Fiecare copil e exceptional...in felul lui
Raspunsuri - Pagina 5
patou spune:
flaviutza, mesajul tau e exact ceea ce gandesc eu de vreo 3 ani incoace. in ce ma priveste eu sunt de-a dreptul ingrozita de presiunea pe care o exercita cei din jur asupra mea, asupra copilului... am obosit ingrozitor si ce-i mai trist este ca uneori incep sa-mi pierd increderea in mine si ma gandesc ca probabil sunt paranoica pentru ca ma simt extraordinar de agresata de remarcile celor din jur: sebas e prea slab, nu vorbeste cum trebuie, nu mananca ce trebuie etc.(nimeni nu remarca ca n-a avut niciodata suzeta, ca nu si-a supt niciodata degetele, ca nu e timid, ca nu e agresiv, ca nu ii este frica de intuneric etc -oare astea chiar nu conteaza?)
recunosc ca eu nu mi-am invatat copilul poezii, si nici n-am insistat pe dezvoltarea lui intelectuala, ca sa zic asa. eu m-am axat aproape exclusiv pe latura emotionala, si asta pentru simplul motiv ca n-am fost in stare sa le fac pe toate. Bineinteles ca am zeci de indoieli ca n-am procedat cum trebuie...in
"il est plus facile de dissocier un atome, que de se débarrasser d'un préjugé"
flaviutza spune:
Patou,te iau la bataie..ca si asa mi s-a dus buhu..:) e normal sa ai indoieli, sa nu crezi 100% in fortele proprii..atat timp cat ti se intampla asta 1 minut pe luna :)
o mama care INCEARCA ,care isi da toata silinta , e cea mai buna alegere pentru copil.
Tu fi doar sigura pe tine si pe copilul tau. Uite al tau a fost exceptional cu fraza aia..cu trapezul. asta din cate ti-l cunosc(putin),dar tot gasesc de exceptie faptul ca primele lui cuvinte au fost "painea seamana cu un trapez"
Da,daca citesti, numai aici pe forum, o presiune imensa pe capul mamicilor . nu-l hranesti bine ca i-ai dat o gurita de salam la 5 luni, esti denaturata ca i-ai dat spuma de la bere la doi ani, daca nu l-ai alaptat esti de-a dreptul apta de a fi cazuta din drepturi...e dolofan, ai grija la greutate,e slab,e clar ii vai de steaua lui, ai scapat o palma la fund, l-ai abuzat de nu va fi om toata viata...
nu mai vorbesc de presiunea pusa pe capul lor saracii..macar noi suntem adulti..dar ei? ei cum o suporta?
mai nou s-a demonstrat ca si copiii de doi ani sunt stresati..
Stai linistita, si fi tu insati. un copil care are langa el o mami fericita va fi fericit la randul lui.
si lasa gura lumii si super copiii si super mamele..
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
patou spune:
flaviutza, iti multumesc ...tare rar mi se intampla sa-mi zica cineva ca face si sebas ceva exceptional - (satula de critici si comparatii tocmai ma gandeam sa ma retrag undeva in padure
, da acum am mai prins un pic de curaj si mai aman)
Ce sa ne facem oare cu presiunea care exista? ca eu orice as face tot exista cineva care sa-mi spuna ca nu-i bine.. si cum eu am o tendinta (innascuta) sa fiu altfel decat ceilalti....de ex. eu nu i-am facut analize lui sebas si nici nu l-am mai dus la doctor de multa multa vreme...
"il est plus facile de dissocier un atome, que de se débarrasser d'un préjugé"
patou spune:
quote:
Patou,te iau la bataie..ca si asa mi s-a dus buhu..:) e normal sa ai indoieli, sa nu crezi 100% in fortele proprii..atat timp cat ti se intampla asta 1 minut pe luna :)
mi se intampla din ce in ce mai des - pe masura ce creste copilul parca si pretentiile celor din jur cresc. si cand ma apuca indoielile imi vine sa-mi iau sotul la bataie.
oricum astept sa-mi mai creasca copilul, consider ca inca e prea mic ca sa ne arate inca adevaratele lui capacitati
[flo]
"il est plus facile de dissocier un atome, que de se débarrasser d'un préjugé"
flaviutza spune:
quote:
Originally posted by patou
flaviutza, iti multumesc ...tare rar mi se intampla sa-mi zica cineva ca face si sebas ceva exceptional - (satula de critici si comparatii tocmai ma gandeam sa ma retrag undeva in padure
Ce sa ne facem oare cu presiunea care exista? ca eu orice as face tot exista cineva care sa-mi spuna ca nu-i bine.. si cum eu am o tendinta (innascuta) sa fiu altfel decat ceilalti....de ex. eu nu i-am facut analize lui sebas si nici nu l-am mai dus la doctor de multa multa vreme...
