anxietate si atacuri de panica in sarcina

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Arthurana spune:

Nu inteleg de ce acesti psihologi sunt asa de nepregatiti profesional.
Daca ti-as scrie ce intrebari mi-a pus psiholoaga mea te-ai speria. O colega de servici mi-a zis s-o dau in judecata ca va nenoroci si alti pacienti. Aici in America este f. comun sa dai in judecata doctorii, dar eu nu sunt genul.
Incearca sa gasesti pe cineva eventual recomandat de o persoana de incredere.
Nu-ti fie frica ca boala se va agrava, ACEASTA ESTE DE FAPT FRICA NUMARUL 1 PENTRU TOTI CEI CE AU ANXIETATE. Nu vei ajunge ca o leguma, pentru ca esti in control, stii ce ai, nu e ceva nou si vei trai mult si bine toata viata cu anxietate.
Spune-mi tu ai acces la carti pe tema asta? Daca vrei poti sa-ti trimit cateva linkuri pe internet, ca sa vezi cat de comuna este problema asta. In acelasi timp este groaznica. Si eu trec prin ce treci tu deci inca o data, crede-ma te inteleg perfect.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Arthurana spune:

Nikol cum iti mai este?
Eu mai lucrez inca 10 zile si apoi voi sta acasa. Fizic nu mai pot face fata, dar cand ma gandesc ca va trebui sa stau acasa singura atatea zile..ma urc pe pereti!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nikol31 spune:

ce sa-ti spun? am zile cumplite cu o anxietate greu de suportat si nopti la fel de agitate cu insomnii groaznice, dar si zile mai bunicele, cand parca anxietatea mai scade si gandurile negre nu ma asalteaza atat de tare. dar incerc sa rezist, ca nu vad ce altceva as putea sa fac. intr-adevar mi-e teama ca boala se va agrava, ca nu voi rezista, nu voi face fata, ma gandesc de asemenea sa nu-i fac rau lui bebe cu starile astea, dar nu stiu ce pot sa fac, cum as putea sa diminuez anxietatea asta. te rog daca poti sa-mi dai un sfat. tu cum te simti, ce ai facut sa-ti fie mai bine. eu sunt abia in 18 saptamani si mai am mult de indurat, asa ca mi-ar prinde bine un sfat de la cineva care trece prin asa ceva. tu in cate saptamani esti? din cate am inteles nu mai ai mult pana la nastere! daca poti sa-mi destainui putin din experienta ta tare m-ar ajuta. multumesc frumos

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Arthurana spune:

Nickol,

Exact ca si tine si eu am avut momente de anxietate cumplita. Sarcina mea este si high risk cu tot felul de medicamente luate si injectii de doua ori pe zi..ble bla, nu vreau sa ma plang.
La mine anxietatea este mostetita din familie deci nu e nimic nou. Am avut-o de la 16 ani, si vine si pleaca si sunt zile cand ma gandesc cum voi face fata sa am un bebe la cat de ANXIOASA SI PARANOICA sunt.AM citit de curand intr-un carte scrisa de un pediatru ca anxietatea nu se transmite la bebe(decat genetic). Adica daca tu ai un atac de panica sau o zi ca te urci pe pereti, nu inseamna ca in acelasi moment bebe simte ceva. Riscul este ca viitorul omulet sa aiba si el parte de anxietate(mostenita de la tine). Dar sunt si multe cazuri in care copii nu mostenesc boala.
Eu incerc sa-l ascult pe barbatul meu care imi repeta zilnic.Live ONE DAY AT A TIME. Nu te gandi ca se va agrava, pentru ca deja stii cum este, nu e primul atac de panica care sa te surprinda.
Daca vrei mai multe amanunte scie-mi un email pe arthurana.brumfeld@yahoo.com, si pune in subiect numele tau, si-ti promit ca-ti raspund imediat.
Pupici

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns romaria spune:

Buna,
Si eu am avut si am atacuri de panica. Am avut si in sarcina si cand am fost gravida in 6 luni am avut un atac destul de nasol nsi de atunci pana am nascut am stat acasa. Din aceasta cauza am avut si cezariana. Can am venit de la maternitate in seara aceea a venit salvarea. Nici eu nu am crezut ca o sa trec cu bine de perioada sarcinii.
In fine acum am si o depresie nasoala, am apelat la homeopat dar se pare ca degeaba, el zice ca singura solutie pentu aceasta "boala" este hipnoza. Poate o sa ajung sa fac si asta inca nu sunt chiar convinsa. Sper sa mai existe o solutie sa revin la o viatza normala.
Chiar sunt curioasa ce solutii aveti si voi.

Pupici,

Poze noi

Rihanna

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nikol31 spune:

merci fetelor pentru incurajarile voastre. mi-e o teama cumplita ca nu voi putea sa duc sarcina la bun sfarsit, cred ca stiti si voi ce inseamna ganduri obsesive care te fac sa ai atacuri de panica!!!! e cumplit!. mai nasol este ca pe langa gandurile astea si starea de agitatie si anxietate continua si fizic ma simt rau. parca sunt tot timpul ametita de cap, mi-e teama sa ies pe strada, atat de ametita ma simt si-mi simt picioarele moi de am impresia ca voi cadea in orice moment. oare sa fie din cauza anxietatii? si voi ati patit asa ceva?
arthurana, iti multumesc pentru adresa de mail, dar din pacate nu am cum sa-ti scriu cel putin deocamdata. la birou nu avem voie sa accesam mailul si messengerul. avem restrictie. noroc ca am descoperit forumul asta! pana gasesc o solutie te rog sa-mi impartasesti din experienta ta aici, ca tare mult m-ai ajutat!!! si iti multumesc pentru asta. ziceai ca ai citit ceva despre anxietate in cartea unui medic pediatru, poti sa-mi spui unde as putea sa gesesc si eu acel articol? si te rog sa-mi spui daca si tu aveai aceste stari de ameteala, buimaceala continua, tare ma mai sperie!!!! si care ar putea sa fie cauza. imi cer scuze ca te asaltez cu intrebari dar am vazut ca ai treut si tu prin ce trec eu acum!! merci

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns romaria spune:

O sa reusesti Nicol ai sa vezi si eu am fost la fel si acum am o scumpete de fetita. Activeaza-ti Pm-ul si mai vorbim. Am avut si eu astfel de crize si de asta stiu.
Imi era frica sa mai ies singura pe strada sau cu masina ...acum incet incet vreau sa-mi revin singura ca am un copil de crescut si nu vreau sa ma vada asa.



Poze noi

Rihanna

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns roxanutza spune:

buna!
sunt noua pe forum si ma bucur ca pot vorbi despre problema mea; credeam ca sunt sigura care sufera de anxietate cu atacuri de panica. eu sunt insarcinata in 26 de sapt si ma lupt de 3 ani cu starea de anxietate. am tratat-o la psihiatru cu zoloft si ma simteam super, acum imi este f greu, pt ca nu pot lua nimic. pe langa gandurile negre, senzatia ca nu ma pot bucura de viata, desi am un ingeras in burtica, am ameteli cumplite, un nod in gat si niste frisoane de se misca patul, puls 130, senzatie de lesin, frica de caldura, de spatii inchise; cumplit!!! si ma tem pt bebe si pt mine,mi-e teama sa nu innebunesc. dr spune ca bb nu va avea nimic, dar poti sa crezi cand te simti rau in permanenta si imi zic mereu ca nu mai e nimeni ca mine. si ma obsedeaza gandul ca bb va suferi, ca se va naste cu pb, desi la eco totul e ok
va pup! sanatate multa!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nikol31 spune:

buna roxanutza. din cate ai vazut in mesajele mele de mai sus si eu ma confrunt cu aceeasi problema. numai ca a mea este mai veche, cam 6 ani. si eu am facut tratament cu zoloft si spitomin si m-am simtit mai bine, dar inainte cu 3 luni de sarcina am intrerupt tratamentul crezand ca voi fi ok, dar din pacate problemele au revenit din chiar prima luna de sarcina. te inteleg perfect prin ce treci, si eu am niste stari cumplite, o anxietate dusa spre extrema,cu atacuri de panica, cu ganduri dintre cele mai negre, cu pulsul de peste 110,tensiune mare, cu stari de ameteala, senzatii de lesin, agorafobie, momente cumplite de disperare, de depresie si as mai putea sa adaug multe alte senzatii.
din prima luna de sarcina ma lupt sa rezist inca o zi si inca o zi si tot asa si am ajuns uite asa pana in saptamana 29 de sarcina. ma rog lui Dumnezeu sa ma ajute sa rezist pana la capat, nici nu ma gandesc cum va fi dupa, tot ceea ce vreau este sa fiu tare pana vine bebe pe lume si sa nu fiu nevoita sa iau medicamente. stai linistita ca de innebunit nu vei innebuni, aceasta a fost si frica mea cea mai mare, dar dupa ce am consultat un psiholog, am reusit sa scap de obsesia nebuniei, din anxietate nu se poate innebuni, doar ca te simti rau. iar in ceea ce-l priveste pe bebe, nici el nu are nici o treaba cu anxietatea noastra, cel mult va fi si el predispus la anxietate pe parcursul vietii, dar nu neaparat.
nu ma bucur pentru tine , pentru ca nu doresc nimanui asa ceva, dar ma bucur ca am cu cine sa discut problema mea si daca se poate sa ne ajutam una pe alta sa trecem cu bine peste aceasta perioada si sa avem un copilas sanatos.!!!!!
eu am fost la un psiholog, care nu m-a ajutat foarte mult, dar m-a invatat niste relaxari pe care sa le fac in fiecare zi si care zice el ca vor atenua mult aceste stari. tot ce trebuie este consecventa si rabdare. daca vrei si te intereseaza as putea sa te invat si pe tine cum trebuie sa faci aceste relaxari, si anxietatea va scadea.dar trebuie sa iti faci o jumatate de ora timp pe zi pentru aceste relaxari. cel mai bine ar fi sa mergi si tu la un psiholog sa te invete, dar daca nu poti, sa stii ca ai gasit aici un prieten care sa te ajute!!! FII TARE si totul va fi bine.
Sa ne dea Dumnezeu putere sa ducem aceasta sarcina la bun sfarsit si sa avem copilasi sanatosi. Astept sa-mi scrii.
PS. de unde esti? cati ani ai?
29+

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns roxanutza spune:

quote:
Originally posted by Val_

Eu am o istorie de peste 20 de ani de anxietate si atacuri de panica. In decursul timpului am fost la diversi terapeuti, am luat si pastile (mai putin, pentru ca nu am agreat niciodata aceasta solutie) si am avut perioade de remisie si perioade de recadere.

Oricum, unul dintre motivele pentru care nu am facut copii pana la varsta de 39 de ani a fost si aceasta tulburare, pentru ca mi se parea greu de crezut ca voi face fata unei sarcini/nasteri.

Acum sunt insarcinata in aproape 34 de saptamani si pot spune ca sarcina mea s-a derulat mai bine decat ma asteptam din punct de vedere al anxietatii si atacurilor de panica. Desi am avut tot felul de probleme care ar fi indus anxietate si unei persoane considerata echilibrata: disgravidie emetizanta pentru care am avut nevoie de perfuzii, amniocenteza pentru risc de sindrom Down si pot continua.

Am avut momente de anxietate si cateva atacuri de panica (mult mai rare decat m-as fi asteptat) dar am incercat tot felul de strategii pentru a nu ma lasa prada lor.
Merg in continuare la terapeut (mai rar, ce-i drept), nu ma uit deloc la emisiuni cu conotatie negativa, nu stau in preajma oamenilor care nu imi plac, citesc (inclusiv Biblia), ascult muzica de relaxare, ma plimb si incerc sa imi abat gandurile care ma atrag pe spirala anxietatii.
Si din cand in cand, atunci cand am un atac de panica prea puternica ca sa treaca de la sine, iau pastile (lexotan, 1/4 pastila). Este adevarat ca am luat foarte putine pastile in sarcina, doar in caz de necesitate extrema si o doza foarte mica, chiar neterapeutica, dupa cum mi s-a spus, dar care pe mine ma ajuta. Totusi am considerat ca este mai bine sa iau 1/4 de pastila atunci cand ma simt foarte rau decat sa las anxietatea sa atinga cote extreme, nocive, atat pentru mine cat si pentru copil.

Nu mai fi atat de ingrijorata de trendul pe care tulburarea ta il va avea in timpul sarcinii. O poti stapani rezonabil, crede-ma, sunt un exemplu. Mai ales din momentul in care copilul va misca si il vei tot vedea la ecografie te vei indragosti atat de definitiv de el, ca anxietatea si atacurile de panica se vor diminua de la sine.

Iar o pastila, luata cand si cand, nu ii face rau, intreaba orice medic. Si cred ca se poate face si un tratament sistematizat, daca este nevoie, recomandat bineinteles de catre un medic de specialitate. Eu una, din fericire, nu am avut nevoie.

Nu esti singura femeie cu atacuri de panica care da nastere unui copilas si exista metode, asta este important sa stii, care pot face acest proces suportabil.

Mult curaj si incredere ,

Valentina 33+ cu bebe Mariuca

Mergi la inceput