Ratiunea instinctului(exista asa ceva?)
Raspunsuri - Pagina 6
Elise spune:
nume,
uite, sa-ti povestesc un caz concret: nu la fel de grav precum cel prezentat de tine, dar cu oarece similaritati. Si, desi e o poveste cu final fericit, vezi tu care consideri ca a fost eroarea aici... Eu stiu care a fost, desi n-am nici un fel de resentimente.
Cazul asta am fost eu.
Eu m-am nascut la cca 900 gr, 8 luni, dupa o sarcina vai de capul ei. Si, pentru ca nu mi-au dat prea multe sanse sa traiesc, dr. i-au recomandat maica-mii sa faca altu' mai bun, ca era tinara si sanatoasa.
Numai ca maica-mea mai facuse nu unul, ci vreo 7, si toti au murit linga ea la nastere, cam din aceleasi motive neelucidate: copil nedezvoltat normal.
Asa ca a zis stop, pe asta il vreau si o sa supravietuiasca pt. ca asa vreau eu, oricum o fi.
A insistat sa ma bage in incubator, m-a bagat, nu puteam respira, lipsa de oxigen, am facut si dubla bronhopneumonie, de unde am ramas cu astm bronsic sever si recomandare pt. tratament permanent "preventiv" cu cortizon. In concluzie, dupa doua luni am implinit cele 2 kg regulamentare, m-au impachetat si trimis acasa - cu asteptari destul de sumbre.
SI, in parte, asteptaile s-au si adeverit: urmatorii ani n-a stiut daca in final o sa traiesc sau nu, pentru ca, cu tot hidrocortizonul, faceam stopuri cardio repetitive, motiv pt. care trebuia sa ma tina linistita si fericita si legata la tubul de oxigen si fara nimic in jur care sa declanseze vreo criza.
Toti dr. au spus ca la orice criza putea sa cedeze inima de tot, oricum era suprasolicitata.
Nici sa pling nu era bine.
Si fa asta cu un copil nabadaios, daca poti.
Iar in criza nu prea putea sa ma ajute: imi administra medicatia de soc si se uita la mine si ma punea sa respir.
Atit.
A, am uitat sa spun ca asta e o boala cronica, toretic nu trece ci se agraveaza in timp. Asa ca nimeni nu putea sa spuna decit: daca trece de 3 ani mai traieste, probabil...dca trece de 6 mai traieste... daca ajunge la 12 mai avem sperantze...
Crizele erau din ce in ce mai dese, aproape una pe noapte.
Si toti i-au sfatuit pe ai mei (uneori de fatza cu mine) sa mai faca un alt copil pentru ca, desigur, "nu se stie".
In final a ascultat sfaturile, si a mai facut unul cind mie imi cam expira termenul de garantie.
O fetitza perfect sanatoasa si frumoasa foc.
Nascuta de ziua mea.
Mi-a adus-o cadou cind implineam 12 ani, infasata si legata cu funditza rosie.
Si, din momentul ala, n-a mai interesat-o DECIT al doilea copil.
Insa tot atunci s-a petrecut ceva neprevazut: brusc n-am mai facut nici o criza.
In loc sa mor s-a intimplat sa ma vindec.
Fara sa fi facut nimic in plus fata de ce am facut pina atunci.
Mama natura.
Insa asta e o realizare de care nu m-am bucurat decit eu.
Trist, dar, dupa 12 ani de lupta, maica-mea n-a mai avut nici macar bucuria ca a reushit - in fond, eram reushita ei - pentru ca deja nu mai eram ceva care sa o intereseze.
Nici n-o prea mai vedeam la fatza.
Peste putin timp am si plecat.
Ne-am apropiat din nou, oarecum, cind eram deja casatorita si am inceput sa vreau copii. Pentru ca se profila la orizont alt bb perfect, alta posibilitate de a implini niste vise pe care si eu, si intre timp si "replacementul" le-am ratat.
Elise & BBLisa
Siminaf spune:
Elise 
Am plins! Sa va dea Domnul numai sanatate si tot ce va doriti!!!
Dilema existentiala din postarile lui Nume nu prea am inteles-o nici eu. Pentru ca stiu sigur ca nu as fi putut curma viata puiului meu inca nenascut, chiar daca mi s-ar fi zis absolut sigur ca ar avea ceva grozavie de boala. Au fost ceva riscuri prezente oricum, dar am refuzat sa merg mai departe cu investigatiile. La ce bun? Oricum e puiul meu si oricum l-as fi avut!!! Deci dilema de a scapa de un copil deja nascut nu o pot intelege nicicum! Asta sint eu.