"il est plus facile de dissocier un atome, que de se débarrasser d'un préjugé"
1)ti-am spus si la subiect. mi se pare de-a dreptul fantastic ca, un copil care nu a vorbit pana la 3 ani sa compare tam nisam painea cu trapezul
2)eu ii fac coprocultura des. pentru ca exista riscul sa faca viermisori. ai putea sa incerci,pentru ca nu-l doare :) asa,din cand in cand.
nici eu nu am mai dus-o la doctor..de ce s-o duc daca ii sanatoasa?
3)vezi cum faci cu stima de sine, ca ii transmiti si lui starea asta de nesiguranta.
Adica de ce n-ai fi o mami buna? adica normala? tu chiar crezi ca cei care iti fac morala sunt perfecti?
si daca ar fi asa, tu ce vrei sa fi...o mama stresata mereu sa fie perfecta(vezi anumite subiecte..nu dau nume decat pe privat) sau o mama fericita si impacata cu ea? ce vrei pentru copilul tau?
te-ai gandit ca el nu te vrea perfecta?
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
lorelaim spune:
Multzumesc frumos Simali/Alice!o floricica pt tine
O zii faina si insorita va doresc!
Lorelai
Digital Macro 2
Digital Macro
Alte albume foto
"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."
Simonna spune:
Cinci minute, cite am al dispozitie, nu-mi ajung sa-mi dau cu parerea la subiectul asta... Da' eu sint perseverenta, incerc. :)
Pentru mine, copilul meu este exceptional! Si sa vedeti si cum si ce, de-a lungul a 8 ani...(miine!!!!):
A fost exceptional din prima zi, cea in care m-am dus, pentru a doua oara, in salonul de bebei din maternitate si am dat sa-mi iau copilul din patutul in care-l lasasem. Nu era al meu, ca il mutasera,
si la cit erau toti de creponati si scofilciti trebuia sa ma uit la bratara de la mina sa fiu sigura ca e el.
Pe urma, in noptile acelea interminabile in care se trezea strict ca sa ma trezeasca si pe mine, la 20 de minute, maxim 40 interval, urlind ca din gura da sarpe. Il puneam la sin si adormea ca un pui de cioara, ca inca era negru si creponat.
Cind s-a descreponat, dupa vreo doua luni, mi-am dat seama ca e frumos si l-am scuipat impotriva deochiului. La trei luni, cind a cazut din pat prima data, mi-am spus ca am un sportiv adevarat, ui' ce muschi are, altii nu ridica nici capul bine, al meu se rostogoleste! La un an, pupam capul ala ca buzduganul, ca nu mai cadea pe-o parte, numai in cap!, si constatam ca ii place muzica la nebunie, danseaza, lume-lume, i se scutura pamersul super dragalas! Ah, de mers, a mers de la 10 luni, urca patru etaje de scari in patru labe citeva luni mai tirziu (daca avea chef, ca altfel nu era chip, da' eu ma umflam in pene si ziceam: wow! uite ce personalitate are! Nu-mi dadeam seama ca o sa-mi iasa pe urechi personalitatea dumnealui in anii urmatori!!!) Spre doi ani, ba chiar spre doi ani jumate', nu lega doua cuvinte unul de altul, zicea mama si dadea din miini ca elicopterul, eu eram cazuta in fund si spuneam: ce expresiv e! Asa de expresiv incit daca nu ne spunea careva sa incetam sa mai "intelegem" ce spune el cind da din miini cine stie cind incepea sa vorbeasca! ...
Va urma, ca mi se termina pauza de masa!
Pupici,
Simonna
dori spune:
quote:
Originally posted by Simonna
Cinci minute, cite am al dispozitie, nu-mi ajung sa-mi dau cu parerea la subiectul asta... Da' eu sint perseverenta, incerc. :)
Pentru mine, copilul meu este exceptional! Si sa vedeti si cum si ce, de-a lungul a 8 ani...(miine!!!!):
A fost exceptional din prima zi, cea in care m-am dus, pentru a doua oara, in salonul de bebei din maternitate si am dat sa-mi iau copilul din patutul in care-l lasasem. Nu era al meu, ca il mutasera,
Pe urma, in noptile acelea interminabile in care se trezea strict ca sa ma trezeasca si pe mine, la 20 de minute, maxim 40 interval, urlind ca din gura da sarpe. Il puneam la sin si adormea ca un pui de cioara, ca inca era negru si creponat.
