, si sa vada si el cum e)- si era considerata o invatatoare foarte buna (mi-a spus dupa aceea ca era furioasa si de-aia a procedat asa).
Sunt ingrozita de ce citesc....
Alina
spic de grau spune:
Of Doamne...stiu cum sunt conceptiile... am auzit si eu, la ai mei amenintari de genul: "ai sa vezi ce drogat vei avea la usa, daca nu il vei atinge "din cand in cand", sa iti stie de frica"
Tu spui ca iubesti florile, dar le tai si le pui in vaza.
Zici ca iubesti cainii, dar le pui zgarda si ii tii legati in lant.
Te lauzi ca-ti plac pasarile si le inchizi in custi mititele...
Cand spui ca ma iubesti mi se face frica. (Jean Cocteau)