Copilul meu, grav bolnav
Raspunsuri - Pagina 27
Tzuni spune:
AM ramas fara cuvinte. M-am intors din vacanta si m-am grabit sa citesc sa vad ce vesti mai sunt despre Mihaita. Speram intr-o minune! Nu pot sa cred. nu pot sa cred ce citesc. Cumplit.
Ingres draga, nu stiu ce sa-ti spun decat ca plang si eu langa tine. Mi-e inima franta. E cruda viata uneori!
Dumnezeu sa-l aiba in paza si sa-ti aduca si tie liniste in suflet si putere sa mergi mai departe in viata pentru familia ta! 
PS. Daca ai nevoie de ajutor financiar, astept un semn pe PM.
_
Tzuni 
mic si drag si scump si grasunel si... pisicos
goldi spune:
Ingres, nu stiu daca mai poti intra pe site ... daca mai ai putere...
Incerc si eu alaturi de celelalte fete sa iau un pic din durerea ta si o pun pe umerii mei.
Viata e atat de grea si nedreapta, uneori ... dar poate ca Dumnezeu ti-a dat nu o mare durere, ci fericirea de a avea cu tine, timp de 16 ani, un ingeras, pe care acum L-a chemat la El.
Curaj, draga mea ...
Condoleante!
steauademare spune:
draga, indurerata si mult prea incecata mea ingres, nici eu nu am mai scris pana acum,insa te rog sa ma crezi ca nu trece o ora sa nu ma gandesc la tine si la sotul tau, la durerea cumplita care va secatuieste. Ma gandesc la voi si plang pe ascuns ca sa nu ma vada sotul meu ( si el este impresionat dar nu suporta sa ma vada ca plang). Am si eu un baiat de 16 ani pe care il iubesc enorm si tremur ingrozita de cate ori il doare ceva sau face febra. Chiar daca e o simpla raceala eu imi imaginez fel de fel de grozavii.Cred ca deja este o fobie aceasta exagerata teama a mea, insa am vazut de multe ori ca viata te poate incerca in cele mai groaznice moduri si ca suntem pur si simplu neputinciosi in fata sortii. Stiu ca acum treceti prin momente si mai grele pt ca inevitabilul s-a produs si nimic nu mai poate fi ca inainte. Pana acum ati avut totusi o licarire de speranta alaturi de marea credinta in Dumnezeu. Simt ca durerea voastra este nimicitoare si stiu ca va trece mult timp pana cand ea va incepe sa se estompeze si va face loc acceptarii. Totusi cu ajutorul lui Dumnezeu vor veni si acele timpuri. Pana atunci vreau sa stii ca sunt cu sufletul si cu lacrimi sincere alaturi de tine, la fel ca toate celelate forumiste.
Emmy spune:
Condoleante! Nu ma pot opri din plins! 
ingres spune:
Va multumesc tuturor pentru toate frumoasele mesaje.
Astazi i-am facut lui Mihai paraistas de 9 zile, la cimitir, unde au venit foarte multi copii. Cum mi-au vazut masina pe ulita cimitirului au si inceput sa alerge dupa masina...
Singura mulumire din aceasta viata va fi sa pot imparti pentru Mihai...
Cand am venit vineri de la Craiova la tara, m-a apucat o deznadejde si o durere fara de sfirsit incat nu m-am putut da jos din masina.
Nimic nu mai e ca inainte...
Suntem atat de tristi si de nefericiti...
Eu aici la tara imi umplusem gradina de morcovi, capsuni,tot felul de legume pentru sucul lui Mihai, intrucat in piata nu gaseam niciodata fara chimicale. Intru in gradina si plang si ma gandesc ca nimic nu-si mai are rostul...
Plang pentru ca m-a cuprins un dor sfasietor...
Nu am putere nici sa va mai scriu, ai mei dorm...doar eu...am ramas... "strajerul melancolic"...
Consi spune:
Si eu am citit povestea ta. Si am vrut sa-ti scriu, dar nu mi-am gasit cuvintele. Am simtit o infima parte din durerea ta infinita si m-am gandit ca nu pot nici macar sa-mi imaginez cat de greu trebuie sa-ti fie. Dar eu cred ca Dumnezeu ne da atat cat putem duce si tu esti o femeie puternica si trebuie sa mergi mai departe, pentru ca Mihai va trai in continuare in inima ta. Acum el e linistit si va fi intotdeuna langa tine. Dumnezeu sa-l odihnesca in pace!
Consi si 
Luca meu (19.07.2006)
atat sunt de mare
pozele noastre
www.onetruemedia.com/shared?p=1ace6df36a1450d366107b&skin_id=0&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">filmulet
Exista un singur tip de succes: acela de a face din propria viata ceea ce vrei.
Crinutz spune:
Ingres, incearca sa iti canalizezi toata energia si dragostea catre cei ramasi langa tine si ai sa vezi ca vei privi altfel lucrurile. Nu zic ca va fi simplu pt ca durerea pierderii cuiva si neputinta de face ceva in sensul asta sunt de nedescris, insa lucreaza cu mintea ta si fa alte lucruri cu ai tai care sa te faca sa mai uiti durerea. Eu ma gandesc tot timpul la mama cu dor insa imi zic mereu ca acolo sus nu mai nefericita, ca nu mai simte boala asta nenorocita, ca e cu siguranta fericita si linistita. Stiu ca toate astea nu te consoleaza, ca ai vrea ca nimik din toate astea sa nu se fi intamplat tocmai tie, ca ai fi vrut sa fie sanatos, insa nu putem avea totul in viata si atunci trebuie sa ne acceptam soarta si sa ne resemnam. E prea devreme pt tine sa gandesti asa, asa e si pt mine dar imi repet toate astea si intr-o zi ma voi gandi la mama doar cu dragoste si dor si durerea va disparea. Vor ramane doar amintirile frumoase.
Pana atunci mai e cale lunga si pt tine si pt mine, dar sa nu ii uitam nici pe cei care sunt langa noi si care merita sa ne continuam viata pt ei.
Cu drag te imbratisez.
"Ceea ce suntem este darul lui Dumnezeu pentru noi, ceea ce devenim este darul nostru pentru Dumnezeu"
danyalo spune:
Ingres tot citesc ce se scrie...vreau sa scriu ceva dar nu pot!
Ma rezum decat la a spune D-zeu sa-l ierte pe Mihaita...si sa-l aibe in paza lui!
Iar voua rudelor lui...multa sanatate si putere...
Nu mai pot spune nimic!
dany
Nicoleta spune:
Ingres, plang alaturi de tine. Sa te rogi la Dumnezeu sa te ajute.
Nu cred ca exista durere mai mare.
Nicoleta
ingres spune:
Va multumesc tuturor pentru toate mesajele...
Ma voi stradui sa mai pun cateva fotografi in album, dar cred ca maine.
Va multumesc frumos pentru ca imi sunteti alaturi.
Mi-e cumplit de greu, si nu mai fac fata in viata de zi cu zi...
Azi am inceput serviciul, dar nu ma mai simt in stare...