limitele relatiei mama-copil
Raspunsuri - Pagina 13
marimar spune:
quote:
Originally posted by MissParker
marcellina,Si eu sunt de parere ca nici un parinte de pe lumea asta nu poate iubi doi copii la fel.
Explicatia e simpla (cand nu ai interese personale s-o negi): parintele iubeste mai mult copilul cu care se identifica, acel copil in care se poate recunoaste pe el, in care poate gasi anumite calitati pe care si le atribuie si lui insusi.
E trist, dar adevarat: pana si cand esti copil unic unul din parinti iti poate refuza dragostea din cauza ca-l identifica in tine pe celalalt parinte. Numai eu stiu de cate ori auzeam de la mama pe un ton plin de dispret: "Esti baietoasa, esti leita tac-tu!" sau "Cand te-am vazut la maternitate plina de par negru ca tac-tu am zis ca nu esti copilul meu!". Si tot asa. Dar in final trebuie sa fiu recunoscatoare ca am ramas copil unic, altfel as fi primit si mai putin decat nimic, nu?
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate
Ai dreptate, intr-un fel !!!
Oriciti copii ai avea nu-i poti iubi la fel pentru ca fiecare are alte nevoi DAR ii poti iubi pe toti LA FEL DE MULT ! IMENS! NELIMITAT !
O mama adevarata are iubire sa imparta la oriciti copii ar avea, e un fenomen magic: iubirea creste, se multiplica sau poate a fost intotdeauna nelimitata si drept urmare suficienta tuturor copiilor !
Referitor la titlul subiectului: eu cred ca nu exista limite
-------
Alaptati cit de mult, incepeti diversificarea de la 6 luni si mare atentie la ce alimente dati copilului!
Nu va jucati, repercursiunile in timp pot sa fie iremediabile
marimar spune:
Miss Parker,
Ce te faci daca ai/o sa ai gemeni ???? Dar tripleti ?
Iti doresc sa ai gemeni, ca sa vezi ce prostii poti sa vorbesti cind spui, atotstiutoare " Si eu sunt de parere ca nici un parinte de pe lumea asta nu poate iubi doi copii la fel."
Si sper sa vezi cu ochii tai cum ti se destrama teoria..
Cit despre ce spui aici : "Explicatia e simpla (cand nu ai interese personale s-o negi): parintele iubeste mai mult copilul cu care se identifica, acel copil in care se poate recunoaste pe el, in care poate gasi anumite calitati pe care si le atribuie si lui insusi
daca tu crezi ca iubirea pentru un copil este influentata de cit de mult sau putin te identifici cu el, da-mi voie sa-ti spun, te inseli amarnic !!
Elise
ce te faci daca, prin minune, ramii insarcinata?
Sau daca bebelisa o sa-ti ceara mai tirziu, cu insistenta, un fratior, o surioara?
-------
Alaptati cit de mult, incepeti diversificarea de la 6 luni si mare atentie la ce alimente dati copilului!
Nu va jucati, repercursiunile in timp pot sa fie iremediabile !
Elise spune:
marimar,
Foarte putin probabil dar, daca as ramine, asta ar fi - ce as mai putea sa fac?!
Iar pana creste bblisa mea suficient cit sa ceara un fratior... mai trece timpul, mai vedem.
Elise & BBLisa
marimar spune:
quote:
Originally posted by Elise
marimar,
Foarte putin probabil dar, daca as ramine, asta ar fi - ce as mai putea sa fac?!
Iar pana creste bblisa mea suficient cit sa ceara un fratior... mai trece timpul, mai vedem.
Elise & BBLisa
vreau sa spun, ce faci, te resemnezi ca il iubesti mai putin pe unul din ei???
Or fi parinti care isi iubesc mai mult sau mai putin unii din copii DAR asta nu inseamna ca nu sint si parinti care nu fac diferente intre copii.
Sint parinti care-si iubesc nelimitat TOTI copiii !
