Respectul se poate (re)dobandi?
Raspunsuri - Pagina 4
Mariaa spune:
Vilmule , parol...criza nu gluma :)
Anul trecut cam prin august aveam si io ceva fluturi in cap si nu-mi mai placea nimic - nici chelia si nici burta dansului :)))
Mamaroiu mi-a stat in cap zi si noapte si mi-a gaurit tzeasta cu bazaiala ei...
Io ma saturasem de tratamente, monotonie, neiesit din peisajul de acasa neam...
Am luat-o logic, am tras omu' de maneca si am vorbit, si am vorbit si iara am vorbit - pana m-o durut gura si am zis ce ma doare ( asta a fost cel mai greu de identificat 
)
Am mers pe principiul ca o cupa de argint dupa o vreme nacleieste - hai sa punem mana impreuna s-o lustruim si sa gasim ce era odata stralucitor si frumos !
Omu'meu istet la minte cum e, a priceput ideea si a luat laveta si s-a pus pe lustruit :)))
Io cred ca se poate redobandi si respectul da se poate si recastiga iubirea aia cu fluturi in cap.
Danatzzzzz, iubire maxima !!! 
mor de drag sa te vad tot cu mijkiulosii la brat dupa atata vreme 
Sper sa ajute cu ceva si crizeala mea :)
Va pup si mor de dorul vostru - da' ne vedem in toamna :)
Mariaa
rabdarea este cheia fericirii !
vilma spune:
Mariuco, cum ne vedem la toamna? Zi-mi si mie, ca io nu stiu nimic. In alta ordine de idei, voi v-ati regasit respectul schimband scara de valori a cuplului?
Simina, mi-a placut istorioara foarte mult. Concluzia pe care o trag eu din asta e ca mai bine nu te plangi in fata nimanui, singurul umar care ramane in orice circumstanta este al mamei, al parintilor.
Rodica spune:
Simina, as vrea sa fiu si eu asa ca doamna educatoare de care frumos ai povestit, dar eu am fost de mica o fire deschisa si am crescut alaturi de mama si bunica. Ele m-au sprijinit moral mereu, cu intelepciune, si acum cand nu mai sunt pe acest pamant, taaaare le simt lipsa. Poate ar trebui sa ma schimb, sa fiu ca doamna ta, .....ca oamenii te judeca si taaare este greu fara umarul pe care obisnuiam sa ma sprijin.
Sotul nu e un bun ascultator, nu-mi pot descarca sacul asa cum simt nevoia. Abia deschid gura, si la 10 cuvinte ale mele, el spune 100. E genul de om care gandeste cu voce tare.
va pup si va urmaresc in continuare.
Cu drag,
Ro
Mariaa spune:
Vilma, io intentionez sa ajung in toamna la intalneala, banuiam ca vii si tu si ne vedem :)
nu am schimbat scara de valori ca nu a apucat sa se deterioreze...eu am 'talentul' de a reactiona foaarteee repede cand incepe sa miroasa ceva nasol...si poate aici a fost norocul, ca semnalul de alarma l-am tras destul de repede. da poate si daca schimbi scara de valori, daca e sa fie de comun acord acceptat poate e ok si asta!
oricum cred ca la un moment dat tot acolo ajungem cu totii...sper sa ma insel, dar cred ca uzura si rodajul cumva tot acolo ne duc...
zi-ne ceva de tine, cum mai esti tu ?
te pup,
tot Mariutza aia care o stii 
rabdarea este cheia fericirii !
vilma spune:
Ce sa zic eu....cum mai sunt. Din ce in ce mai tanara, din ce in ce mai slaba, din ce in ce mai desteapta, samd...
Si cu respectul stam din ce in ce mai bine, dar nu stiu cum.
simina2005 spune:
Aveti mare dreptate, ne nastemn atat de plapanzi si suntem ajutati sa inaintam in viata de cei care ne iubesc...
Cu timpul acel "umar de sprijin" imbatraneste sau pleaca in lumea dreptilor ...
Cred ca atunci este momentul sa devenim si noi la randul nostru "umar de sprijin " pentru cei mai slabi ca noi...
Am inteles ca pentru a fi o doamna respectabila ...
trebuie mai intai sa ma respect eu pe mine, sa am un comportament civilizat, sa ma imbrac decent si in armonie cu mediul in care ma aflu...sa fiu eu insami un exemplu demn de urmat...pentru ca avem tendinta sa atragem in jurul nostru oameni care se aseamana cu noi...daca noi nu-i respectam...raspunsul lor va fi la fel...se intoarce la noi ca un ecou...
Va doresc toate cele bune si multa dragoste ...
Jurnalul meu
Simina
cu Teo (7.06.2006)
,Diana (30.05.2003) 
si Andrei (10.04.2001)
Fiecare om pe care l-am iubit si pe care nu mai pot sa il iubesc e pentru mine un pas spre moarte. Asa ca voi aceia ce stiti ca meritati dragostea mea aveti grija sa nu ma ucideti!!!!
vilma spune:
Simina, frumos spus. Asta inseamna sa fii in armonie cu tine si cu cei din jur. Armonie pe care cu greu o poti mentine in viata de zi cu zi.
Cred ca respectul nici macar nu e o chestiune de reciprocitate. Daca un om respecta pe alt om, sunt mai multe sanse sa nu i se intoarca respectul.
papadie spune:
quote:
Originally posted by vilma
Concluzia pe care o trag eu din asta e ca mai bine nu te plangi in fata nimanui, singurul umar care ramane in orice circumstanta este al mamei, al parintilor.
Gresit. Parintii nu trebuie sa fie impovarati cu aceste angoase. Angoasele se trateaza la pat cu domnul (ca in vremurile bune)si apoi la o pipa vorbiti vorbe. Ii spui ce te apasa, il asculti. Dupa efortul din propozitiile anterioare garantat nu e lok de ridicat tonul.
Siiiiiiiiii vilmo tzar intrebarile existentiale ca am ars o punga de chifle (desi am auzit ceasul sunand ca-st gata)
vilma spune:
Hai Papa, gata, nu plange, promit sa vin la tine cu .... ce vrei tu sa-ti aduc, orice!
Cat despre parinti, da, sunt unii pe care nu mai poti sa-i incarci cu necazurile tale. Pe maica-mea, daca ma puc sa-i zic ceva, o apuca burta, pe fond nervos i se ridica tensiunea. Vezi tu, eu n-am mai vrut sa dau detalii din astea, am zis ca idee ca mama pare a fi singura care suporta sa-i spui orice.
In alta ordine de idei, eu la prieteni nu prea le-as spune, nu cred ca sunt in stare sa faca fata la problemele mele existentiale.
papadie spune:
Ideea e ca nu numai noi avem angoase din astea. Nu numai noi avem asteptari, dorinte. Cred ca si barbatii au ganduri din astea atata doar ca sunt frustrati ca nu le pot spune nimanui Personal mi-as dori ca distinsul meu sa fie acelasi de acum sapte ani si sunt sigura ca si el si-ar dori CA SI EU sa fiu aceeasi ca acum sapte ani. Am asa o senzatie ca de ce trece timpul ne pierdem rabdarea cu noi insine.