relatia tata fiica
relatia tata fiica | Autor: alexis2002
Din cite stiu aceasta relatie ar trebui sa fie una strinsa,dar in cazul de fata este inexistenta.si as vrea sa stiu,cu ajutorul vostru,unde a gresit acest tata sa merite un astfel de tratament in conditiile in care copilul nu a fost influentat de nimeni ca sa-si ignore tatal.eu unde a gresit stiu,vreu sa ma conving totusi ca am dreptate.intotdeauna i-a cumparat ce a vrut fara sa tina cont de parerea mea,a vrut sa o atraga de partea lui si ptr o scurta perioada de timp a reusit.apoi fetita s-a atasat f mult de mine,a inceput sa o deranjeze firea lui un pic nervoasa,probabil a simtit ca intre mine si tatal ei lucrurile nu sint chiar atit de roz,a inceput sa-l critice si sa-l ignore.in prezent au momente in care se joaca care de altfel sint f putine si momente cind il ignora complet,nu-l saluta,nu-i raspunde la intrebari sau ii spune :"nu te iubesc,nu mai vorbesc cu tine,tu ce cauti in casa asta,o iubesc doar pe mami".eu intotdeauna am invatat-o sa-l respecte,sa-i raspunda cind o intreaba ceva dar nimic.de aici pornesc certurile intre mine si el.de dimineata mi-a zis ca ea nu-l iubeste si ca vrea sa stea doar cu mine.sincer si eu imi doresc acelasi lucru dar ma pun si in pielea lui.e groaznic sa te ignore propriul copil.cit ii cumpara,o plimba e bun,cind nu nici nu exista.ma deranjeaza f tare si reactia lui la refuzurile ei.o jigneste si nu-mi place deloc.degeaba il sfatuiesc sa o ignore pe moment si sa astepte sa faca ea primul pas.nu mai stiu cum sa-i fac cel putin sa se accepte daca sa se iubeasca nu reusesc.
Raspunsuri
dulcetica spune:
E posibil ca tu sa o influentezi,chiar inconstient.Probabil a remarcat vreo stare conflictuala intre voi si ea s-a decis ca e de partea ta si comportamentul ei sanctioneaza atitudinea lui fata de tine.Poti sa-i cumperi si luna de pe cer ,ca pentru copil e mai importanta uneori atentia si afectivitatea care le-o acorzi constant.
Ce virsta are fetita ta?
alexis2002 spune:
Are 4ani si 8luni.la mine a gasit iubire constanta in sensul ca dac m-a ignorat am iubit-o oricum fara sa tip la ea sau sa o jignesc.se poate sa o fi influentat inconstient,de simtit simte oricum ca relatia noastra nu merge,mai nou daca e vreun contact fizic intre mine si el urla ca arsa sa mami e a ei.tot timplul mami.ma duc cu mami,dorm cu mami,maninc cu mami.
flaviutza spune:
Alexis...pai daca o jigneste..ce crezi ca e lemn si nu simte?
parerea mea e ca, fetita realizeaza pe deplin conditionarea tatalui.care mie imi suna cam asa "te iubesc atat timp cat ma iubesti si tu...daca tu copilul nu imi arati ca ma iubesti,te resping,jignesc"
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
alexis2002 spune:
quote:
Originally posted by flaviutza
Alexis...pai daca o jigneste..ce crezi ca e lemn si nu simte?
parerea mea e ca, fetita realizeaza pe deplin conditionarea tatalui.care mie imi suna cam asa "te iubesc atat timp cat ma iubesti si tu...daca tu copilul nu imi arati ca ma iubesti,te resping,jignesc"
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
Ai descris cum nu se putea mai bine.exact asta ii explic si eu lui dar se pare ca vb peretilor.sint intr-o lupta continua unul cu celalalt si pe ce trece timpul se accentueaza mai mult.din ceea ce vad eu nu vor avea niciodata o relatie,nu pot comunica unul cu celalalt.daca nu au reusit acum ,mai tirziu nici atit.
Principesa spune:
Alexis, ce ai vrut sa spui prin "sincer si eu imi doresc acelasi lucru"?
Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita
filofteia spune:
quote:
eu intotdeauna am invatat-o sa-l respecte,sa-i raspunda cind o intreaba ceva dar nimic.de aici pornesc certurile intre mine si el.de dimineata mi-a zis ca ea nu-l iubeste si ca vrea sa stea doar cu mine.
Unii barbati trebuie invatati si ei cum sa reactioneze cu copilul. Eu si acum, cand Adi are 6ani jumate, trebuie sa punctez anumite lucruri pentru a obtine o reactie buna din partea amandoura.
Un exemplu clar: Avem o casa la tara, unde tinem o masina veche, masina socrului meu de care sotul este legat sufleteste si pe care o tot scoate si o baga in garaj. Ei bine, a trebuit sa-i atrag atentia sotului sa-l ia si pe copil in masina cand o scoate, sa-i arate ce face el pe la motor, ca lui nu iar fi dat prin cap, iar copii nu stiu sa spuna ce ar dori (pana la o anume varsta).
Si alt exemplu: Am luat de pe net niste teste date pentru clasa I de matematica (Adi este la pregatitoare) si i-am dat test fara sa-i explic nimic. A facut 11 din 15. L-am laudat ca mie mi s-a parut OK. A venit tati acasa si copilul se duca la el sa se laude, la care tati zice "A pai ai gresit 4 foarte rau". Intervine eu "Dar nu i-am aratat nimic, sunt la prima vedere si pentru copii mai mari cu un an"... s-a declansat clickul in tati si o drege "Ia sa vad si eu mai bine... o acum observ excelent... bravo tati"
Este cam greu sa cresti doi deodata, mai ales ca cel mare (tati) este mult mai incapatanat.
Tot asa, a trebuit sa-mi invat sotul sa ceara iertare copilului cand l-a acuzat pe nedrept. Pe Adi nu l-am invatat sa se poarte respectuos (caci asta este de la sine inteles) ci ca tati il iubeste foarte mult, dar este el mai repezit. Atunci cand copilul a gresit prima intentie a fost sa ascunda tatalui. Eu l-am invatat ca nu trebuie sa-i ascunda nimic lui tati, caci "greseala recunoscuta este pe jumatate iertata". Pe tati l-am invatat sa nu mai reactioneze asa dur, sa nu mai rada de el (avea tendinta de a face misto).
Una peste alta, am ajuns la recordul ca Adi sa spuna ca il iubeste pe tati 90%, iar pe mami 100%. Dar afirmatia asta nu-l deranjeaza pe sotul meu pentru ca iar i-am explicat ca este normal sa fie asa pentru ca eu sunt cu el peste tot.
La inceput discutiile au fost destul de dure, mai ales ca se desfasurau dupa ce adormea copilul, seara. (eu nu sunt de acord sa discutam despre copil de fata cu el) Apoi desi la inceput sotul reactiona dur, dupa ce i-am spus ca nu va obtine decat o departare a copilului de el, ca avem un copil minunat, ca nu trebuie sa-l compare cu altii si ca deja are tendinte sa se ascunda de el... a rumegat tati in sinea lui si chiar daca mie mi-a spus ca sustin prostii, ca stie el, etc... am observat o schimbare in bine in atitudinea lui.
Dar peste toate mai exista serile petrecute numai noi doi, dupa ce copilul adoarme, cand adormim dupa 12 noaptea, chiar daca a doua zi suntem chiauni la serviciu...
Este greu de dat un sfat, dar daca nu va descurcati poate ar fi de ajutor un psiholog. Principesa poate sa va dea mai multe sfaturi.
Sper ca pana la urma sa gasiti calea cea buna spre o viata de familie.
alexis2002 spune:
quote:
Originally posted by Principesa
Alexis, ce ai vrut sa spui prin "sincer si eu imi doresc acelasi lucru"?
Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita
Am vrut sa spun ca mi-as dori sa fiu doar eu si cu ea fara sa mai fac pe arbitrul.Am incercat sa discut cu el,am plecat o perioada,m-am reintors la insistentele lui si acum imi pare rau.
filofteia spune:
quote:
quote:
--------------------------------------------------------------------------------
Originally posted by Principesa
Alexis, ce ai vrut sa spui prin "sincer si eu imi doresc acelasi lucru"?
Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita
--------------------------------------------------------------------------------
Am vrut sa spun ca mi-as dori sa fiu doar eu si cu ea fara sa mai fac pe arbitrul.Am incercat sa discut cu el,am plecat o perioada,m-am reintors la insistentele lui si acum imi pare rau.
Imi pare rau sa vad ca la voi problemele sunt intradevar grave.
danis spune:
filofteia, ai punctat un aspect esential: chiar si in cazul in care tatal iubeste mult copilul si se intelege bine cu mama, uneori trebuie "ajutat", "educat", "crescut"
poate fi plin de intentii bune si sa nu-si dea seama ca poate gresi fundamental, numai pentru ca nu stie cum sa-si exprime iubirea si sa-si controleze unele reactii, sa priveasca lucrurile de la nivelul copilului etc.
o mama stie ca nu e nevoie sa-i ia mereu copilului cadouri pentru a fi iubita, tatal de multe ori petrece mai putin timp cu copilul decat mama, iar cand vine acasa este uneori prea obosit ca sa mai acorde copilului atentia de care ar avea nevoie... si cadoul pare o compensare concreta si la indemana
tatal poate crede ca o atitudine permisiva si ingaduitoare fata de ceea ce copilului ii este interzis ar putea fi o dovada de iubire si de bunatate... si nu va intelege in ruptul capului de ce copilul o prefera de o mie de ori pe mama cea "severa" care nu-i permite copilului sa se abata de la regulile casei si care pedepseste copilul pentru greselile lui... pentru ca pur si simplu nu isi da seama ca atitudinea permisiva creeaza precedente pe care copilul le va folosi pe termen lung in favoarea sa, insa asta ii va dauna extraordinar de tare ca educatie
si exemplele ar putea continua... eu am constatat pe pielea mea ca desi sotul meu ne iubeste la nebunie si ar face orice pentru noi, a trebuit mai intai sa-l invat si sa-i explic toate aceste "detalii";
in fata copilului i-am facut mereu "galerie" si i-am explicat cat de mult o iubeste tati... sigur, ce-si face cu mana lui e bun facut... nu te poti substitui sotului, doar il poti ajuta sa inteleaga... iar sotului i-am creat ocazii de a petrece mai mult timp (numai) cu ea, fara sa intervin intre ei, ca sa se poata apropia unul de altul si ca el sa devina mai sigur pe el ca tata... desigur, ea si acum "stie" ca tati este acela care ii cumpara o multime de cadouri :D insa e foarte incantata sa-si petreaca timpul si cu el facand diverse lucruri, nu numai cu mine...
lucrurile par mult mai complicate la tine, alexis2002, pentru ca tu nu ai sau nu mai ai o buna relatie cu sotul, iar copilul probabil ca simte si deja "ia partea" ta... poate daca i-ai spune fetitei tale nu numai ca trebuie sa-l respecte, ci ca el o iubeste foarte mult, chiar daca pe tine te mai supara uneori? ma gandesc ca fetita are cea mai mare nevoie sa stie ca parintii o iubesc, faptul ca ii asculta este (la nivelul ei) si urmarea conditionarii afective (adica se poarta frumos pentru ca va iubeste si pentru ca isi doreste sa o iubiti si mai mult in continuare)
nu stiu in ce masura poti avea un dialog cu sotul pentru a-i explica si a-l ajuta sa-si imbunatateasca relatia cu fetita voastra, dar daca relatia fiicei tale cu tatal ei este importanta pentru tine, poate ar trebui sa incerci sa vorbesti mai mult cu el despre asta, detasandu-te un pic de ceea ce gandesti tu despre el si despre relatia dintre voi doi... stiu, e mai usor de zis decat de facut, dar asta e singurul sfat pe care ti-l pot da...
alexis2002 spune:
Danis,eu intodneauna am incercat sa ascund in fata fetitei tensiunile dintre noi.de cele mai multe ori am reusit.dar in ceea ce priveste fetita se pare ca nu putem purta o discutie civilizata.o perioada sa zicem ca pune in practica sfaturile mele dupa care renunta,e mai usor sa isi mascheze tristetea cu agresivitatea.si sincer si eu am obosit,poate ca e mai bine sa ne vedem fiecare de drumul nostru.