Respectul se poate (re)dobandi?

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns vilma spune:

quote:
Nu exista "am pierdut respectul" in cuplu

Miaunica, cica ar fi niste cupluri unde nu se injura, nu se bat, poate se mai iau la misto cateodata, dar finut. Si el ii ia flori, si-o pupa cand stau unul langa altul la restaurant la nunta vreunui cunoscut, sau ii vorbeste soptit si isi ascunde nasul in zona de pe gatul ei situata in spatele urechii. Asta e doar iubire? Sau mai e si altceva?

Rufus, dar cum a reusit sa-l prosteasca sa se urce in masina, sa conduca ea, si sa-l duca acolo, cum l-a scos din masina, cum a reusit sa-l tina langa ea cat a facut show-ul? Sau a fost cu aia de la emisiunea "Tradati in dragoste"?

Nicol, nu e vorba de inselat. E pur si simplu o diluare a sentimentelor. Hai ca am zapacit de tot subiectul. Diluare a sentimentelor= 50% sictir existential+ procent nedeterminat de orientare scazuta prin padure (care-i drumul bun?).
Daca reusesc sa-mi clarific mie insami, revin.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Lia spune:

Vilma,ce-i respectul pentru tine?Adica in ce ar trebui sa se "materializeze" respectul intre soti?Deci cum tragi concluzia ca nu esti respectata?
Pana unde merge o relatie frumoasa intre soti si unde incepe abuzul emotional(despre kaft nu mi se pare interesant sa discutam,acolo-i relativ limpede totul:D)?
Cam cat dintr-o caznicie crezi ar trebui sa fie iubire,cam cat respect si cam cat responsabilitate(ca asta ultima uneori e singura care mai ramane solida,restul pierd mai usor din intensitate si din culoare:D)
ceea ce cuiva i se pare o nefericire,altcuiva i se poate parea raiul pe pamant..depinde de ce ne dorim,de ce educatie am primit,de ce necesitati posedam,etc...
procentele alea de siktir iegzistential au niste cauze...le-ai identificat?se poate face ceva ca ele sa scada macar?
dezorientarea provine din faptul ca solutiile pe care le-ai gasit nu te multumesc?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns vilma spune:

Lia, intrebarile tale incep sa faca lumina. Respectul inseamna in capul meu o atitudine. Intre soti, ceva care e in zona empatiei, ar mai fi si toleranta fata de parerile celuilalt in cazul in care nu coincid (si pentru ca eu am aproape mereu dreptate, ar fi bine sa imi acorde mai multa credibilitate, nu sa lupt pentru fiecare opinie ).
Kaft e cafteala? Deci n-am voie sa-l bat? biiiiinee....
Pentru el, casnicia ar trebui sa fie formata din: 100% iubire+ 100% respect +100% responsabilitate (stiu, am luat-o rara, nu-mi dau seama de procentele reale)
Cauzele sictirului existential banuiesc ca sunt hormonale, am nevoie de negrii mujchiulosi ai Danei sa-mi faca curte cu margarete.
Dezorientarea provine din faptul ca nu ma regasesc.
Lia, mercic mult ca m-ai facut sa ma gandesc la toate acestea!
Uite ca am particularizat despre respect si alte alea, acum s-ar putea sa nu mai fie asa de interesant de discutat. Imi plac povestile cum a fost cea a lui Rufus pentru ca s-a terminat cu bine.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns danat spune:

Vilma, tre sa intervin ca nu poci sa tac
In primul rand ai o trupa de mulatrii (nu chiar negrii, deci) mujkiulosi, in piele si cu bice daca vrei, numa' sa-ti fie tie bine!
Acum revenind la subektu' amalgamo-existential eu observ ca ai inceput sa ai timp de gandiiiit....ti-ai mai crescut plozii, si ai inceput sa te cam plictisesti matalutza din moment ce ai timp de profunzimi de-astea

Adevarul e ca in unele privinte ma regasesc, si chiar vroiam sa te intreb: esti sigura ca nu esti maritata cu al meu?

Pina la urma eu nu cred ca e lipsa de respect, e doar obisnuinta aceea ca asta e al meu cu acte, ma mai descarc si eu pe el/ ea, ca tot nu are ce face
Iar cuplurile alea de se adulmeca si giugiulesc prin restaurante...io cred ca ori nu au copii, ori sunt proaspat casatoriti, ori dusi cu pluta
Sau britanici!



"Prietenii sunt aceia care te iubesc chiar si atunci cand te cunosc"

Dana mama lu'Radu Stefan (Fecioras de 2003)

Radu mamii (intre 0-2 ani) si Raduc de la 2 anisori :-)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns vilma spune:

Nu nu nu, Dana! Stai asa, ca m-ai luat prea repede. Deci, daca sugerezi ca atunci cand ne intalnim la mare sa lasam jumatatile de cuplu si noi sa ne dam in elastice cu diverse tipuri afro, te rog da-mi pe privat detalii
Nota: datul in elastice e exact dat in elastice, nu e o figura de stil. E un gen de sport extrem in care iti vine stomacul in gat, cam asa ca atunci cand te indragostesti la prima vedere....

