limitele relatiei mama-copil
Raspunsuri - Pagina 14
flaviutza spune:
quote:
Originally posted by Miramar
Flaviutza - pun pe seama tineretii tale cuvintele tale. Spui si sunt convinsa ca asta si crezi ca tu combati idei si nu persoane. Te-ai gandit vreodata cu instinctul ala matern pe care tu spui ca-l ai si pe care eu "nu" il am ca poate "ideile" tale mai mult decat sa jigneasca provoaca durere in sufletul altora???
Am inteles foarte bine ceea ce spui - anume instinctul matern care s-a nascut in tine o data cu nasterea fetitzei tale te-a facut mai duioasa, mai umana - re: 11 sept. Asa este, insa mai e loc destul pentru mai mult crede-ma! Cu fiecare zi care trece si fiecare experienta pe care o acumulezi intelegi mai multe si devii mai uman sau dimpotriva, depinzand de cele pe care le traiesti. In plus asta ti s-a intamplat tie prin propria ta experienta, tu nu cunosti insa experienta altora si-atunci mi se pare ca vorbesti un pic in necunostinta de cauza.
Mai degraba ii dau dreptate Elisei: la tine aparitia instinctului matern a coincis cu nasterea fetitzei, altele dintre noi n-au avut norocul asta. Si nu ti-as dori vreodata sa traiesti ceea ce traiesc eu de exemplu. Si in definitiv si daca ai avea dreptate putin mai multa grija de la tine cea norocoasa pentru noi cele mai nefericite dp asta dv cred ca nu ar strica. Cred ca ai putea sa-ti argumentezi ideile si altfel fara a sustine acest pct. de vedere
Miramar,te rog fa diferenta intre porniri materne ,sentimente materne, dragoste de copiii si sentimentul pe care il ai la nasterea/adoptia unui copil.
sentimentul asta unic pe care il ai..sti cand? cand realizezi uitandu-te la faptura aia mica,firava CA E AL TAU SI CA VEI MUTA MUNTII PENTRU EL nu ai cum sa-l ai neavand copil. intelegi? nu e o jignire aici.si atunci si numai atunci iti dai seama ca nu isi au locul calcule de genul "e handicapat, sa-l dau..sa-l pastrez"
eu la asta ma refeream
Nu am spun ca nu veti fi mame bune,din contra ,sunt convinsa ca veti fi ,mai ales cele care lupta pentru a avea un copil,sau ca nu nutriti semntimente materne,ca nu iubiti copiii .
dar nu aveti copilul personal si totul e doar la stadiul teoretic.
uite dau un exemplu edificator. noi ne-am gandit sa adoptam un baietel ,in viitor, am citit mi-am imaginat cat de greu ar putea sa fi parinte adoptiv,sa te confrunti cu rautatea gratuita a unora...as putea comenta din perspeciva,ca ma gandesc si vreau asta .dar.....nu pot vorbi din pozitia unui parinte adoptiv,pentru ca NU SUNT.
nu spun ca e vreo deosebire intre parintii adoptivi si cei naturali ca nu sunt...doar ca adoptivii au uneori de infruntat gura lumii.cam atat.
Si nu stiu zau,unde e jignirea,sincer si cu mana pe inima.
V-am spus doar ca nu puteti FI MAME cu adevarat pana nu se naste/apare copilul.
Si la fel iti/va inteleg supararea,probabil ca ganditi ceva in gen "cum domne eu nu pot fi mama ,nu pot simti ca o mama doar pentru ca nu am copil...ce discriminare"
dar ganditi asa tocmai pentru ca...nu sunteti mamici.deocamdata.
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
MissParker spune:
Prietena mea cea mai buna aude si azi de la maica-sa: "Ai fost o frumusete de copil pana pe la 5-6 ani, cand te-ai uratit, ai inceput sa devii paroasa si sa semeni cu partea lui taica-tu de familie!".
Par chestii banale, minore, dar nu sunt. Fac ravagii in sufletul unui copil.
Iata si aici o limita de acceptare.
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
Elise spune:
quote:
vreau sa spun, ce faci, te resemnezi ca il iubesti mai putin pe unul din ei???
Or fi parinti care isi iubesc mai mult sau mai putin unii din copii DAR asta nu inseamna ca nu sint si parinti care nu fac diferente intre copii.
Sint parinti care-si iubesc nelimitat TOTI copiii !
marimar
eu nici macar nu am zis ca ar fi vorba de cit i-as iubi...ci de cita atentie le-as putea acorda.
