Sunt si mamici care nu simt ca vor sa alapteze???
Raspunsuri - Pagina 3
bird70 spune:
quote:
Originally posted by Sheannamp
Imi pare rau ca a trebui sa treci prin asemenea momente! te-ai intrebat cumva de ce (stiu ca ai cunoastinte de psihologie de aceea te intreb)?
Mult timp nu am inteles ce s-a intamplat, abia dupa ce am facut aici in Australia o perioada de practica in maternitate mi-am format o teorie. Nu am incercat sa o explorez prea departe, e doar o teorie. Cred ca nu am putut alapta pentru ca nu am 'bond' (sorry nu stiu cum ii spuneti pe romaneste) cu copilul. Am nascut usor, fara probleme dar in sala de nasteri mi-au luat copilul fara sa ma lase sa-l ating, mi-au aratat-o si mi-au aratat niste placute cu numere iar apoi a disparut. Mai tarziu cand am intrebat de ea o asistenta mi-a zis ca nu am lapte inca si nu mi-o aduce ca e ocupata. Cand am primit-o in sfarsit a 2-a zi, era facuta pachet, numai fata se vedea (avea si mainile prinse ca sa nu se zgarie pe fata). Nu am simtit mare lucru
, nu mai vazusem un copil asa mic, sanii erau umflati si ea nu reusea sa suga, iar pe mine ma dureau. Am simtit ca e cineva strain care imi invadeaza corpul ... in mod repetat. Cand am facut practica la maternitate aici, am fost foarte surprinsa sa vad ca se pune copilul la san imediat ce s-a nascut, in primele minute, nu este luat nici un minut de langa mama lui si ca in prima zi este lasat cu un scutec si intr-o paturica. Am intrebat de ce nu ii imbraca cu haine si mi s-a spus ca daca e gol mama poate sa-l atinga peste tot si sa-l vada, sa-l studieze si sa-i simta mirosul. Asta formeaza o legatura (bond) in creierul mamei si stabileste ca acesta este copilul ei si o pune psihic intr-o pozitie in care va avea grija si va proteja acest copil. Acelasi lucru se intampla si cu tatal (dar nu atat de puternic) de aceea tatal este implicat pe toata durata sarcinii, nasterii si primele zile cat sunt in spital. Moasele incurajeaza tatal sa faca prima baita a copilului, sa-l schimbe, sa-l imbrace, sa ajute mama cand alapteaza, tocmai pentru a forma aceasta legatura. Studii recente arata ca acest bond este extrem de important pentru bunastarea copilului in familie si este direct legat de reusita alaptarii. Pentru ca acest bond sa se stabileasca solid de la inceput este important ca mama sa se simta sustinuta si ajutata de cei din jur (ceea ce nu se intampla in maternitatile din Romania), sa aibe cat mai mult contact cu copilul in prima zi (primele zile), sa poata sa atinga, studieze si sa simta mirosul copilului, sa il puna la san imediat dupa ce a nascut. Eu nu am avut parte de acestea si cred ca am ratat bond-ul de la inceput cu fiica mea. Asa cum privesc in urma, cred ca am reusit sa stabilesc aceasta legatura cu ea abia dupa ce stresul cu alaptatul a incetat, abia atunci m-am relaxat si am inceput sa o vad ca pe o minune, abia atunci am putut sa stau cu orele sa ma uit la ea uimita sa vad cat e de perfecta. Sunt sigura ca foarte multe mame au avut aceasi experienta in maternitate ca si mine, poate experiente mult mai rele si totusi au reusit sa formeze legatura cu copilul si sa alapteze cu succes, ceea ce inseamna ca exista si elemente personale in toata povestea asta. Si totusi studiile arata ca exista o relatie puternica intre bond-ul din primele zile de viata, durata alaptarii si cat de safe este copilul in familia respectiva. Un copil care nu a stabilit legatura cu mama lui nu este safe, are sanse foarte mari sa fie neglijat sau abuzat. Din cauza asta aici in spitale se urmareste cu mare atentie daca bond-ul s-a stabilit intre mama si copil, tatal este si el studiat cu atentie si daca moasele considera ca mama nu a bond cu copilul fie este retinuta sub un pretext in spital pentru cateva zile in care se incearca formarea legaturii, fie este transferata la community nurse care va face vizite la domiciliu si va urmari cu atentie evolutia copilului in familie.
bird70 spune:
quote:
Originally posted by pisi_ella
Doctorul...psihologul...oricum, trebuia ajutor de specialitate.
