....medicamente pentru suflet??...

....medicamente pentru suflet??... | Autor: ANKUTZA79

Link direct la acest mesaj

....am atatea pe suflet ca nici nu stiu cu ce sa incep,...servici... bb...,hm nici nu stiu.Un nod mare in gat si...o lacrima si inca una se prelinge pe obraz,si intrebari in minte,de fapt doar una repetata la infinit``de ce``,de ce``-de ce tot incerc sa avansez dar desi am studii, muncesc si ma descurc nu sunt luata in calcul ci...mai trebuie sa mai astept un pic si inca un pic si inca un pic pt ca nu am``spate`` si acum trebuie avansat cutare sau cutare si acest pic a devenit ... imens,iar eu m-am SATURAT asa incat va trebui sa plec sa o iau de la capat la alt loc de munca unde poate voi fi luata in calcul (pt ca nu mai pot astepta la infinit)dar gata cu munca, cea mai mare durere este ca nu am un bb, MA DOARE ATAT DE TARE SUFLETUL, ma doare in fiecare luna cand ``vin uratii``,ma doare in fiecare zi cand vad un bb cu mamica lui,ma doare cand o cunostinta care nici macar nu-si dorea afla ca este insarcinata(si ma doare nu ca este ea ci ca nu sunt si eu),ma doare ca nu ma trezesc noapte in scancet de bebit suparat ca e fomita,ma doare ca nu are cine sa-mi gangureasca,ma doare ca nu am cui sa-i cumpar jucarii si cui sa-i fac toate poftele si cui sa-i spun toate povestile.Cand ma doare capul, spatele,stomacul sau mai stiu eu ce iau medicamente dar cand ma doare sufletul?Cu ce ma pot trata?Stau si ma gandesc ca poate DD vrea sa ma pedepseasca pt ca nu vroiam cu nici un chip sa raman acum cativa ani ma gandeam ca trebuie sa-mi termin facultatea,sa-mi gasesc de munca,sa fac ceva vechime si apoi bb dar cand a venit``apoi``...Am mai zis ca poate de la problemele mele de sanatate am avut ovare polichistice,un chist pe ovarul drept,anexita,am si mastoza fibrochistica-am facut o mie si una de tratamente si am zis gata dupa asta raman,hai ca dupa asta sigur dar nu a fost asa.Dupa tratamente si tratamente atat naturiste cat si medicamentoase am ramas doar cu mastoza si totusi nu raman.AM facut si monitorizari si totusi...toti medicii imi spun ca nu cred ca are de ce sa fie probleme ca sunt tanara(am 28 de ani)nu am avut avorturi,unii imi spun sa mai incerc dar sa nu mai fiu asa stresata(of ce legatura o avea stresu` cu bb-da ma rog),altii ca ar trebuii sa fac histero iar eu parca m-am saturat de mers la medici,de facut tratamente si nici nu mai am incredere ca se poate rezolva ceva, pur si simplu as vrea sa se intample o minune desi incet incet speranta incepe sa moara,chiar mi-am propus sa incerc sa ma impac cu gandul ca nu voi avea bb niciodata dar samburele de speranta care a mai ras nu-mi da pace.Am tot cazut in deznadejde pana la maxim apoi m-am ridicat dar acum am obosit sau mi-e frica sa-mi mai fac curaj sa mai sper sa mai merg la medic iar si iar. Ma gandesc ca in momentele astea sper sa nu ma vada DD pt ar trebui sa fiu multumita ca sunt m bine,ca am ce manca unde sta etc....dar sufletului ce sa-i fac? sa nu mai doara asa tare?...si o lacrima...si inca una.. de ati stii cate planuri am in cap legate de bb dar..gata ca deja sunt haotica....

http://tt.lilypie.com/hBftp2.png

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Laura25 spune:

Nu-ti pierde increderea! O sa vina si ziua aia. .. Si da, stresul are legatura cu ramasul. Luati-va un concediu departe de toti si de toate, numai voi doi, dragostea voastra si increderea ca o sa fie bine

