un altfel de mama
Raspunsuri - Pagina 4
ocris spune:
Foarte emotionante scrisoarea si mesajele celor care au trait experiente asemanatoare. M-a facut insa sa ma gandesc ca le putem face rau copiilor, cu cele mai bune intentii. Asta apropo la mesajul lui Dicirstea.
dana d spune:
Intr-adevar, sfasaietoare povesti. Ce poate fi mai dureros decat niste suflete fragile chinuite chiar de catre cine ar trebui sa fie protejate si incalzite cu dragoste materna.
Sa ne straduim cu atat mai mult sa fim mame bune, intelegatoare, tolerante. Eu am sa incerc sa ma folosesc de povestile astea triste pentru a deveni mai buna. Atunci cand ma apuca nervii pe copii, cand imi vine sa le dau doua la fund, am sa-mi amintesc experientele citite aici si asta sigur ma va inmuia...
Fetele mele
daniella4 spune:
Dana, ai mare dreptate!
filofteia spune:
Eu am urcat un prag si am inteles ca mama m-a iubit (sau cel putin asa imi place mie sa cred) dar nu a stiut s-o faca altfel...
Nici acum (37 de ani) nu mi-a spus ca ma iubeste... si cat de mult mi-a lipsit asta... asa ca eu ii spun baietelului meu in fiecare zi si ii repet ca-l iubesc si atunci cand ma supara.
Acum mama este foarte bolnava (dementa) si ma doare ca nici macar nu-mi este mila de ea... nu pot. Imi reprosez ca nu pot, am incercat sa ma educ sa pot, dar sufletul nu vrea. Imi fac doar datoria de a trimite bani, dar cu sufletul nu pot sa o ajut.
Este adevarat ca nu ma batea cu ciocanul de snitele peste degete, dar cureaua era la ordinea zilei, ca sa nu mai vorbesc de jigniri.
Am incercat acum 6 ani sa vorbesc cu ea sa inteleg. Venise sa stea la mine cu copilul, era inca sanatoasa. Dupa trei luni eram satule una de alta, iar ea abia astepta sa plece acasa. Curios este ca nu-si mai amintea nimic din jignirile pe care mi le adusese... i se paruse normal asa. Iar faptul ca ma batuse... a fost socata ca eu ii reprosez asta.
viorela hoff spune:
quote:
Originally posted by filofteia
Curios este ca nu-si mai amintea nimic din jignirile pe care mi le adusese... i se paruse normal asa. Iar faptul ca ma batuse... a fost socata ca eu ii reprosez asta.
te inteleg
Vio
Anca Wish spune:
Imi spunea cineva odata ca a fi parinte e ca o meserie. O faci bine, mai putin bine sau poti fi dezastru. Am strambat din nas dezaprobator.
Dar, se pare ca asa este.
Un om care a patimit atat in copilarie nu va fi niciodata un om complet si va fi toata viata bantuit de chinurile unei perioade din viata care ar fi trebuit sa fie cea mai frumoasa.
Cand asteptarile sunt prea mari, sampania ramane nedesfacuta.