limitele relatiei mama-copil
Raspunsuri - Pagina 7
MissParker spune:
Elise, tu stii prea bine ca eu sunt una din cele mai vehemente cand e vorba de aparat copiii in fata unor mame inconstiente si abuzive, insa intr-un caz atat de extrem eu personal nu mai arunc cu acuzatii inainte de a-mi imagina viata de iad dusa de mama respectiva. E adevarat, nu scuza cu nimic faptul ca si-a neglijat copiii, dar este o explicatie pe care n-o putem trece cu vederea nonsalant, ca sa sarim s-o mitraliem pe mama respectiva.
Intr-adevar, ea nu le-a fost acestor copii o mama adevarata, pentru ca nu a putut. Cred ca a incercat (altfel nu statea 13 ani intr-o situatie care probabil ca o facea sa aiba zilnic ganduri sinucigase - tinand cont de experienta ei de "familie"), dar nu a putut. Relatie sufleteasca nu au avut, din acelasi motiv de mai sus. Aceasta mama incearca acum (de niste ani buni) sa-i fie fiicei ei (care are 32 de ani) o mama buna, insa "relatia" este foarte disfunctionala: mama vine sa-i gateasca, sa-i duca afara cainele, sa-i faca si curatenie prin casa, ii mai da si bani, deci incearca oarecum sa-si spele pacatele, iar fiica se "razbuna" jignind-o, injurand-o si purtandu-se foarte urat si agresiv cu ea. Ori eu nu vad nici un progres personal intr-o asemenea "relatie", in care amandoua au numai de pierdut. A constientiza adevarul despre abuzul parintilor si a-ti vindeca sufletul nu inseamna a ramane prizonier in mecanismul nociv al urii si al razbunarii.
La intrebarea "cu ce i-a deranjat ca a disparut intr-o zi?" nu iti poate raspunde decat un copil care a trecut prin aceasta experienta traumatizanta, eu una nu-mi pot decat inchipui (cu multa empatie si imaginatie) varful aisbergului, dar atat si nimic mai mult.
In orice caz, un copil care nu se simte iubit nu este un adult care sa-si spuna "hei, da-o naibii de nenorocita, ca oricum nu ma iubea!", ci este un copil care prin disparitia concreta a mamei isi vede distrusa si ultima iluzie de a mai putea obtine vreodata un strop de iubire materna, ceea ce implica o suferinta si mai mare.
Totusi, daca ma gandesc la faptul ca aceasta mama, asa absenta si alcoolica, macar nu si-a batut copiii, in timp ce mama mea se credea o mama extraordinara si ma batea cu papucii sau ma tragea de par prin casa, parca-parca uneori mi-as fi dorit mai degraba o mama absenta decat una atat de violenta.
Prin asta vreau sa spun ca exista si mame care poate mai bine si-ar abandona copiii decat sa-i creasca in abuz continuu. Poate ca pentru unele mame, cu sufletul vatamat prea grav, abandonarea e singura solutie.
P.S. Eu consider ca un om care e bolnav de alcoolism nu este neaparat un "betiv". 
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate
flaviutza spune:
Elise,cica fi-mea ar fi in categorie.aia gifted.140 iq(media) ca la capitolul cognitie urca la 170 si scade la limbaj ,unde e exact pe media varstei.insa nu e o pronuntare definitiva.scade cu varsta,datorita matematicii si felului cum se calculeaza ,procentual,acest iq.cica va ramane undeva la 120.care e limita superioara a normalitatii .
Sunt fericita ca e doar 140. ca nu e mai mult.deja poate e prea mult. pentru ca are 3 ani si a avut o perioada in care se temea de moarte,am deschis si subiectu pe aici, in care nu mai papa puiul din farfurie pentru ca stie ea ca puii au fost vi si cineva i-a omorat.
la 2,10 luni m-a intrebat daca si copiii mor si daca ii doare.
STI care e baiul? cu cat iq e mai mare,cu atat problemele sunt mai mari.de aia sunt considerati speciali.
pentru ca fizic si emotional au o varsta,iar mental alta. imagineaza-ti cum se simte un copil de 7 ani in corpul unuia de 3-4.la asta se reduce totul.
ps. cand i-au facut lu' fimea evaluarea era un baietel acolo exceptional(ar spune unii). cu un iq de 180(la maturitate undeva la 150. avea 4 ani si nu era in stare sa se integreze deloc in grupul lui de varsta.cum sa se integreze,ca mintea lui lucra la nivel de aproape 8 ani..rezolva integrame usoare mai repede ca mine.
In concluzie sa va puna sfantul sa doriti un copil "gifted". cel mai bine undeva la limita superioara a normalitatii 
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
CriPOD spune:
Elise, multi oameni au momente "Ahaaa!" cand citesc caracteristicile, dar si mai multi cand citesc despre problemele lor...Daca mai vrei info de linkuri, pm pls.
quote:
Originally posted by daniela_b
...Si inca ceva, de fapt o intrebare: este asigurata aceasta supradotare de genetica de care ai amintit?