Laura de shtrumphi, Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)

Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=77878" target="_blank">Poveste cu shtrumphi , Jurnal de calatorie prin viata cu gemeni

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns LoraG76 spune:

Ankutza79, asa cum ti-au spus si Laura si medicii, stressul are mare legatura cu ramasul. Mai intai trebuie sa va linistiti voi si sa va lasati pe mana lui Dumnezeu, pentru ca El nu lasa nimic nerezolvat si cu siguranta o sa va trimita si bebele cel mult asteptat atunci cand o sa fie timpul potrivit pentru asta. Daca e necesar vreun tratament, nu ezita sa-l faci! Lupta pentru ceea ce iti doresti si niciodata sa nu-ti pierzi speranta! Sotul tau si-a facut niste analize? Poate ar fi bine...cu toate ca pentru ei nu-i deloc usor asa ceva...ar trebui sa discutati si sa conveniti de comun acord ce e mai bine sa faceti! Numai bine va doresc!

Lora, mami de IUSTINA


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ruxandraru spune:

oooof, stiu ca e tare greu! si mai stiu si ca aproape nimic din ceea ce ti as putea eu spune nu te va face sa te linisteti in adincul sufletului tau... dar eu tot am sa incerc... uite, la biroul meu, unde lucram inainte sa intru in concediul de maternitate, eram trei fete cucuiete cu probleme de acelasi fel. sarcini pierdute, sarcini sperate, iar ciclu, iar dezamagire etc. una dintre noi a adoptat chiar o fetita pt ca renuntase si pace. acum avem toate trei copii. cea de care iti povesteam are doi. fetita adoptata si un baietel care a venit pur si simplu, atunci cind nici macar nu se mai gindeau la un alt copil decit fetita...si crede ma, toate trei aveam momente in care simteam ce simti tu. dar au trecut toate, cu multa rabdare, cu multe discutii de imbarbatare, cu disperare apoi cu optimism etc. daca dpdv medical si tu si sotul tau sinteti bine acum, relaxeaza te! stiu ca e greu, dar e foarte foarte necesar. si profita de munca pt ca sa uiti un pic de necazul asta. spui ca vrei sa ti schimbi jobul? go for it! cu curaj! garantat vei avea o perioada in care schimbarea asta nu ti va lasa timp sa te gindesti la bb in felul asta obositor, stresant. si sa nu te miri daca in toiul unei sedinte importante, intr o dimineata, o vei lua la fuga spre toaleta cu o greata de neinvins! si nici daca, luata de val, nu vei fi observat ca "uritii" au intirziat atipic! tin pumnii!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ruxandraru spune:

oooof, stiu ca e tare greu! si mai stiu si ca aproape nimic din ceea ce ti as putea eu spune nu te va face sa te linisteti in adincul sufletului tau... dar eu tot am sa incerc... uite, la biroul meu, unde lucram inainte sa intru in concediul de maternitate, eram trei fete cucuiete cu probleme de acelasi fel. sarcini pierdute, sarcini sperate, iar ciclu, iar dezamagire etc. una dintre noi a adoptat chiar o fetita pt ca renuntase si pace. acum avem toate trei copii. cea de care iti povesteam are doi. fetita adoptata si un baietel care a venit pur si simplu, atunci cind nici macar nu se mai gindeau la un alt copil decit fetita...si crede ma, toate trei aveam momente in care simteam ce simti tu. dar au trecut toate, cu multa rabdare, cu multe discutii de imbarbatare, cu disperare apoi cu optimism etc. daca dpdv medical si tu si sotul tau sinteti bine acum, relaxeaza te! stiu ca e greu, dar e foarte foarte necesar. si profita de munca pt ca sa uiti un pic de necazul asta. spui ca vrei sa ti schimbi jobul? go for it! cu curaj! garantat vei avea o perioada in care schimbarea asta nu ti va lasa timp sa te gindesti la bb in felul asta obositor, stresant. si sa nu te miri daca in toiul unei sedinte importante, intr o dimineata, o vei lua la fuga spre toaleta cu o greata de neinvins! si nici daca, luata de val, nu vei fi observat ca "uritii" au intirziat atipic! tin pumnii!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Adria_ spune:

Adopta un copil, dsunt atatia copii care au nevoie sa se simta iubiti, ingrijiti.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nico_ro spune:

Adria tocmai te-a indemnat ce tocmai ma pregateam eu sa te indemn. Si crede-ma ca am fost ca tine, si m-am hotarat sa adopt (mai greu a fost sa-mi conving sotul, dar cu rabdare, in cca. 1 an am reusit- sa nu te sperii!- vreau sa subliniez ca ai nevoie de RABDARE). Dupa cca 9 luni dupa ce am depus cererea de adoptie am gasit ingerasul, dar a mai durat vreo 5 luni pana a venit acasa, o sa vezi ca e ceva birocratie si ca bebe sa devina adoptabil sunt niste proceduri de indeplinit (de naturala). Dar acum sunt fericita mamica a unei minunatii de baietel (am mers pe intuitie si credinta ca va fi bine, cand l-am vazut era prea mic sa-mi dau seama daca va fi frumos sau destept, acum e tot mic, are 11 luni, dar e cel mai frumos si mai destept copil pe care-l puteam avea).
Pe partea cu avansatul la serviciu, ironia sortii a fost ca dupa 5 ani am fost avansata si in acea luna am gasit si bebele, asa ca degeaba, va trebui sa o iau de la capat dupa ce piticul implineste 2 ani.
Sper ca ti-am aratat ca speranta exista...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rosarosa spune:

acum ti-am citit si eu povestea :( scrii foarte frumos, m-ai induiosat la maximum; in pielea ta nu pot sa spun ca am fost si stiu ce simti, dar pot sa iti spun si eu , ca si ruxandra ca trebuie sa ai rabdare; si mai pot sa iti spun de o prietena de-a mea careia la fel i s-a recomandat sa nu mai fie stresata :) si care spunea ca si tine" ce-are a face stresul?" ; ei dupa ce a pierdut o sarcina si dupa ce a incetat sa mai spere ca va fi luna asta, dupa un concediu la mare si doua luni de huzureala a ramas insarcinata. ideea e sa nu disperi si sa vrei sa fie acum, ai rabdare, esti tanara si ai atatia ani inaintea ta, cand va fi sa fie va fi :)si sunt sigura ca va fi cand te astepti mai putin. nu cred ca e cazul sa recurgi deja la adoptie sau alte analize pt sotul tau, ci doar sa va relaxati putin si sa aveti rabdare sa vina momentul. bucurati-va ca va aveti unul pe altul, ca doar asta e inceputul pt toate, sa fiti doi la bine si la rau :D
si al treilea..va veni cu siguranta cand e timpul

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Lety_33 spune:

Ai doar 28 de ani, esti tanara si ambitioasa, dupa cate mi-am dat seama! si eu am pierdut o sarcina, am preietene, rude care au copii sau asteapta unul, si mi-e ciuda, putin! dar o sa mai incerc si o sa ma rog mai mult, de fiecare data mai mult! dupa ce am pierdut prima sarcina m-am invinovatit: ca am fost prea fericita si am uitat de Dumnezeu..poate am baut cafea si nu trebuia.... poate m-am strsat si nu trebuia.. atatea variante!!! Mi- greu cand vad femei insarcinate sau cu carucior, dar sa stii ca TOATE LUCRURILE FRUMOASE VIN IN TIMP! Nu iti pierde credinta si speranta! Noi vom mai incerca o data s inca o data, pana mai avem putere! Trebuie sa recunosc ca sper sa nu se intample si a doua oara, dar cred ca sunt pregatita!Selectia naturala functioneaza!poate ceva nu era ok cu copilul! CAPUL SUS, INIMA SUS!!!!!!!!

Mergi la inceput