Cat despre remarca cu giugiulelile de cuplu, io vreau cu pluta! Intelegi, mi-e dor de asta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bird70 spune:

Eu cred ca partenerul isi pierde respectul sau interesul mai bine zis atunci cand tu iti pierzi respectul si interesul fata de propria persoana. Ai mentionat sictirul existential .

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Lia spune:

quote:
Originally posted by vilma

Lia, intrebarile tale incep sa faca lumina. Respectul inseamna in capul meu o atitudine. Intre soti, ceva care e in zona empatiei, ar mai fi si toleranta fata de parerile celuilalt in cazul in care nu coincid (si pentru ca eu am aproape mereu dreptate, ar fi bine sa imi acorde mai multa credibilitate, nu sa lupt pentru fiecare opinie ).
Kaft e cafteala? Deci n-am voie sa-l bat? biiiiinee....
Pentru el, casnicia ar trebui sa fie formata din: 100% iubire+ 100% respect +100% responsabilitate (stiu, am luat-o rara, nu-mi dau seama de procentele reale)
Cauzele sictirului existential banuiesc ca sunt hormonale, am nevoie de negrii mujchiulosi ai Danei sa-mi faca curte cu margarete.
Dezorientarea provine din faptul ca nu ma regasesc.
Lia, mercic mult ca m-ai facut sa ma gandesc la toate acestea!
Uite ca am particularizat despre respect si alte alea, acum s-ar putea sa nu mai fie asa de interesant de discutat. Imi plac povestile cum a fost cea a lui Rufus pentru ca s-a terminat cu bine.


Da,kaft e cafteala si nuuu,n-ai inteles...sigur ca ai voie sa-l bati,am zis doar ca nu e interesant de discutat.
asta cu lupta pentru opinie intr-adevar consuma multa energie si multi nervi gratuit,daca nu e foarte grava se rezolva de preferinta tot cu kaft-despre care kaft tot nu se discuta,pentru ca asa cum am spus,nu e interesant:))).
acu' serios...ma bucur ca lucrurile nu-s foarte grave...
aia cu "nu ma regasesc" n-am reusit s-o inteleg,dar e bine in teorie cel putin ca inainte de a incerca sa rezolvi problemele exterioare sa incerci sa "te regasesti",sa stii exact ce te deranjeaza,ce iti doresti...si dupa aceea sa cauti solutii...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns vilma spune:

quote:
sa incerci sa "te regasesti",sa stii exact ce te deranjeaza,ce iti doresti...si dupa aceea sa cauti solutii...

o-i fi in vreo criza de maturizare. Dar stiu ce ma deranjeaza, stiu ce-mi doresc, ceea ce nu stiu este cum sa obtin ce-mi doresc, cum sa actionez in caz de deranj. Partea aia cu comunicarea in cuplu, stii cum se numeste uneori? cicaleala.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dulcetica spune:

[quote]Originally posted by danat
Acum revenind la subektu' amalgamo-existential eu observ ca ai inceput sa ai timp de gandiiiit....ti-ai mai crescut plozii, si ai inceput sa te cam plictisesti matalutza din moment ce ai timp de profunzimi de-astea


/quote]
Concluzia:tu n-ai incarcare,deci mai fa un copil.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simina2005 spune:

Uite un subiect delicat pe care fetele il trateaza cu naturalete!

Felicitari doamnelor!
Tot respectul si pentru domni!

Mi-ati adus aminte de povestea unei doamne educatoare mai in varsta...
Ea povestea din intamplarile din casnicia ei...sotul era langa ea si o aproba...Zambeau si-si aminteau amuzati de toate pataniile lor din perioada cand aveau de crescut copii mici ...

La reprosurile inerente ale sotului in acea perioada...doamna invatatoare avea o vorba:

-"Poti sa zici tu cat vrei si ce vrei...cand ies in societate sau merg pe strata toata lumea ma respecta si-mi zice:
-Sarut-mana doamana educatoare !"

O mai respect pe aceasta doamna pentru ca a reusist sa suporte cu demnitate o boala grea ...cancer de san ...(operatia a fost traumatizanta...)care a chinuit-o peste 10 ani de zile, iar ea nu s-a plans niciodata de necazul si durerea ei, iar acum cand este plecata de mult dintre noi nu pot sa spun decat :

"Dumnezeu sa o odihneasca in pace!"

De la ea am invatat cum sa merg cu fruntea sus pe strada...indiferent de greutatile care apar la un moment dat in viata.

Va doresc toate cele bune si multa dragoste ...

Jurnalul meu




Simina cu Teo (7.06.2006) ,Diana (30.05.2003) si Andrei (10.04.2001)


Fiecare om pe care l-am iubit si pe care nu mai pot sa il iubesc e pentru mine un pas spre moarte.
Asa ca voi aceia ce stiti ca meritati dragostea mea aveti grija sa nu ma ucideti!!!!


Mergi la inceput