Nu
Poate ea fi cuantificata si manipulata, cumva?
Nu. Exista mai multe feluri de inteligenta. Sunt tentative de a cuantifica in cateva dintre ele, unde s-au dezvoltat baterii de teste care sunt acceptate pt simplul motiv ca nu este altceva mai bun. Toate au deficiente si limitari, dar mai bine decat nimic.
Cat despre manipulare, din literatura pe care am citit-o eu, nu se poate manipula. Adica, nu se modifica in timp decat factorilor de natura patologica.
Exista studii, rezultate ale studiilor care sa arate clar ca supradotatii sint conceputi de catre o anume categorie de oameni cu anumite gene?
Nu inteleg intrebarea prea bine, dar cred ca nu. De ce? Pt ca ii gasesti in toate straturile sociale si fundalurile rasiale si meseriile. Ii gasesti ca si adulti atat la mincile de jos, cat si la recipientii nobel, in inchisori, ori in pozitii cheie, casnice ori carieriste, etc. Cum ai putea stii? "Nature vs nurture" e o intreaga filozofie, dar s-a demonstrat in studii pe gemeni ca influenta genetica ar fi preponderenta. Asta nu inseamna parintii geniali, reusiti si realizati. Deloc...
Multumesc anticipat.
Qi
daniela_b: Acum am observat ca postarea avea si o parte constructiva, vezi tentativele mele de raspuns in rosu...
corinadana, in primul rand de ce ai vrea asta? De obicei se face cand scoala cere sau cand copilul are probleme serioase. Sper ca nu e cazul 2, in primul, cred ca scoala trebuie sa ii faca assesment la cererea parintelui sau recomandarea invatatoarei.
Elise spune:
MissParker,
Eu nu cred in " X bea pentru ca...".
Cred ca bea pentru ca duce sticla la gura - nu exista scuze, motivatii, justificari, circumstante atenunate, etc.
Nu impart alcoolicii in "alcoolici cu motiv" si "alcoolici fara motiv".
In fond, ce face omul cu mina lui il priveste - dar n-ar trebui sa supuna copiii experientei de a trai in preajma unui adult alcoolic.
Cred ca vorbim de acelasi lucru: nu de niste tanti care dau un pahar pe git si se culca.
Ci de bieti "bolnavi de alcoolism" care se tirasc prin casa plini de voma si materii fecale, se dezbraca in fundul gol si se scalambaie, devin obsceni, agresivi, uneori se autoflageleaza - de ex., se taie, vor sa omoare pe cineva, sint chinuiti de personaje imaginare, intra in delirium tremens samd - in fata copiilor care nu pricep ce-i cu "mami" sau "tati".
Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca sint total iresponsabili, si sa lasi un copil in grija lor e ca si cum l-ai lasa atirnat de marginea prapastiei. Am avut sansa sau nesansa sa asist la asemenea manifestari si am fost marcata chiar ca adult. Comparativ cu asta, o mama care care doar ca e distanta, nu-si exprima afectiunea & alte subtilitati e de-a dreptul minunata.
Ramin la parerea mea, ca decit asa parinti mai bine lipsa.
Elise & BBLisa
flaviutza spune:
quote:
Originally posted by daniela_bquote:
Originally posted by flaviutza
Ei,nume inca odata se vede ca n-ai cupii si vorbesti din teorii si datul cu presupusul...
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
Flaviutza, iti spun o singura si ultima data si sper sa intelegi din prima
E posibil ca o persoana care nu are inca un copil, dar care se preocupa de aceasta problema sa fie mai informata decit alta, altcineva care a devenit "din intimplare" si din fericire, parinte.
E o probabilitate mai mica (poate) dar ea exista asa ca ...ia te rog in considerare ca se poate!
Asa ca, dintr-un anumit punct de vedere "nume" e mult mai informata si gata sa expuna niste puncte de vedere valide decit Flori S. care sta in acelasi bloc cu mine si are 3 copii, de care nu-i pasa dar umbla dupa Costi barbata-su, ca nebuna, sa-l aduca chiar si in brinci acasa.
E treaba ta ce crezi sau cit crezi din ce spun cele care nu au inca un copil, pe acest forum, dar nu folosi asta (nu esti mama, nu ai dreptul la opinie!) drept argument!
Multumesc, Flaviutza. Cumva, am impresia ca o sa intelegi ce am scris si ca o sa fii mai atenta cu ceilalti.