Trebuie sa aduc niste clarificari, la vremea respectiva aveam 19 ani si am incercat sa vorbesc cu doctorita la care am mers cu copilul la control (la 2 saptamani parca) si i-am spus ca nu mai pot alapta, ca NU POT. Mi-a zis ca vorbesc prostii, de fapt nici nu m-a ascultat, mi-a zis ca fata a luat in greutate foarte bine si ii merge asa bine si nu exista nici un motiv pentru care sa opresc alaptatul. Mi-a facut vant pe usa fara sa ma asculte. Am incercat sa vorbesc cu o vecina care avea al 2-lea copil mic si il alapta, dar ea era fericita sa alapteze pana la 3 ani si mi-a facut capul calendar cu beneficiile alaptatului si m-a facut sa ma simt vinovata ca ma gandesc sa renunt si cu mama mea care a ramas cu frustrarea ca nu a putut sa-l alapteze pe fratele meu si el a fost mai bolnavicios si ea si-a facut remuscari toata copilaria lui pentru ca eu am fost foarte sanatoasa. Desi mama mea s-a arata intelegatoare a considerat si ea ca trebuie sa las prostiile si sa alaptez copilul
.
Sheannamp spune:
Bird 70, ai dreptate!
"Bonding-ul " (legatura care se creeaza intre mama si copil de la nastere) si suportul extern, mai ales daca e de specialitate, e esential.
Eu, fiind medic, am fost bine "indoctrinata" in cadrul stagiului de pediatrie privind importanta alaptatului. Cu toate acestea, daca nu aveam norocul de medicul neonatolog care mi-a salvat si ingrijit copii dupa nastere, nu as fi reusit sa ii alaptez pana acum.
Pe scurt, dupa 1 luna si jumatate de muls din 3 in 3 ore (cantitatea era cu mult mai mare decat aveau nevoie ei atunci) singurul lucru pe care mi-l doream (de fapt eram mai mult un fel de impuls pe care il simteam de fiecare data cand luam baietii in brate sau ii priveam cum maninca prin sonda de gavaj) era sa ii pun la san.
In momentul in care am putut face asta (repet, dupa 1 luna si jumatate de la nastere) mi s-a parut cel mai natural lucru din lume. Si mie si lor. Pur si simplu, asa trebuie sa fie.
PENTRU UN COPIL MAI SANATOS SI MAI INTELIGENT
Sau taci sau zi ceva mai bun decat tacerea!
lorelaim spune:
In cazul meu placerea reala de-ai da sa suga a aparut undeva in luna a 3-a. Din luna a 4-a de-abia asteptam s-o pun la piept (deja tragea singura, nu mai adormea dupa primele 3 min de supt sa trebuiasca s-o gadil dupa ureche ca s-o trezesc si s-o stimulez sa traga - era "get down to business" sugea vartos). Inainte cred ca am fost mult prea obosita ca sa pot sa ma bucur de orice. Umblam pe 4 carari si ziua si noaptea si de-abia asteptam sa doarma fetitza sa ma intind si eu sa trag un pui de somn. A fost crunt. In afara de acea masina super-coll de muls din spital (ear f puternica si f eficienta) eu nu am reusit sa ma mulg nici cu Avent, cu nimic (la muls dadeam 2 ml de lapte! cand o puneam pe micutza la piept pur si simplu simtzeam furnicaturi in tot sanul si simtzeam fluxul laptelui... o senzatzie f cool de altfel)...
Din simpla curiozitate: De ce suntetzi atat de inversunate impotriva mamelor care nu vor (din cauze mai mult sau mai putzin obiective) sa alapteze? Mie mi se pare o alegere f personala si am prietene care au alaptat copiii pana la 2 ani iar altele care n-au alaptat de loc... dar nu simt/vad nici o diferentza in felul plin de dragoste si devotament in care se poarta cu copiii lor...
Lorelai
http://community.webshots.com/user/lorelaim
"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."
bird70 spune:
quote:
Originally posted by Sheannamp
"Bonding-ul " (legatura care se creeaza intre mama si copil de la nastere) si suportul extern, mai ales daca e de specialitate, e esential.
De ce nu este incurajat in maternitatile din Romania?
quote:
singurul lucru pe care mi-l doream (de fapt eram mai mult un fel de impuls pe care il simteam de fiecare data cand luam baietii in brate sau ii priveam cum maninca prin sonda de gavaj) era sa ii pun la san.
