relatia tata fiica
Raspunsuri - Pagina 2
liliac1 spune:
Poate ca nici calea de comunicare aleasa pentru a discuta cu tatal, nu a fost f prietenoasa. L-ai intrebat ce parere are el despre anumite situatii?? Cum ar rezolva el un anumit tip de conflict intre copil si parinti?
Noi mai dezbatem uneori teme de genul acesta, pe cazuri imaginare sau chiar concrete si incerc sa scot de la el tot felul de pareri, iar intr-o situatie in care ne aflam noi asemanatoare cu un caz dezbatut, incerc sa-i amintesc ce discutii purtasem.
Uite, sa-ti explic mod de reactie a noastra intr-o situatie in care Andra s-a suparat pe noi. Vine si tipa la mine: "nu te mai iubesc, mami!!!" apoi se duce la el si ii striga "nu te mai iubesc nici pe tine, tati!!!!" Eu am ramas linistita, dar tati s-a razvratit, si a inceput sa arunce cu tot felul de cuvinte, ceva de genul: "ei, iaca de asta nu mai pot eu!! ca daca tu nu ma iubesti o sa fac alt copil sa ma iubeasca!!!" Andra a plecat suparata in camera ei, l-am lasat pe tati sa se calmeze, am plecat dupa copil, nu inainte de a-i arunca sotului: "trebuie sa avem o discutie!!!" M-am dus si am incercat sa inteleg de ce era ea suparata, am convins-o ca o iubim orice ar fi si apoi m-am intors la el. I-am explicat ce impact au avut vorbele lui si cat pot fi de dureroase atat pentru mine ca adult cat si pentru copil. Cert e ca tati s-a dus la fata si si-a cerut iertare, a asigurat-o ca o iubeste f mult si chiar daca va fi sa mai avem vreun copil, dragostea lui pentru Andra NU se va stirbi in vreun fel. Discutie care s-a lasat cu iertare reciproca, "impacare impacare fara nicio suparare", pupici si imbratisari, promisiuni ca n-o sa se mai intample asa ceva niciodata...
Cred ca in orice familie mama are rol de mediere intre tata si copil, dar totul e sa incercam sa gasim echilibrul si starea de calm necesara rezolvarii conflictelor aparute.
Liliana& 
Andra-Maria
Fii asa cum simti si se va vedea in tot ce faci!
alexis2002 spune:
Am fost cit se poate de prietenoasa Liliac.replica "merg sa iau alt copil si o sa-l iubesc pe el"am auzit-o de f multe ori,nu mi-e straina.si chiar in cazul unei despartiri eu as vrea sa pastram o cale de comunicare dar nu stiu cit de mult am sa reusesc.se vede ca dragostea paterna nu este la fel de puternica precum cea materna(in unele cazuri).si pe mine ma ignora in perioada in care el ii cumpara in fiecare zi cite ceva si nu o jigneam ,nu o certam,primeam de la ea atit cit imi dadea.si sufeream dar in tacere.
filofteia spune:
Alexis, dar discutia cu sotul nu trebuie sa fie prietenoasa ci doar sa se desfasoare in absenta fetitei.
Nici la noi la inceput discutiile nu erau prietenoase, dar cu timpul au devenit, iar acum suntem un fel de complici.
In ce priveste tensiunile dintre voi, oricat ai incerca sa le ascunzi copilul le simte. Nu-ti subaprecia fetita.
Din pacate nu stiu ce sfat as putea sa-ti dau, pentru ca problema pleaca de la voi doi, mai intai ar trebui rezolvata problema intre voi si abia apoi intre fetita si tata.
alexis2002 spune:
Cert este ca am obosit.de dimineata i-a spus ca o zgorneste din casa.am vazut negru si a avut noroc ca nu l-am mai gasit acasa cind m-am intors de la gradinita.intre noi nu prea mai poate fi rezolvat nimic,iar intre mine si fetita e totul perfect.daca domnul nu are de gind sa caste bine ochii e treaba lui.are niste viziuni asupra vietii de ma doare capul.cum isi asterne asa va dormi.
liliac1 spune:
Cum adica sa o zgorneasca?? Da' ce este copilul?? Asta chiar ca mi se pare tare de tot, in sensul negativ. Absolut firesc sa se dezvolte o stare de animozitate in mintea plapanda a fetei. Pai ea analizeaza cuvinte in forma bruta. Adica daca intr-o zi vei intarzia sa o iei de la gradi, din diverse motive, va fi convinsa ca nu va mai fi primita acasa. Domnul tati are nevoie de un dus rece. Oricare ar fi relatia dintre tine si el, nu are niciun drept sa produca asemenea aberatii lingvistice.
Discuta cu el!! Intreaba-l cum s-ar simti daca EL ar fi primit asemenea cuvinte, chiar si din partea ta, tinand cont ca relatia dintre voi e tensionata?? Cum ar fi sa stie ca diseara va dormi pe presul de la usa??