Stii ce am facut in sarcina, dupa ce mi s-a comunicat despre anumite riscuri existente?! M-am rugat. Tot timpul m-am rugat. Si acum ma rog tot timpul, pentru ei in primul rind, si pentru noi, pentru a le fi alaturi, sa-i ocrotim cit mai mult si mai bine cu putinta.
Numai bine si sanatate tuturor!
flaviutza spune:
quote:
Originally posted by Clover
Cineva a spus ca ar fi vorba de autism. Cum se diagnosticheaza autismul la un nou-nascut?
Keep the promises you make to yourself.
NU se diagnosticheaza.
Un ochi foarte cunoscator, un familiarizat cu autismul(de ex. un parinte care mai are copil autist, sau un specialist) poate vedea semne la copilul de peste 6-7 luni,
la copilul de un an un posibil semn e ca nu reactioneaza la nume.
dar la un nou nascut...NICIODATA!!!
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
nume spune:
Salut,
in primul rand va multumesc tuturor pt. timpul acordat si pt raspunsuri.
Nu vreau sa scriu care e diagnosticul in primul rand din motive de discretie. Internetul confera anonimat. Nu doresc ca aceasta postare sa fie in vreun fel asociata nimanui pt. ca nu are rolul de a influenta cursul evenimentelor.
In al doilea rand, nu mi-am propus sa discut diagnosticul. Cand un om gesticuleaza(/vorbeste) tinand un cutit(/un verdict implacabil/un diagnostic) in mana atentia interlocutorului se canalizeaza pe elementul amenintator si tinde sa nu fie atent la context.
In al treilea rand, nu doresc ca acest diagnostic sa fie asociat cu continutul postarii.
Imi cer scuze pt. ambiguitate.
Elize, si eu m-am nascut cam in aceleasi conditii. Diferenta este ca in situatiile noastre doctorii nu au pus in discutie integrarea sociala macar partiala, ci sanatatea; iata suntem active, coerente(incerc :)), ne-am putut duce la scoala, gasi prieteni, soti etc. Situatiile nu sunt comparabile. Una e sa ai un copil malformat si alta sa stii ca n-o sa te intelegi cu el, ca nu-si poate crea mecanisme adaptative, ca nu poate invata diferenta intre bine si rau. Ca sa exemplific oarecum; nu poti compara astmul cu schizofrenia, ambele sunt boli dar repercusiunile sunt total diferite, afecteaza complet alte paliere ale vietii.
Nu pot sa mai scriu. Revin mai pe seara.
nume
flaviutza spune:
Nume, din postarile tale inteleg ca este vorba de o problema psihica,un handicap psihic mai degraba decat unul fizic.
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
Elise spune:
nume, "palierul" la care ma refeream era sperantza de viata - tu spuneai 40 de ani - se poate lupta si pentru mai putin.
In rest, nu cred ca poti integra social un copil legat de aparate - si care nu va avea voie niciodata sa faca nimic.
Insa e loc de mai rau intotdeauna, ai dreptate: cit timp nu spui nici un diagnostic, bineinteles ca poate fi mai rau, bineinteles ca nu te poate combate nimeni cu argumente, pentru ca nu stim despre ce este vorba.
In realitate nu exista doar "boala" in sine - exista un diagnostic sau altul, un tratament si cu niste sperantze.
Nici autismul, nici bolile psihice, nici retardul mental nu pot fi evaluate la un nou nascut, din cite stiu eu.
SD se poate diagnostica, dar si aici sindromul poate avea diverse forme, mai usoare sau mai severe, recuperabile sau nu.
Si - poate gresesc - dar la SD am inteles ca pot fi dramatice malformatiile asociate care impiedica buna functionare a organismului, nu componenta psihica sau mentala, daca vrei - care se poate recupera pina la stadiul in care copilul sa se integreze.
Un medic ne poate lamuri mai bine.
Oricum, nu poti sa spui ca la un nou nascut exista certitudini definitive - exista doar RISCURI. Riscurile au existat si la copii care ulterior s-au dezvoltat normal sau aproape normal.
Dar daca tii cu adevarat sa dramatizezi situatia, spunind ca exista doar boala aia sigura, infioratoare si necunoscuta cu zero sanse pentru care nu se poate face nimic si nici nu se va putea precis in urmatorii 40 de ani, suna mai mult a inventie horror decit a realitate.
Elise & BBLisa
flaviutza spune:
quote:
Originally posted by nume
Salut,
in primul rand va multumesc tuturor pt. timpul acordat si pt raspunsuri.