Asta arata ca ai format un bond solid cu copiii. In cazul meu, in maternitate, a 2-a zi dupa ce am nascut mi s-a inmanat un pachet si fara prea multe pierderi in detalii o asistenta mi-a indesat sfarcul in gura copilului. Sunt sigura ca si elemente personale au contribuit la lipsa de comunicare hormonala dintre mine si copil. Eu am modificari mari de comportament pe baza hormonala
, sunt exact ca in bancul ala: i-au spus PMS pentru ca mad cow disease era luat 
. quote:
De ce suntetzi atat de inversunate impotriva mamelor care nu vor (din cauze mai mult sau mai putzin obiective) sa alapteze?
Asta este o problema mare care din pacate face mai mult rau decat bine. Eu m-am simtit judecata, incriminata, mama denaturata care nu-i pasa de copil, etc. Daca se tine cont ca e vorba de femei lauze sau poate la capatul puterilor cu un copil mic, poate nu au suport din partea familiei, poate sufera de depresie post-natala, sa vina cineva cu judecati din astea dure si cu o atitudine alb-negru, chiar nu ajuta. Aici se merge pe ideea ca mamele trebuiesc informate de importanta alaptatului dar e decizia lor daca vor alapta sau nu si nu ajuta sa le faci sa se simta vinovate sau sa alapteze impotriva vointei lor.
Theiuta spune:
Din simpla curiozitate: De ce suntetzi atat de inversunate impotriva mamelor care nu vor (din cauze mai mult sau mai putzin obiective) sa alapteze? Mie mi se pare o alegere f personala si am prietene care au alaptat copiii pana la 2 ani iar altele care n-au alaptat de loc... dar nu simt/vad nici o diferentza in felul plin de dragoste si devotament in care se poarta cu copiii lor...
Lorelai
http://community.webshots.com/user/lorelaim
Chiar asa! De cite ori se posteaza un subiect pe forum despre alaptare, fetele care alapteaza/au alaptat devin foarte inversunate in ceea ce priveste pe cele care nu o fac/nu au facut-o.
Ca si la cezariana versus nastere naturala.
Theiuta
"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."
[/quote]
poze cu Nicolas
Sheannamp spune:
Eu nu cred ca, a spune ca alaptatul este un act normal, natural pe care orice femeie care este si mama ar trebui sa il faca, inseamna inversunare.
Pe de alta parte, a existat si, din pacate, exista inca la noi in tara, un curent de opinie privind inutilitatea si multiplele dezvantaje asupra feminitatii precum si ce piedica in emanciparea femeii in societatea moderna o reprezinta alaptatul, mai ales peste 6 luni.
Ca sa se contracareze aceste idei (aberante si neadevarate) s-au initiat, in toata lumea, campanii de informare, de impiedicare a publicitatii la fromulele de lapte, de sustinere a alaptatului inca de la nastere pana la 2 ani( inclusiv modificari legislative).
Practic, toata lumea civilizata incearca sa stearga din mentalitatile create in cei 20 de ani de "emancipare a femei" care au facut mai mult rau decat bine.
Daca pe vremea mamelor noastre a alaptat era un lucru demodat, vulgar si pe care doar oamenii saraci care nu isi puteau cumpara formula il mai faceau, pe vremeea bunicilor era considerat ca a alege sa nu alaptezi copilul era o greseala si cine facea asta nu era femeie adevarata (si probabil nici mama).
Pur si simplu, dupa studii stiintifice riguroase si indelungate, s-a stabilit clar ca atitudinea bunicilor noastre este mai sanatoasa pt copii nostri decat cea a mamelor.
In sfarsti, ca sa concluzionez, inveresunarea si hotararea in sustinerea alaptatului este necesara pentru ca, e de ajuns ca intr-un grup de femei sa zica una sau doua afirmatii de genul
"apropo de mame bune si rele?!?! asta sa fie criteriul de selectie..cine alapteaza si cine nu? astea sunt frustari deja...am citit si io pe acolo si m-am lasat pagubasa de "mamele eroine"
sau
"asa si la voi,unele ati putut sa alaptati altele nu,nu e nici o nenorocire,important e sa le fie copiilor si voua bine si sa fiti sanatosi cu totii"
sau
"Acum am un copil linistit, care mananca la 4 ore, doarme toata noapte, pune care 200g/saptamana si a crescut vazand cu ochii. rade, gangureste si se joaca si nu ma simt mai putin MAMA pt ca nu alaptez"
(apropos, in cazul acestor exemple cine este mai inversunat)
pentru ca tot entuziasmul si efortul de a alapta (pentru ca nimeni nu spune ca este floare la ureche, un vis frumos cum se vede prin poze sau se scrie prin carti) se duce pe apa sambetei.