Qi
Tu ai copii? ca daca ai, ma intelegi ce am vrut sa spun.daca nu ai (si pe tine te banuiesc) o iei ca pe o jignire,ca pe o postare cu vadit aer superior.
ceea ce voiam sa spun e asta: nu puteti vorbi din perspectiva unei mame.simplu.pentru ca nu sunteti.cand veti fi,veti intelege.
Indiferent cat de cultivat esti,cat de bun la suflet cat de...daca NU esti mama nu poti decat sa iti dai cu presupusul asupra sentimentelor materne si pana unde merg ele.
""E posibil ca o persoana care nu are inca un copil, dar care se preocupa de aceasta problema sa fie mai informata decit alta, altcineva care a devenit "din intimplare" si din fericire, parinte.
""
Da.poate fi mai informata despre cresterea ,educatia copilului.despre biberone,pampersi si ce inseamna abuz.
dar nu va fi niciodata mai informata in privinta maternitatii,instinctului matern,iubirii pentru propriul copil, pana nu isi tine prima data copilul in brate.parol!
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
flaviutza spune:
Uite Daniela,sa ma explic mai bine.demult,cand am poposit pe forum, nu aveam nici cupil nici sot.si era in voga 11. septembrie. si eu spuneam ca bine le-au facut americanilor ,dinte pentru dinte.logica pura.actiune si reactiune.au bombardat irakul sa si-o ia in freza.
acum n-as mai spune asta.desi inca cred in acest rationamet.insa nu pot sa mai sustin asta,pentru ca acolo au murit COPIII CUIVA. si eu am copil.
acum spun doar ca puteau sa le-o plateasca altfel,sa le boicoteze ei ceva,sa le darame statuia Libertatii..
Din moment ce devii mama, gandesti altfel.cineva spunea mai demult ca NU A TRAIT PANA NU A AVUT COPILUL. asa cred si eu
Deci nu poti vorbi 100% ca o mama,daca nu esti. indiferent cat de mult iubesti copiii.
Imi cer scuze inca odata daca am deranjat fetele ce nu au devenit inca mame.
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
marcellinna spune:
Nu stiu daca sunt tocmai la subiect(poate ca nu dar imi asum riscul).
Pe mine ma framanta de zeci de ani o dilema mare cat pamantul,care mai mult sau mai putin in/constient m-a marcat cred pe viata.Sunt o mama de unic copil,n-as fi avut puterea sa fi renuntat la un al doilea copil,sunt sigura ca as fi facut orice ca sa nu simta diferente intre ei.Dar poate ca si corpul meu a inteles "mesajul" si am un singur copil.
Cum pot unii parinti sa-si iubeasca un copil cu toata ardoarea si pe celalalt mai putin?
Nu-mi spuneti ca nu-i adevarat ca am vazut o groaza de cazuri printre care unul sunt si eu.Si stiti ceva sunt foarte receptiva in a observa parinti ce zic "eu imi iubesc copiii mai mult ca propria viata" dar apoi se simte discrepanta dintre iubirea oferita unuia si "lacuna" de iubire oferita altuia.
Stiu ca doua fiinte vor fi mereu deosebite in felul lor,ca nu poti sa-i oferi lui Giorgica acuarele asa cum faci cu Ionut,pt ca lui Giorgica ii place altceva,stiu ca poate Giorgica e mai puternic decat Ionut si ca o sa fii mai delicat cu Ionut dar de la astea pana la manifestari ce mie-mi zic clar "unul din copii e mai iubit decat altul" (si credeti-ma e foarte clar in anumite familii)e cale lunga si exista din pacate astfel de parinti.E si asta o limita in a iubi propriul copil,unul din cei ce-i ai si limita asta ma framanta de ani de zile.Cum e posibil?
Se zice ca inimii nu-i poti comanda o fi asa si in cazul iubirii propriilor copii?O fi asa si in cazul acelor parinti care au limite in a prefera unul dintre copii?
O sa-mi ridic in cap poate mamele cu mai mult de un copil dar credeti-ma nu pun intrebarile astea pt ca fix azi n-am ce intreba.
Pe langa mine traieste o familie cu doi copii,sunt mari acum dar ii cunosc de cand am venit aici.Familie cu stare buna materiala deci nu se pune problema ca unuia din fii i se ofera conditii materaile si celuilalt nu.Dar efectiv ma zgarie la creieri,la retina,la timpane, ce vad si ce aud,imi urla sufletul de indignare si nu pot sa le zic nimic pt ca am incercat la modul cel mai delicat posibil odata si a iesit un scandal.
Zilele trecute imi zice fata mea,"mama sti,inca e departe de asi face o familie, dar X (copilul nepreferat)a zis ca pt nimic in lume nu ar vrea sa aiba mai mult de un copil,ca si-ar pune streangul de gat daca ar avea doi si doar daca ar simti ca intr-un fel prefera pe unul singur,ca ar face tot posibilul sa nu-si faca simtita iubirea mai mult fata de unul dar se teme ca nu ar reusi si decat sa faca sa sufere unul din copii mai bine face doar unul singur".