Eu imi iubesc amindoi copiii la nebunie si de cind o am pe cea mica imi dau seama ce diferenta enorma intre a avea un singur copil sau doi, in sensul ca dragostea mea pentru ei o vad reflectata si in iubirea lor unul pentru altul, cita fericire i-a putut aduce baietelului meu venirea pe lume a surioarei lui si ea, la rindul ei cum isi iubeste fratiorul, e ceva ce nu se poate descrie in cuvinte se poate doar vedea si simti ....
-------
Alaptati cit de mult, incepeti diversificarea de la 6 luni si mare atentie la ce alimente dati copilului!
Nu va jucati, repercursiunile in timp pot sa fie iremediabile !
Miramar spune:
Flaviutza - pun pe seama tineretii tale cuvintele tale. Spui si sunt convinsa ca asta si crezi ca tu combati idei si nu persoane. Te-ai gandit vreodata cu instinctul ala matern pe care tu spui ca-l ai si pe care eu "nu" il am ca poate "ideile" tale mai mult decat sa jigneasca provoaca durere in sufletul altora???
Am inteles foarte bine ceea ce spui - anume instinctul matern care s-a nascut in tine o data cu nasterea fetitzei tale te-a facut mai duioasa, mai umana - re: 11 sept. Asa este, insa mai e loc destul pentru mai mult crede-ma! Cu fiecare zi care trece si fiecare experienta pe care o acumulezi intelegi mai multe si devii mai uman sau dimpotriva, depinzand de cele pe care le traiesti. In plus asta ti s-a intamplat tie prin propria ta experienta, tu nu cunosti insa experienta altora si-atunci mi se pare ca vorbesti un pic in necunostinta de cauza.
Mai degraba ii dau dreptate Elisei: la tine aparitia instinctului matern a coincis cu nasterea fetitzei, altele dintre noi n-au avut norocul asta. Si nu ti-as dori vreodata sa traiesti ceea ce traiesc eu de exemplu. Si in definitiv si daca ai avea dreptate putin mai multa grija de la tine cea norocoasa pentru noi cele mai nefericite dp asta dv cred ca nu ar strica. Cred ca ai putea sa-ti argumentezi ideile si altfel fara a sustine acest pct. de vedere
MissParker spune:
Fetelor care aveti alte pareri, lasati-mi si mie parerea mea fara a ma acuza ca as spune prostii sau ca m-as vrea atotstiutoare, se poate?? 
Exista foarte multi oameni care au trecut prin asemenea experiente cu parintii lor, nu numai eu si marcellinna, sunt foarte multi oameni care NU au fost iubiti la fel ca fratii sau surorile lor, asta e o realitate si nu o prostie. Cum se face ca atat de multi copii isi dau seama de asta la maturitate, in timp ce majoritatea parintilor continua sa nege? De unde vin acei (foarte multi) copii care s-au simtit mai putin iubiti in comparatie cu fratii sau surorile lor? De unde vin atatea probleme, chiar si pe acest forum, de pilda de la mamici cu doi copii si care vad cu ochii lor suferinta si gelozia copilului mai mare la aparitia celui mai mic? Sau si astea sunt tot prostii si negam tot ce nu ne convine? Pai sigur, copiii sunt mici si prosti si nu stiu ceea ce simt, nu?
O realitate este si faptul ca iubim in altul ceea ce identificam la el din noi insine, deci de ce ar fi anormal ca un parinte sa iubeasca mai mult un copil cu care se identifica? Daca voi considerati ca asta nu se aplica la voi, bravo voua! Dar nu negati si nu bagatelizati experienta negativa a altora.
Da, ar fi trebuit doar sa generalizez si nu sa absolutizez, aici am exagerat. Da, vorbeam de acei parinti care din cauza istoriei lor personale nu pot iubi nelimitat, de acei parinti care cauta inconstient sa-si implineasca nevoi sufletesti prin intermediul copiilor lor si de aceea cauta in copiii lor ceea ce nu gasesc in ei insisi, iar din experienta mea si din zecile de carti de psihologie citite (si nici acei autori nu sunt atotstiutori, dar sunt taaaare multi cu aceleasi constatari), acesti parinti constituie din pacate majoritatea. 