Dar cum a fost el tratat de parinti?? La fel? A fost iubit conditionat? I s-au spus astfel de bazaconii?
Liliana& Andra-Maria
Fii asa cum simti si se va vedea in tot ce faci!
alexis2002 spune:
Norocul lui,cum am spus mai devreme,ca nu a fost acasa ind m-am intors.s-a uitat fetita cu o fata la el si pe buna dreptate.si apoi domnul pretinde,iubire,respect,eventual vreo tava ci micul dejun de la ea.nu stiu cum a fost el crescut cert e ca relatia dintre el si mama lui este una dezastruoasa.l-as trimite eu pe pres imediat dar depind inca financiar de el.si se pare ca pina nu schimb locul nu schimb nici norocul.si are asa o putere de a ma deruta incit imi vine
.cind e piinea lui D-zeu cind e 
gol.ar trebui sa calc pragul unui psiholog ca sa reusesc sa ma adun,sa fiu cum am fost,puternica si plina de speranta.
anaisanais spune:
alexis, imi pare rau ca traiesti o astfel de situatie. As vrea, daca imi permiti, sa te intreb un singur lucru: tu iti mai iubesti sotul?Il mai iubesti, asa , ca la inceput, sau iubirea ta a mers catre zona obisnuintei, la inceput, apoi catre indiferenta?
Pentru ca un copil de 4 ani si 8 luni isi iubeste neconditionat parintii, chiar daca acestia se poarta rau cu el( sau, cel putin, asa spun psihologii!). E cam greu sa pretinzi unui copil de aproape 5 ani ''sa te respecte'', daca ii esti parinte. Apoi, un copil de 5 ani nu critica si nu ignora, el copiaza aceste atutudini de la adultii din jur. Doamne fereste, departe de mine ideea de a te considera cumva raspunzatoare de situatia aceasta foarte grea, dar poate ca exista undeva, acolo, in adancul sufletului tau, convingerea ca disensiunile dintre tine si sot au ajuns intr-o faza de evolutie care nu mai permite o reconciliere; atunci, pentru ca tu, ca mama, ai o influenta covarsitoare asupra evolutiei fetitei, ii transmiti, chiar si non-verbal, ceea ce simti tu pentru tatal ei. La randul lui, nici tatal nu da dovada de prea multa...inteligenta emotionala, atunci cand ameninta copilul( ma duc sa aduc alt copil) sau o izgoneste. In aceste conditii, poate ar fi mai bine sa incerci sa aplanezi, daca tu crezi in acest demers, aminozitatile dintre voi doi, ca parinti, si apoi, dintre tata si fiica. Poate ca ar trebui sa-i explici sotului tau ca unele lucruri nu pot fi spuse unor copii( cei hipersensibili, de exemplu) nici macar in gluma( asa cum ar fi '' nu te iubesc,nu mai vorbesc cu tine,tu ce cauti in casa asta,o iubesc doar pe mami").
Iti doresc multa putere si multa rabdare, si o minte limpede, ca sa poti lua deciziile cele mai bune pentru voi doua!
alexis2002 spune:
Anais,nu tatal ii spune fetitei "nu te iubesc,o iubesc doar pe mami,ce cauti tu in casa asta,etc.."ci fetita ii spune lui.el ii spune ca aduce un alt copil,sau sa plece din casa.oricum pe zi ce trece ma conving ca nu e omul linga care vreau sa traiesc,ca nu ne mai iubim.nu pot sa merg inainte asa.chiar daca imi va fi mai greu singura cu un copil de crescut prefer decit agitata sufleteste.mi se pare ca traiesc viata altcuiva,ca joc un rol ce nu mi se potriveste sub nici o forma.
anaisanais spune:
Scuza-ma, n-am citat corect ! Dar daca tu simti ca este mai bine sa intrerupeti aceasta relatie, fa-o! Oricum, deja testezi(din nefericire!) cat de nociva pentru un copil este o relatie frustranta intre parinti! Oricum, desi este foarte frumos sa cresti copii, este greu, asa ca numai tu, cu mintea si cu sufletul vei gasi calea cea buna pentru copila si pentru tine!
Bafta si ganduri limpezi !
alexis2002 spune:
quote:
Originally posted by anaisanais
Scuza-ma, n-am citat corect ! Dar daca tu simti ca este mai bine sa intrerupeti aceasta relatie, fa-o! Oricum, deja testezi(din nefericire!) cat de nociva pentru un copil este o relatie frustranta intre parinti! Oricum, desi este foarte frumos sa cresti copii, este greu, asa ca numai tu, cu mintea si cu sufletul vei gasi calea cea buna pentru copila si pentru tine!
Bafta si ganduri limpezi !
madalina
Iti multumesc mult
.as vrea atit de mult sa am gindurile limpezi dar la ora actuala vad totul negru,ma simt prizoniera chiar daca nu sint,am impresia ca orice decizie as lua nu este cea corecta.undeva departe mi-a ramas speranta.