Pentru ca n-as putea sa ii acord fiecaruia tot atit de mult timp si atentie cit as putea daca ar fi unul singur. Nu ma consider eu prea capabila sa ma impart, cu atit mai putin sa ma impart in mod egal.
Asta-i problema.
Probabil i-as iubi pe amindoi, dar as fi cind preocupata de unul, cind de celalalt, n-as putea fi la fel de "prezenta la apel" pentru amindoi in acelasi timp, m-ar depasi.
E vorba de capacitatea mea, nu de ei, de copii...de cit ar fi de destepti sau de frumosi.
Probabil parintii de mai multi copii sint persoane mai organizate.
Elise & BBLisa
Miramar spune:
Flaviutza eu ce am avut de spus am spus - poate o data in timp vei intelege. Era vorba de instinctul matern pe care il ai sau nu-l ai si care n-are legatura cu propriul copil. El se poate manifesta si fata de un animal si fata de o ruda, nepot, verisoara mai mica, copil adoptat etc nu numai in cazul unei sarcini uterine.
Este adevarat ca in tine se nasc sentimente multe si deosebite pe parcursul sarcinii si ulterior in momentul in care iti este pus copilul in brate pentru prima oara, dar nu le confunda cu instinctul matern. Aceste sentimente intr-adevar pot si in general ele sunt cele care declanseaza acest instinct dar nu sunt singurele.
In plus dupa cum ti-am spus presupunand si ca ai avea dreptate nu trebuie sa o spui pe un forum unde activeaza multe femei care cauta raspunsuri pentru problemele lor si sunt foarte sensibile. Risti sa le ranesti foarte usor - astfel faceam apel la instinctul tau matern 
Da putina dovada de compasiune si maturitate si chiar daca vrei sa raspunzi in continuare abtine-te si mai bine refelcteaza asupra celor ce ti s-au spus.
Edit:
1.pentru mine "sentimente materne"; "porniri materne" inseamna instinct matern - ba mai mult aceste porniri si sentimente isi au originea in instinctul matern - pe care il au si barbatii de altfel nu doar femeile
2. citeste cu atentie - am spus ca nu m-am simtit jignita ci ca m-a durut;
3. mi-am spus parerea atat eu cat si celelelte din pct. meu de vedere a unei femei FARA copii dar CU instinct matern sau cum vrei tu sa-l denumesti, nu din pct. de vedere al unei mame, pentru ca nu sunt mama...inca - iar TU ne-ai invartit cutitul in rana punandu-ne pumnul in gura - noi n-avem dreptul la opinie pana nu suntem mame! De ce? Este ca si cand ai spune n-ai dreptul sa vorbesti despre iubire pana nu te casatoresti
Qamar spune:
quote:
Originally posted by Elisequote:
vreau sa spun, ce faci, te resemnezi ca il iubesti mai putin pe unul din ei???
Or fi parinti care isi iubesc mai mult sau mai putin unii din copii DAR asta nu inseamna ca nu sint si parinti care nu fac diferente intre copii.
Sint parinti care-si iubesc nelimitat TOTI copiii !
marimar
eu nici macar nu am zis ca ar fi vorba de cit i-as iubi...ci de cita atentie le-as putea acorda.
Pentru ca n-as putea sa ii acord fiecaruia tot atit de mult timp si atentie cit as putea daca ar fi unul singur. Nu ma consider eu prea capabila sa ma impart, cu atit mai putin sa ma impart in mod egal.
Asta-i problema.
Probabil i-as iubi pe amindoi, dar as fi cind preocupata de unul, cind de celalalt, n-as putea fi la fel de "prezenta la apel" pentru amindoi in acelasi timp, m-ar depasi.
E vorba de capacitatea mea, nu de ei, de copii...de cit ar fi de destepti sau de frumosi.
Probabil parintii de mai multi copii sint persoane mai organizate.
Elise & BBLisa
cine spunea, Elise, tot aici pe DC (nu mai retin
): dragostea intre copii nu se poate imparti, insa atentia dacred ca si despre asta e vorba, nu?
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
Noe si Anne-Bianca (14.03.2006)Madness does not always howl. Sometimes, it is the quiet voice at the end of the day saying, "Hey, is there room in your head for one more?"
Elise spune:
quote:
uite dau un exemplu edificator. noi ne-am gandit sa adoptam un baietel ,in viitor, am citit mi-am imaginat cat de greu ar putea sa fi parinte adoptiv,sa te confrunti cu rautatea gratuita a unora...as putea comenta din perspeciva,ca ma gandesc si vreau asta .dar.....nu pot vorbi din pozitia unui parinte adoptiv,pentru ca NU SUNT.
nu spun ca e vreo deosebire intre parintii adoptivi si cei naturali ca nu sunt...doar ca adoptivii au uneori de infruntat gura lumii.cam atat.
flaviutza,
daca dubiile de genul "ce zice lumea" te impiedica sa adopti, fa-o linistita: dispar.