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate
marimar spune:
Spune-ti parerea cit poftesti dar nu o ridica la rang de absolut!
Nici macar sa generalizezi nu ar trebui ci sa-ti spui parerea proprie si personala din experienta proprie sau a altora sau macar sa citezi din vreo carte, asa cum faci de obicei....
N-am intilnit in nici o carte de educarea copiilor, vreodata, sa se trateze ca "anormala" gelozia copiilor si nici ca parintii ar iubi in general mai mult sau mai putin unul/unii din copii.
Gelozia e normala si trebuie inteleasa, e de asteptat, mai mult sau mai putin si nu trebuie bagatelizata, dar asta nu inseamna ca marea majoritate a copiilor vor deveni traumatizati iar parintii, tot in marea lor majoritate sint incapabili sa iubeasca mai mult de un copil !
Inca o data MissParker, iti doresc sa ai gemeni ! Poate atunci o sa-ti mai inmoi teoriile astea ...
Qamar spune:
vis-a-vis de parintii cu doi copii, nu am un exemplu mai "bun" decat relatia dintre mine, sora-mea si parintii nostri; diferenta de varsta intre noi- 6 ani; io aia mai mare
cand s-a nascut sora-mea, ai mei m-au expediat la bunici, nici macar la o baita nu am asistat pana spre 12 luni ale ei; ai mei au facut inca de la inceput diferente intre noi doua; asta nu o spun numai eu, ci si rudele apropiate (bunici, matusi) care au incercat sa le reaminteasca faptul ca au 2 copii, nu unul. Dijaba
cu sora-mea NU m-am inteles aproape deloc pana pe la vreo 17-18 ani (ai mei), cand am inteles ca de fapt NU ea era de vina pentru ceea ce se intampla, ci atitudinea parintilor nostri si modul in care isi imparteau intre noi atentia si dragostea. NU spun ca nu m-au iubit, Doamne feri, doar ca, atata timp cat am stat in aceeasi casa (pana la 18 ani cand am plecat la facultati) eu am simtit treaba asta si nu mi-a fost f bine.
Sora-mea e mai pisicoasa, eu eram mai independenta, imi vedeam de ale mele; si totusi, asta nu justifica bataile( nu tragice, "palmite" de-alea nevinovate cum se mai spune pe aici
) si certurile pe care le-am incasat numai si numai pentru sora-mea.
In afara de asta, io am fost mai mereu "nota 10" la invatatura fara prea mare efort (pana m-am mai desteptat si relaxat ) iar sora-mea se chinuia ceva pentru rezultate mai bune; nu are rost sa va spun ca daca lua ea vreun 8-9 era party in familie 
iar cand eu veneam cu locul 1 pe tara la olimpiada, primeam un: a, ok.
Acum, din perspectiva maturului care sunt, toate astea mi se pare aiurea, atunci, pe moment, sufeream. Acum, io si sora-mea suntem prietene extrem de bune si chiar si ea a inceput sa recunoasca (sa identifice) comportamentul ne-echilibrat al parintilor.
INSA, problema este ca mie mi-e enorm de teama sa fac bebe 2; nu as vrea ca Bia sa treaca prin sentimentele prin care am trecut eu, nu as vrea sa se simta neglijata nicio secunda, nu as vrea sa o trimit la bunici ca sa am eu grija de bebe, etc...Si nu stiu daca sunt in stare sa imi mai amintesc toate astea si atunci cand voi avea bb2. Asa ca, prefer sa raman cu un singur copil. Si atat le reprosez alor mei: ca din cauza modului in care ei au "gestionat"
doi copii, io, fatuca lor aia mai mare, nu se simte in stare sa mai faca inca unul
Punct.
P.S. in alta ordine de idei, am vazut/cunoscut familii cu 2 sau mai multi copii in care, cel putin din exterior, nu se simtea tensiunea si "discriminearea" de la noi din fam. Ceea ce inseamna ca nu generalizez si stiu ca se poate si altfel.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
Noe si Anne-Bianca (14.03.2006)Madness does not always howl. Sometimes, it is the quiet voice at the end of the day saying, "Hey, is there room in your head for one more?"