Cind s-a descreponat, dupa vreo doua luni, mi-am dat seama ca e frumos si l-am scuipat impotriva deochiului. La trei luni, cind a cazut din pat prima data, mi-am spus ca am un sportiv adevarat, ui' ce muschi are, altii nu ridica nici capul bine, al meu se rostogoleste! La un an, pupam capul ala ca buzduganul, ca nu mai cadea pe-o parte, numai in cap!, si constatam ca ii place muzica la nebunie, danseaza, lume-lume, i se scutura pamersul super dragalas! Ah, de mers, a mers de la 10 luni, urca patru etaje de scari in patru labe citeva luni mai tirziu (daca avea chef, ca altfel nu era chip, da' eu ma umflam in pene si ziceam: wow! uite ce personalitate are! Nu-mi dadeam seama ca o sa-mi iasa pe urechi personalitatea dumnealui in anii urmatori!!!) Spre doi ani, ba chiar spre doi ani jumate', nu lega doua cuvinte unul de altul, zicea mama si dadea din miini ca elicopterul, eu eram cazuta in fund si spuneam: ce expresiv e! Asa de expresiv incit daca nu ne spunea careva sa incetam sa mai "intelegem" ce spune el cind da din miini cine stie cind incepea sa vorbeasca! ...
Va urma, ca mi se termina pauza de masa!
Pupici,
Simonna
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=72985
Simona, eu cred ca tot forumul e de acord cu tine! Baiatul tau este intr-adevar exceptional!
Simonna spune:
Continuare:
(Dori, stai asa ca mai urmeaza! :)) )
Marea traversare... aproape trei ani! Ne-am urcat noi toti in avion si ne-am carat in Canada! Stia sa zica Help! avea inca suzeta, "saculetul" (o chestie fara de care nu dormea), nu stiu cite animale de plus (pe care inca le are in pat, dom'le!!) si personalitatea era tot mai "personalizata". Orice mergea cu logica, mai putin cind ne intilneam cu copilu' din vecini care avea un escavator... mare, glaben, cu manete si manetele, lumini si luminite, bipuri si bipulete. Si-apoi n-ati vazut voi circ din ala! Ca-i trebuie si lui, da-i trebuie, acum si acum, nu miine, nu unul asemanator, ala si in momentul cu pricina ca, daca nu, uite!, mami!, ma trintesc pe jos si ma tavalesc si urlu, da' urlu, sa ma auda tot cartierul si sa stie ca nu-mi cumperi!!! Tiris, de-mi rupea miinile, il duceam in casa din parc, da' si-n asta gaseam ceva grozav, uite, frate!, ce greu e plodu', maninca bine, baloteaza, tot ce-i dai inghite, e ca un tomberon, grozav copil!
I-am luat escavator, cum altfel?, pe urma Spiderman si Pokemon, Batman si cine mai stie ce, ba chiar si ghiozdan si abecedar, cind au trecut anii?!, m-am intrebat, dar n-am avut timp sa-mi raspund, ca "Usa de Biserica" al meu a priceput greu ca la scoala stai in banca si nu sufli, asa ca tot dadeam cu subsemnatul pe la invatator...
I-am spus povesti, i-am cintat, l-am pupat pina l-am albit, mi-a mai plecat si mina peste curutz din cind in cind, la forta majora, l-am tinut in brate cind a dat cu capul, ne-am transformat in oameni de zapada la prima ninsoare si am bombanit impreuna iarna asta canadeza care nu se mai termina, l-am consolat cind l-a parasit "iubita" (s-a mutat fata la alta scoala, deh!), dar si cind i-a murit rima pe care o tinea in borcan, pe post de animal de casa!, i-am oblojit vinataile si am incercat sa-l invat sa fie bun.
Acum se joaca la game boy cind nu fuge pe-afara cu gasca lui de baieti, descopera ce distractiv e sa o enervezi pe mami cu cite-o obraznicie bine plasata, se umfla in pene de nu incapi de el cind vine cu testele bine facute de la scoala, se frustreaza ingrozitor cind nu-si gaseste cuvintele si nu poate vorbi, n-are chef sa faca lectii dar are chef sa se uite la televizor, pune bot daca rizi de el dar invata, si e consecvent!, sa rida el de tine, nu-si da jucariile de cind era mic dar doneaza din pusculita pentru tot felul de cauze nobile si seara nu adoarme pina nu trecem amindoi prin camera lui sa-l pupacim de noapte buna (si pina nu ne atrage atentia sa incuiem usa!, mai e si prudent copilu').
(continuarea in numarul urmator... scurte pauze mai am!)
Pupici,
Simona