Cand EL se indragosteste....de altcineva
Raspunsuri - Pagina 6
xoxo spune:
Printr-un concurs de imprejurari, pentru urmatoarele cateva saptamani sunt nevoita sa il vad destul de des...As vrea sa va dau vesti bune, dar...nu pot. Iubitul meu cel drag e dus... O vad din ce in ce mai clar in fiecare zi...As vrea sa va spun si ca sunt mai bine, dar nici asta nu pot...Mi-e sufletul greu, si mai ales nu-mi vad rostul.
Smillaraq, 
! Poate pentru ca e din suflet...
annnna35 spune:
Xoxo,
Poate iti amintesti ca, pe la inceputul subiectului tau, am scris ca am trecut si eu prin asta, acum doi ani si jumatate. La fel s-a intamplat, am fost nevoita sa-l vad dupa aceea destul de des, timp de cateva luni. As fi putut , bineinteles, sa evit asta, dar n-am facut-o, sub diverse pretexte, desi imi este acum mai clar ca de fapt, tot speram sa se intample ceva si sa se intoarca...N-a facut-o, iar eu am suferit continuu. Am intrat in tot felul de "combinatii" dubioase, de care acum mi-e rusine, am tinut legatura cu neamurile lui, tot in speranta, subconstienta, ca el va afla "ce fata buna sunt eu"...
Nimic din toate astea nu s-a intamplat. Dupa cateva luni, tot un concurs de imprejurari a facut ca intanirile noastre dese in acelasi anturaj sa inceteze. Atunci m-am bucurat ca am scapat. Am mai incercat relatii, am fost indragostita o data la nebunie de cineva, dar... de multe ori ma gandesc la ce a fost atunci. Ma doare inca...faptul ca m-am simtit si ma simt inca abandonata, ca "m-a lasat singura, in bataia vantului". Asta ii reprosez uneori , in gand. Sper ca nimeni nu va incepe cu sfaturi despre "cum trebuie sa am eu grija de mine, sa nu reprosez altcuiva nefericirea mea etc". Sunt "blindata" deja de asemenea sfaturi. Eu insami mi le dau zilnic, asa ca le cunosc prea bine. Teoria e insa una, iar practica alta.
Azi m-am intalnit cu el "nas in nas", cu actuala prietena (alta decat cea pt care m-a parasit pe mine). Ea era undeva mai in fatza lui, asa ca nu am avut "placerea" de a-i fi prezentata. Dar am avut parte de un minunat raspuns la intrebarea "Ce mai faci?" "Uite, la plimbare cu prietena mea." Si, orice ati spune voi, pe mine m-a durut acest raspuns si ma obsedeaza si acum. Va dura cateva zile sa-mi revin iar si sa inteleg ca-mi fac rau aiurea, dar ...faza a avut loc.
Si iarta-ma, Xoxo, ca am deviat un pic de la subiectul tau. Cred ca nu aveam cui sa povestesc asta, atat de recent intamplata...
Cred ca singura concluzie fireasca pentru tine este ca NU MERITA. Un om care imi face mie rau nu merita iubit. Concluzie "logica", stiu, dar dureroaaaaaasa.
Ai grija de tine si nu-l lasa sa te raneasca mai mult decat a facut-o deja. Te pup!
Am dreptul sa comit greseli si sa nu fiu intotdeauna perfect.