Multe vor zice, "daca X face asa eu de ce sa nu fac, de ce sa ma chinui, uite ce copil vesel si sanatos si GRAS are"!
Din nefericire, efectele privarii de laptele matern se vad mult prea tarziu, atunci cand e imposibil sa le contracarezi.
Imi pare rau daca m-am lungit, si , mai ales, daca iarasi am fost prea "inversunata" dar cand e vorba de SANATATEA si VIITORUL COPIILOR NOSTRI nu pot fi altfel decat neinduplecata.
PENTRU UN COPIL MAI SANATOS SI MAI INTELIGENT
Sau taci sau zi ceva mai bun decat tacerea!
J G spune:
Eu inca din adolescenta aveam oroare de alaptat. Stiu de ce dar nu s-a putut rezolva.
Si evident, cum se intampla, am avut probleme - nu detaliez ca au fost nasoale rau. La 3 luni am introdus laptele praf si am pastrat o masa de lapte de san pana la 6 luni, pt imunitatea Carlei.
Insa ce vroiam sa spun: presiunea este enorma pt mamici sa alapteze, aici pe forum am vazut uneori posturi de-a dreptul isterice. Iar mamicile ca mine sde simt vinovate si actioneaza impotriva vointei lor si nu cred ca e bine. NU e chiar o crima sa nu iti placa sa alaptezi si sa decizi sa dai copilului lapte praf.
Dupa cum spunea cineva mai sus, cele mai importante sunt dragostea, grija, atentia.
J si Carlita Carliontz (05.02.2006)
mexxa spune:
Eu sunt una din mamele care nu au putut sa alapteze...nu pentru ca nu am vrut ci din cauza ca 1.poate nu am avut lapte si 2 nu ti se permitea sa pui copilul la san.
Am nascut la 36 de saptamani copil sanatos fara nici o problema prin cezariana.
Mereu eram terorizata de asistente ca copilul meu va muri(saatos fiind) daca nu il alaptez.Eram pusa sa ma mult la poampa o data cu inca 10 mamici care au nascut atural...ele aveau lapte eu nu. Ma simteam cel mai josnic om, cea mai terminata femeie ...
Cand am convins o asistenta cu bani bineinteles sa imi puna copilul la san, el fiind satul nu a vrut sa traga bine inteles, ma strans foarte puternic, de am crezut ca voi cadea jos sa vada daca am lapte.
Cand ajungeam la copil el era hranit cu formula,dormea....cum sa mai poti pune copilul la san cand el este hranit cu formula si pe langa asta cu o tetina care avea o gaura de vedei prin ea????Unde sa il mai inveti sa suga dupa ce 2 saptamani prime practic laptele in gura de mare ce era gaurica tetinei....
Au fost momente oribile....dar am trecut peste chiar daca mi-am dorit din toata inima sa alaptez.Am facut tot posibilul cand am ajuns acasa, toate leacurile, muls...nimic nu a dat rezultate
Si acum Sebi are 8 luni este sanatos tun, nu am avut niciodata probleme cu el, este voinic si nici nu se cunoaste ca a venit pe lume cu o luna mai devremen si a fost hranit cu formula.
Sanatate la toata lumea.
^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^
, mamica de 
Sebastian-Mihai ( 10.09.2006 )
Cristina_C spune:
lorelaim, Theiuta, aveti dreptate.
Chiar asa, cu trei semne de intrebare la sfarsit... De ce nu simt ca vor sa alapteze??? Pai in primul rand nu se poate nimeni pune in pielea lor si nu-i nevoie sa le aprobam decizia (in sinea noastra), dar e suficient sa le-o respectam abtinandu-ne de la comentarii care vizeaza, in ultima instanta, egoismul lor. Pana si a le spune ca e pacat ca au pierdut astfel de experiente unice (acum cand oricum nu se mai poate schimba nimic- suna de parca le-am face in ciuda), sau a le compatimi ca n-au avut suport psihologic- nu mi se pare prea inspirat. Si, sa fim seriosi, copiii nascuti prin cezariana si/sau alimentati artificial din diverse motive sunt absolut OK, sanatosi si frumosi, iubiti si ingrijiti de mama lor la fel de mult ca si cei nascuti pe cale naturala si hraniti la san. Exceptii sunt de ambele parti, dar nu tin neaparat de felul nasterii sau al alimentatiei cu lapte matern sau cu formula.
ps. Eu am nascut natural si am alaptat 10 luni, dar stiu copii nascuti prin cezariana la cerere si alaptati doar putin timp si n-au absolut nici o problema nici ei, nici mamele lor.