MissParker spune:
quote:
Originally posted by marimar
Spune-ti parerea cit poftesti dar nu o ridica la rang de absolut!
Nici macar sa generalizezi nu ar trebui ci sa-ti spui parerea proprie si personala din experienta proprie sau a altora sau macar sa citezi din vreo carte, asa cum faci de obicei....
N-am intilnit in nici o carte de educarea copiilor, vreodata, sa se trateze ca "anormala" gelozia copiilor si nici ca parintii ar iubi in general mai mult sau mai putin unul/unii din copii.
Gelozia e normala si trebuie inteleasa, e de asteptat, mai mult sau mai putin si nu trebuie bagatelizata, dar asta nu inseamna ca marea majoritate a copiilor vor deveni traumatizati iar parintii, tot in marea lor majoritate sint incapabili sa iubeasca mai mult de un copil !
Inca o data MissParker, iti doresc sa ai gemeni ! Poate atunci o sa-ti mai inmoi teoriile astea ...
Si daca nu ma fac fetita cuminte, ma asteapta palmita???
marimar draga, tu chiar crezi ca eu cu gemeni imi voi infirma propria teorie?
Ce bine ar fi, dar din pacate nu traim intr-o lume ideala... Tine pumnii sa fie macar unul, ca au trecut 5 luni de cand incercam si tot nimic... Dar daca va fi sa fie, promit sa-l iubesc cat n-a fost iubit nimeni din familia mea.Scuze daca am ofensat pe cineva, fiecare are durerile lui.
noe, te inteleg foarte bine. Eu din pacate nu am intalnit familii cu mai mult de un copil in care copiii sa fie iubiti la fel. Cand voi intalni, imi voi schimba cu siguranta parerea.
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate
Qamar spune:
quote:
Originally posted by MissParkerquote:
Originally posted by marimar
Spune-ti parerea cit poftesti dar nu o ridica la rang de absolut!
Nici macar sa generalizezi nu ar trebui ci sa-ti spui parerea proprie si personala din experienta proprie sau a altora sau macar sa citezi din vreo carte, asa cum faci de obicei....
N-am intilnit in nici o carte de educarea copiilor, vreodata, sa se trateze ca "anormala" gelozia copiilor si nici ca parintii ar iubi in general mai mult sau mai putin unul/unii din copii.
Gelozia e normala si trebuie inteleasa, e de asteptat, mai mult sau mai putin si nu trebuie bagatelizata, dar asta nu inseamna ca marea majoritate a copiilor vor deveni traumatizati iar parintii, tot in marea lor majoritate sint incapabili sa iubeasca mai mult de un copil !
Inca o data MissParker, iti doresc sa ai gemeni ! Poate atunci o sa-ti mai inmoi teoriile astea ...
Si daca nu ma fac fetita cuminte, ma asteapta palmita???
marimar draga, tu chiar crezi ca eu cu gemeni imi voi infirma propria teorie?
Scuze daca am ofensat pe cineva, fiecare are durerile lui.
noe, te inteleg foarte bine. Eu din pacate nu am intalnit familii cu mai mult de un copil in care copiii sa fie iubiti la fel. Cand voi intalni, imi voi schimba cu siguranta parerea.
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate
inca ceva, vis-a-vis de ce spuneai tu in alt mesaj;
maica-mea mai mereu imi punea placa asta: esti leita bunica-ta! (adica soacra, mama lui taica-meu) -(si chiar eram/sunt: par cret, saten, ochi verzi, in conditiile in care ai mei sunt bruneti cu ochi negri, la fel si sora-mea)
dar imi spunea treaba asta ca un fel de repros, pentru ca ea niciodata nu s-a inteles cu bunica-mea , din pacate
asa ca, o fi un adevar in toate, cine stie...
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
Noe si Anne-Bianca (14.03.2006)Madness does not always howl. Sometimes, it is the quiet voice at the end of the day saying, "Hey, is there room in your head for one more?"