xoxo spune:
Ana,
iti dau o imbratisare maaare. Stiu cum te simti, sunt acolo...Mai stiu insa si ca noi, oamenii, suntem facuti sa ne dorim mai mult, sa ne dorim totul, si ca suntem datori sa ne cautam fericirea. Nu datoram asta nimanui in afara de noua insine. Si ca atata timp cat recunoastem asta, vom cauta mereu...E normal sa te doara intalnirea cu el si mai ales modul in care ti-a raspuns (care, apropo, denota lipsa de sensibilitate). Dar tu stii ca poti sa iubesti, stii cat de mult ai de oferit, si mai stii ce iti doresti - un om care sa iti raspunda la fel. Si atata timp cat vei cere cu adevarat de la tine sa ti se implineasca aceasta dorinta, este imposibil ca ea sa nu se materializeze...Omule, in tine e toata puterea lumii, trebuie doar sa ceri. Sa ceri si sa ai incredere...Poate ca asta e tocmai genul de raspuns pe care nu il asteptai. Dar Ana, trebuie sa fim fericiti...Intr-un fel sau altul, dar trebuie! E foarte normal sa nu vezi "CUM", in special cand sufletul tau e la pamant...Dar sa nu uiti niciodata "CE"...Pentru CE traiesti, CE iti doresti, spre CE tinzi...Cere, si ti se va da, cauta, si vei gasi! Si sunt lucruri pe care le stie toata lumea, care tin de experienta universala, pentru ca pana la urma toti avem aceleasi experiente, intr-un moment sau altul al vietii noastre...Adevaruri simple, dar care cer totul de la noi, tocmai pentru ca cer cel mai greu lucru - sa ne urmam sufletul si sa tindem spre mai bine...E atat de usor sa le spui...suna atat de frumos...idilic chiar...Provocarea insa este atat de concreta, suntem chemati sa facem o alegere in fiecare zi, si nu e intotdeauna cea mai potrivita...Din pacate si eu aleg inca suferinta, anxietatea si golul...Dar mai stiu ca atunci cand voi simti ca pot merge mai departe, o voi face, pentru ca inainte de toate suntem cu totii oameni, cu sanse egale si cu acelasi drept fundamental: de a fi fericiti.
Te pup, si iti doresc liniste sufleteasca.
Xoxo
ralukam spune:
quote:
Initial creeata de xoxo
Hop si eu...Cu durerea mea, atat de similara altora, si totusi atat de unica, pentru ca e a mea...
Am fost impreuna 4 ani...Ne-am iubit, am avut o relatie deosebita, eu credeam ca el e barbatul vietii mele...Recent si-a revazut prima iubire, fata de care a fost indragostit acum vreo 5 ani, dar cu care nu a avut niciodata o relatie. Si a realizat ca inca mai are sentimente pentru ea, ca isi doreste mai mult pentru el personal, si asta a schimbat totul intre noi. Nu m-a inselat cat timp am fost impreuna, nimic dramatic de genul asta, doar ca realizarea acestui fapt a facut imposibila continuarea relatiei noastre. Simte ca poate oferi mai mult, si isi doreste acest lucru. Asa ca a plecat...Inutil sa spun ca mi-a facut sufletul varza...Si imi e tare greu sa imi revin...De fiecare data cand vorbesc cu el, urmeaza 2,3 zile in care imi adun bucatelele de inima de pe podea...Asta s-a intamplat acum vreo 3 luni, si eu inca nu ma pot aduna, sa imi vad de viata mea...Inca nu pot sa cred ca asta mi se intampla mie...El are o relatie cu cealalta...Eu sunt cu gandul la el...Inima mea e rupta, a lui e plina de EA.
si mie mi s-a intamplat ceva asemanator, poate a fost si mai trist, fiindca pe respectiva a agatat-o intr-un club si dupa o luna a zis ca e dragostea vietii lui, pentru care a meritat sa dea cu piciorul unei relatii de 3 ani, in timpul careia ma ceruse chiar si de sotie.
Si culmea, mai are sa imi dea si 2000 de euro, bani pe care i-am dat pe incredere, ca doar nu era sa il pun sa semneze ceva,,,
Dar: acum sunt casatorita de un an, poate insarcinata (AZI MERG LA DOCTOR, TINETI-MI PUMNII!!!). Si toate astea fiindca am dat o sansa relatiei cu cel mai bun prieten pe care il aveam in timp ce eram cu fostul,,,, e complicat.
Morala: unii oameni sunt niste gunoaie, care se joaca prea mult cu vorbele,,, cu sentimentele noastre. Nu dispera, stiu cum e, am avut saptamani intregi cand am plans pana m-am tavalit pe jos, nu puteam manca nimic, dar am trecut peste asta si de doi ani de zile sunt fericita. Viata merge inainte. Trist este ca nu mai pot avea incredere in nimeni 100%. Dar poate ca nici nu trebuie...
Ai incredere in tine. Tu esti mai presus de toti.
miau-miau spune:
quote:
Originally posted by xoxo
Printr-un concurs de imprejurari, pentru urmatoarele cateva saptamani sunt nevoita sa il vad destul de des...
adica a venit in america sau te-ai dus tu in Ro?