Nu cred ca pe tine te-a interesat parerea babei care a zis ca fetitza ta e rea: asa nici pe mine nu ma intereseaza parerea altcuiva despre copilul meu.
Copilul "vine" cind si cum vrea el, nu tu: sint femei care ramin insarcinate cind nu se asteapta, altele care se asteapta si nu ramin, unele care vor sa adopte si nu s-a nascut copilul care sa fie al lor, altele care nu au de gind sa adopte si "se lipesc" instantaneu de pruncul cu care asa a fost sa fie... E destul de complicat, nu depinde numai de noi, nici adoptia nu e numai un act de vointza asa cum nici sarcina nu apare cind si cum vrei. Pentru ambele... trebe sa fie "pregatit" puiul tau.
Si pe al tau il recunosti de la o posta. Asta e realitatea. Si eu sint sigura ca multi oameni pot intelege asta, indiferent de experienta lor personala. Sint si unii care nu pot intelege: de ex. aia care considera ca ai facut o fapta buna - de parca ai fi trecut o batrinica strada.
A intelege o situatie depinde nu neaparat de experientza, cit de limitele fiecaruia.
Elise & BBLisa
flaviutza spune:
Elise,ai inteles eronat..gura lumii e ultima de care imi pasa mie. am vrut doar sa scot in evidenta ideea ca,desi cochetez cu ideea si sunt convinsa ca as fi un parinte adoptiv bun,nu pot vorbi 100% din perspectiva unuia..de ce? pentru ca deocamdata nu sunt.
noi ne-am gandit in perspectiva,peste vreo 2-3 ani, cand va fi fetita marisoara,pentru ca sincer deocamdata nu am resursele financiare si psihice de a ma ocupa de 2,de a fi mami la patrat.
atat am vrut sa scot in evidenta..faptul ca nu sunt parinte adoptiv,deci nu pot SIMTI 100% aceasta stare.desi banuiesc cam ce si cum.
la fel cum o aspiranta la statutul de mami nu poate SIMTI 100% ca o mama.
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
Miramar spune:
Ori eu vorbesc chinezeste, ori altii sunt turci - nu am vorbit din pct. de vedere al unei mame - nici 1 %, daramite 100% - ca nu sunt mama si n-am spus niciodata altceva si n-am vorbit din aceasta perspectiva.
Repet ca poate acum sunt auzita - am vorbit din perspectiva unui om, cu sentimente, cel mult din perspectiva unei viitoare mame.
Sabina spune:
Miss Parker, o realitate indicutabila este ca majoritatea parintitlor sunt oameni nORMALI si isi iubesc ambii, cei 3,4 5 copiii la fel de mult!
gelozia copilului mai mare la aparitia fratelui/surorii bebelus e ceva perfect normal, face parte din dezvoltarea sanatoasa a copilului, si e primul pas sa invete ca nu e doar el buricul pamantului
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina si 
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia
Elise spune:
flaviutza - e evident ca nu intelegi treaba cu adoptia daca sustii ca "habar n-ai cum e sa fii parinte adoptiv", ca tot vorbeam de limite.
M-am straduit eu sa-ti explic, da' degeaba.
Insa, crede-ma, sint persoane care inteleg.
Chiar perfect.
MissParker,
generalizezi in continuare la greu:
quote:
Da, vorbeam de acei parinti care din cauza istoriei lor personale nu pot iubi nelimitat, de acei parinti care cauta inconstient sa-si implineasca nevoi sufletesti prin intermediul copiilor lor si de aceea cauta in copiii lor ceea ce nu gasesc in ei insisi, iar din experienta mea si din zecile de carti de psihologie citite (si nici acei autori nu sunt atotstiutori, dar sunt taaaare multi cu aceleasi constatari), acesti parinti constituie din pacate majoritatea.
Cauta sa-si implineasca nevoi sufletesti.... - da, sentimentul MATERN , pe care nu-l implinesti decit daca ai copii - si ce aceea cauta in copii ce nu gasesc in ei insisi - poate ar trebuie sa se creasca pe ei insisi - .... si din experientza ta - care e una singura, nefericita, e drept - ei constuie majoritatea.
MissParker, spune-mi si mie pls. care-s autorii aia multi care sustin ca faptul ca majoritatea parintilor nu-si iubsc copiii suficient datorita unor traume din copilaria lor.