A cazut cerul pe mine,simtisem durerea acestui copil de multa vreme,el a "citit" asta si acum dupa marturia asta a fetei imi regasesc exact cuvintele pe care eu mi le spusesem dedemult.
Credeti-ma am incercat din rasputeri sa-mi iert parintii pt asta si nu am reusit.
Ma simt ca amputata de iubirea pe care as fi putut sa o ofer unui al doilea copil al meu,amputata de bucuria de a descoperi ca as fi fost fericita sa fi avut doi sau mai multi.
Zilele trecute am avut o alarma falsa.Credeam ca sunt insarcinata.Ce bucurie ?! La fiecare alarma falsa din asta pe care am avut-o in decursul vietii primul gand al meu a fost si daca o sa mi se intample sa nu pot sa-l iubesc? Si asta de ce? Pt ca am avut parinti ce au avut o limita in a ma iubi in timp ce sub ochii mei se desfasura iubirea nelimitata pt una din surorile mele.
Oricat de mult am incercat sa trec peste asta,am ajuns la varsta si la conditia de sanatate precara pe care o am ca la fiecare alarma sa-mi doresc sa nu fiu insarcinata,desi in anii trecuti eram mai tanara si nici probleme de sanatate deosebite nu aveam.Pur si simplu limita in a ma iubi a parintilor mei m-au limitat si pe mine.
Elise spune:
flaviutza,
absolut offtopic, fata ta care cheama vintul e o dulceatza.
In ce priveste instinctul matern,nu cred ca e conditionat de a avea un copil. Sint femei care au copii, si n-au totusi nici un fel de instinct matern. Si femei care nu au, inca, dar urmeaza sa il aiba, pentru ca "ceasul lor biologic" a ajuns in etapa maternitatii.
Tu am inteles ca ai avut un bb cind erai foarte tinara - e un caz fericit, ai "crescut" si ai devenit mamica odata cu aparitia puiului. Eu mi-am dorit un copil citiva ani buni inainte sa-l am, asa ca pot sa fac o comparatie.
Elise & BBLisa
flaviutza spune:
Marcelina,nu pot decat sa-ti spun ca, eu,parinte de copil unic, nu-mi doresc niciodata bebe 2 pentru ca...sunt convinsa ca nu are cum sa iasa la fel de frumos,istet ca fi-mea.poate din alti parinti(adic sa adoptam unul marisor,baiat,istet si frumos).pe acesta l-as putea iubi,nu as vedea diferenta... ,altfel din mine si barbatu-miu sigur nu are cum sa iasa altu la fel.minunea nu se produce de doua ori.
Bineinteles ca totu' s-ar schimba cand o sa vina bebe2...ca fiecare e diferit,ii iubesti la fel. asa sunt convinsa ca vor scrie mamicile cu doi,trei copii. si le cred.
nu pot vorbi din perspectiva mamicilor..multiple. pot decat sa dau cu presupusul.
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
flaviutza spune:
quote:
Originally posted by Elise
flaviutza,
absolut offtopic, fata ta care cheama vintul e o dulceatza.
In ce priveste instinctul matern,nu cred ca e conditionat de a avea un copil. Sint femei care au copii, si n-au totusi nici un fel de instinct matern. Si femei care nu au, inca, dar urmeaza sa il aiba, pentru ca "ceasul lor biologic" a ajuns in etapa maternitatii.
Tu am inteles ca ai avut un bb cind erai foarte tinara - e un caz fericit, ai "crescut" si ai devenit mamica odata cu aparitia puiului. Eu mi-am dorit un copil citiva ani buni inainte sa-l am, asa ca pot sa fac o comparatie.
Elise & BBLisa
Mai..inteleg o parte..oricum si eu am dorit copilul cat era prin burta..dar sincer pareri gen "te poti gandi sa-ti abandonezi copilul din motivul x,y,z",bazate pur pe logica si ratiune, nu au ce cauta in inima uneia careia i-a sunat ceasul biologic.
doi.convinge-ma acusi. imi dau cu presupusul. inainte sa o vezi pe BBlisa, te gandeai(putin,mult,nu stiu) incepand cu "daca..." si "daca".
ai mai avut vreun "daca" in momentul in care ai tinut-o in brate?
la asta ma refeream eu.asta nu ai cum sa simti,sti decat in momentul in care il ai in brate pe al tau.pana atunci,pana si instinctul tau matern alimentat si trezit de ceasul biologic e la stadiul de teorie.
Simti ca o mama,dar nu simti nimic in comparatie cu ce simti in momentul in care realizezi ca asta e al tau .indiferent ca iese din tine sau v-ati intalnit intamplator.(sau nu)
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale