Mamici de martie-aprilie 2007 (21)
Raspunsuri - Pagina 30
gabi78 spune:
Multumesc elpower dar sper sa mai dureze. Doctorul nu vrea sa ma opereze mai devreme de 39 de sapt, iar eu ca o desteapta mi-am programat un referat la doctorat chiar marti saptamina viitoare. Asa ca fac tot posibilul sa trec de ziua de marti si pe urma........majorete sa fie ca nu mai conteaza! Cum o vrea Dumnezeu!
flopici eu sunt din Ploiesti deci nu pot sa iti recomand pe nimeni in Bucuresti, pentru ca nu cunosc! Dar poti sa intrebi toate cunostinetele pe care le ai. Sigur trebuie sa fie in jurul tau doua-trei mamici proaspete cu bebe cam trecut de 6 luni ar fi de preferat si le intrebi. Eu am luat prin eliminare toate cunostintele si apoi am trecut la cosmeticiana, la coafeza si tot asa. Cind am terminat eu a inceput sotul meu sa interogheze colegele de servici. Asa am aflat despre mai multi doctori si pe unii i-am eliminat chiar noi in functie de parerile pe care le aflam.
Ce sa zic bafta la cautat si ai grija sa nu fie tirziu. Asta mi-a spus mie dr de fam sa am mare grija sa merg din timp pentru ca pediatri nu sunt chiar foarte multi si daca te duci prea tirziu poate sa nu te mai ia.
Sa ma semnez din nou ca ce imi place....!!!!!!!!
Gabi 38 sapt fara o zi!!!!!!!! si dragul meu 
flopici spune:
Ai dreptate, nu am observat ca esti din Ploiesti.Si eu mi-s ploiesteanca la origine...dar m-am naturalizat in Bucuresti de ceva timp.
Sper sa nu fie prea tarziu...deja incep sa intreb in stanga si in dreapta.
Florina 37 +
danuta_t spune:
Flopici, pentru alegerea medicului pediatru, un alt aspect pe care trebuie sa-l intrebi este daca are contract cu Casa de Asigurari. Pentru ca doar astia pot sa-ti vaccineze copilul conform schemei nationale si sa ti-l ia in evidenta. Mai poti intreba si la maternitate, pe neonatologii de-acolo (astia sunt specializati pentru varsta 0-1 an).
Se practica foarte mult (cel putin in Timisoara) sa ai doi medici pediatrii: cel cu contract la care te duci pentru vaccinuri si retete compensate si unul privat care-ti vine acasa (sau nu), si care este mai renumit ca fiind bun, sau poate lucreaza chiar in maternitate sau la vreun spital de copii si deci are o experienta mult mai vasta si te poate ajuta si in caz de pb spitalicesti. Noi avem doar medicul cu contract CAS, dar am fost o data si la un specialist mai de soi, dar am avut noroc de copil sanatos pana acum si n-a fost cazul sa caut altii.
In Bucuresti, am auzit ca la Medicover ar fi doctori buni.
Dana 
32+ si Mihai (20.04.2005)
http://community.webshots.com/user/danuta_t
yoyoyo spune:
Seara buna fetele,
Pentru cine nu a prins emisiunea la Acasa "www.acasatv.ro/" target="_blank">La Povestiri adevarate: Īn exclusivitate, imagini cu baietelul Sandei Ladosi " se gaseste pe prima pagina a ACASA TV -filmuletul.
M-a impresinat curajul ei, asa trebuie sa fim si noi, e adevarat ca si conditiile de la Clinica "No comment" super conditii...nici nu vreau sa vad conditiile de la la spitalul care voi naste, ca nu mai merg. 
salve
Rebiana27 spune:
Eu se pare ca sunt "abonata" la mers la baie sa "dau la boboci"... nici in primul trimestru nu mi s-a intamplat asa ceva. Cei drept nu e zilnic dar e destul de des; bebelul refuza anumite mancaruri probabil. E un mofturici inca din burtica! Bine ca mi se intampla totusi seara (si acasa!) ca la scoala toaleta e in celalalt colt al cladirii si pana ajung...
Acum ma duc sa ma intind in pat; sunt obosita si ma doare gatul de la experienta de mai devreme.
A, era sa uit, nastere usoara si refacere rapida mamicilor care-si vor tine puii in brate saptamana care vine: Paula75 (fetita ta va avea aceeasi zi de nastere cu a mamei mele) si Andreea20 (ce cadou frumos de Dragobete!).
Va pupic!
Rebiana 32+
ellamiss spune:
Andreea20mersi mult de raspuns si nastere usoara.Cine este doctorul tau?
ELLA 31
http://bd.lilypie.com/4WaLp2.png
http://community.webshots.com/user/mihaela160705
mirandolina spune:
fetelor, ce ziceti sa deskidem capitol nou? cine se ofera? 
Mirandolina 37+
danuta_t spune:
Tzuna, pai eu cred ca evenimentul te copleseste atat de tare si pe tine si pe sot, incat e destul de greu sa ramai cu o experienta frumoasa. Adica nu stiu cam cum ar trebui definit frumosul asta, dar este o poveste, povestea nasterii micutului tau si gata. Iar greul, raul si uratul se uita repede.
La Mihai a fost cam asa: au inceput contractiile (ma durea ca la ciclu, deci nu prea eram eu sigura ca e chiar momentul Z), doar ca erau foarte regulate. Dupa vreo 3 ceasuri (adica la 5 dimineata), sotul declara ca nasc, asa ca el se duce sa se pregateasca. Adica, se duce sa se barbiereasca, sa faca dus, sa bea o cafea si intre timp cica eu sa mai stau in pat sa ma odihnesc. In fine, il grabesc un pic, ajunsesem deja la 5 minute, plecam la maternitate, telefon la medic, internare. Sotul se duce la servici si ma suna din ora-n ora sa vada care-i progresul. Ei, avea si el stresul lui, era doar presat de colegi, curiosi si ei sa afle. Pe la ora 14, sotul disperat ca nu mai nasc odata, ma intreaba "mai dureaza mult ?" Sincer, imi venea sa-i arunc niste caramizi in cap, direct prin telefon. Dr de garda venea regulat si ne certa ca in loc sa stam linistite, sa ne concentram, vorbim la telefon; era cam ca la gara, sotiori, mame, surori, tati si alte rubedenii, toti dorind sa vorbeasca cu tine. Seara, cand s-a ridicat pb cezarienei, l-am anuntat repede pe sot, apoi am fost intrerupta de dr si am inchis repede telefonul si l-am lasat pe pat. In urmatoarea ora cat a durat operatia, sotul cred ca a sunat de vreo suta de ori, de-a dreptul le-a innebunit pe paciente si asistente, ca n-apucasem sa-i spun ca in 5 minute incepe operatia. Apoi a venit super repede la spital cu niste trandafiri superbi, si-a vazut odrasla, s-a pozat cu ea si-a plecat (ca era deja miezul noptii). Apoi a urmat greul - alaptatul, lipsa laptelui, durerile, vizitele la spital, nopti si zile nedormite din cauza foielii din salon. Apoi a venit si ziua in care am tipat la sot ca nu mi-a adus de mancare (mancasem dimineata si se facuse ora 14 si mi-era foame, la 15 trebuiau sa-mi aduca copilul la alaptat si ma gandeam ca de unde lapte daca n-am mancat nimic toata ziua ?), iar el era in vizita la maica-mea (ca ea era de serviciu cu gatitul pentru mine). Eram suparata ca atunci cand am vorbit la telefon, auzeam cum la ei se rade (deh, era ziua de nastere a lui maica-mea si beau si ei un paharel) si ma simteam asa de nenorocita in spital nedormita, nemancata, cu dureri, nici lapte suficient, iar ei se distrau. Acum, toate astea ma amuza, o colega de-a mea a patit exact la fel - adica au uitat intr-o zi sa-i aduca de mancare, si l-a si avertizat pe sot sotul meu sa nu faca si el la fel. Dar pot sa-ti spun ca toate din salon au avut cel putin o zi in care le-a pocnit plansul, fiecare cu motivele ei. Al meu macar a fost amuzant.
Mai tin minte ca in primele luni ne certam destul de mult, sotul avea impresia ca ii reprosam orice lucru, ca nimic din ce facea nu era bun pentru mine. Probabil ca oboseala a fost de vina, dar au trecut toate repede, iar acum ne aducem aminte cu placere de toata experienta asta.
Ne aducem aminte cum chiar inainte de externare, eram asa de speriati ca n-o sa ne descurcam, am rugat-o pe o asistenta sa ne arate cum se pune pampersul, cum se tine copilul ca sa-l imbracam. Parca statusem 5 zile degeaba in spital. Ne aducem aminte ca Mihai a inceput sa planga de cum am intrat in casa si nu stiam ce are si ce sa-i facem. Parintii mei venisera si ei, stateau stingheri in sufragerie nestiind nici ei cum sa ne ajute. Pana la urma l-am pus la piept si a adormit, ii era foame saracutul, dar eu tot spuneam ca i-am dat san chiar inainte de a pleca de la spital (probabil ca doar motaise atunci). Tin minte ca sotul pleca la servici abia dupa ce Mihai papa lapticul de dimineata si-mi spunea glumet "v-am hranit, v-am culcat, plec linistit acum". Cand nu mai rezistam, il sunam la servici si-i spuneam "plange copilul ! ce sa-i mai fac ?". Ce mai, eram atata de speriata ca n-o sa fac fata.
Mi-aduc aminte ca eram deprimata ca nu simteam instinctele materne cum ma coplesesc din toate partile, plangeam si imi intrebam sotul ce simte el, mama ce-a simtit ea fata de mine, parca nu ma simteam mama. M-au linistit ca sunt in regula, si ca si ei simt/au simtit la fel ca mine. Mi-aduc aminte ca sanii incepeau sa-mi curga cu 5 minute inainte ca Mihai sa se trezeasca, probabil corpul meu imi dadea semne, probabil ca asta era instinctul matern, dar eu nu eram in stare sa-l descifrez. Mi-aduc aminte ca-l puneam pe Mihai in pat langa mine si nu reuseam sa adorm deloc, pur si simplu il admiram, era cel mai frumos copil si nu reuseam sa-mi dezlipesc ochii de la el. Imi parea atat de dragut chiar si atunci cand se schimonosea de plans. Nici macar asta nu mi-a dat de inteles ca asta este dragostea de mama. Mama imi definea instinctul matern ca fiind atunci cand recunosti plansul copilului tau. Si intr-adevar, a venit o zi care m-a facut extrem de fericita, avea Mihai vreo 2 luni, era cu ai mei la plimbare si a inceput sa planga. I-am auzit vocea pana la etajul 9 unde stam noi, si asta prin termopanele inchise. Acum nu-mi mai pun intrebari din astea, pur si simplu nu-mi imaginez viata fara puiut, si ma intreb de multe ori de ce am asteptat atat.
Acum rad la toate astea, sunt curioasa cum voi fi la al doilea.
Hai ca am lungit destul povestea. Recunosc m-a cam luat valul.
Dana 32+ si Mihai (20.04.2005)
http://community.webshots.com/user/danuta_t
Rebiana27 spune:
Am mai ramas un picut pe forum sa vad imaginile cu Sanda Ladosi. Ce m-a impresionat momentul in care si-a vazut copilul. Am plans de emotie. Abia astept momentul meu. Merci yoyoyo!
Acum chiar ca ma retrag!
Rebiana 32+