Elize, si eu m-am nascut cam in aceleasi conditii. Diferenta este ca in situatiile noastre doctorii nu au pus in discutie integrarea sociala macar partiala, ci sanatatea; iata suntem active, coerente(incerc :)), ne-am putut duce la scoala, gasi prieteni, soti etc. Situatiile nu sunt comparabile. Una e sa ai un copil malformat si alta sa stii ca n-o sa te intelegi cu el, ca nu-si poate crea mecanisme adaptative, ca nu poate invata diferenta intre bine si rau. Ca sa exemplific oarecum; nu poti compara astmul cu schizofrenia, ambele sunt boli dar repercusiunile sunt total diferite, afecteaza complet alte paliere ale vietii.
Inteleg din aceste randuri ca, de fapt, un handicapat mental grav e mai usor de aruncat la orfelinat decat unul fizic.
explicatia pe care probabil o vei da e asta: acel copil afectat mental nu stie ce-i cu el si viata lui, deci ii e totuna daca traieste intr-un leagan sau langa parinti.nu simte, nu gandeste,nu nimic.
mai mult a creste un asa copil e mai greu,aloca mai multe resurse decat a creste unul cu un handicap fizic.
De fapt, esplicatia REALA e asta. unul care nu gandeste ,nu te poate condamna. poti dormi linistit noaptea stiind ca acel copil nu te judeca, nu stie ca ii esti parinte si ca l-ai abandonat.
Insa...un copil-leguma are exact aceleasi nevoi ca unul ...supradotat.fizice cel putin.
sa sti ca si copiii leguma simt durerea. simt foamea. simt ca sunt lasati cu scutescul murdar.simt ca nu sunt luati in brate. simt cand sunt batuti.
POATE NU POT SA O SPUNA IN CUVINTE DAR SIMT.
Si,ca parinte, asta ar trebui sa te preocupe.ce simte copilul tau.Chit ca e geniu, exceptional, retardat sau cu un handicap fizic.
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
flaviutza spune:
Eu sincer intuiesc SD. pentru ca acolo apar laolalta afectiuni cardiace, ce necesita operatii,alaturi de ratard mental. sever sau moderat.de regula moderat,ceea ce inseamna ca acel copil va evolua satisfacator ,va merge la scoala
exista in lume cel putin un caz de copil cu SD ce a facut o facultate.asta asa, ca detaliu.
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
flaviutza spune:
quote:
Initial creeata de nume
Copilul are probleme care nu vor putea fi rezolvate cu timp, dragoste sau bani, in fine, nu la un nivel care ar putea satisface sperante mediocre ale unor parinti. Asta in ciuda faptului ca, pe timpul sarcinii, s-au facut toate testele pe care medicul le-a prescris, tocmai pentru a elimina o asemenea posibilitate.
randurile astea , plus asta:
"Ei ar fi ales sa nu pastreze copilul daca ar fi stiut(si eu as fi ales la fel). Acum sunt pusi sa aleaga din cauza unui doctor incompetent(trist, nu?, ca nesiguranta unui strain poate sa aiba repercusiuni permanente asupra vietii noastre)."
ma conving pe mine in proportite de 90% ca e vorba despre SD.cel mai probabil s-a gresit in timpul sarcinii, adica un medic nu a observat ca fatul are SD.
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
magnolia spune:
Si eu intuiam tot un SD. Celelalte diagnostice le-am mentionat doar asa , ca sa inteleaga Nume ca , pana si parintii care se confrunta cu asa ceva , mai au sperante si mai lupta si mai fac sacrificii , ca fiecare dg, are o rezolvare , chiar daca doar partiala , desi , de fapt , nimeni nu poate sti exact care sunt limitele unei existente , exista cazuri carora medicii nu le-au dat sanse , si s-au recuperat total.*****In rest , sunt de acord si cu parerile pro , si cu cele contra , nu cred ca avem nici un drept sa judecam , cred ca putem doar sa presupunem ce am face noi in situatia data .De pilda , eu cred ca mai intai trebuie sa incerci toate caile posibile , inainte de a te da batut. Este doar o parere personala , oarecum chiar teoretica.****Indiferent care este diagnosticul , sunt sigura ca aici , pe forum , sunt mame care au discutat despre asta , si au gasit (sau mai cauta) solutii pentru copiii lor.Cred ca si prietenii tai , draga Nume , vor face acelasi lucru, si , daca poti , te rog sa le fii alaturi , ca , in definitiv , cum spune proverbul , "prietenul adevarat..."-stii tu....Ca , la bine si bucurii , oricine-ti poate sta alaturi.