care e motivul?eu sau copilul?
Raspunsuri - Pagina 6
baicualina spune:
ymcarsunt perfect de acord cu tine!si-atunci cum sa facem noi femeile in general sa putem sa ne intelegem cu barbatii nostrii in momentul in care vine un bebe?cu atat mai mult cu cat e dorit...
eu dupa mintea mea cred doar ca ar trebui sa iubeasca!oricat de dificil ar fi!"recompense" sant destule!
Ramona Jdaca ma simt vinovata pentru ceva este pentru ca asa ma acuza el...ca eu am vrut schimbarea si ca poate fi motivul despartirii noastre!deci eu sant cea rea!
in rest nu ma simt vinovata de nimic in fata lui Dumnezeu!
oana_nmi-ai pus o intrebare de nota 20!
vreau sa precizez ca primul cuvant spus de ea a fost TATA si foarte clar nu asa...balmajit!si de atunci tot asa spune!clar si raspicat!
raspunsul lui?ai sa razi dar spune ca ea nu stie ce spune...ii este ei mai usor sa spuna TATA decat alte cuvinte....blabla-uri de genul asta!
ideea este ca eu am fost la randul meu motivul despartirii parintilor mei!mama n-a vrut sa ma avorteze ca doctorul nu era sigur daca se mai trezeste dupa...desi "tata" ar fi vrut....asta e o alta poveste!si deci am trait fara tata de cand m-am nascut!!stiu cum e!daca sant puternica nu stiu....dar sigur cand mi-e greu ma gandesc la mama care ne-a crescut pe amandoi(mai am un frate mai mare cu 11 ani decat mine)singura singurica!
binenteles ca nu vreau sa creasca copilul meu fara tata dar nici cu un tata care sa aiba chef de ea doar cand vrea el!
Rufusadica ce vrei sa spui? ...sa fim impreuna in continuare sau sa ne despartim si fata sa creasca cu tatl ei ca eu sant rea...ca nu am inteles
Ana Stroee foarte alintat si mai e si singur la parinti!cred ca am spus totul,nu?
Antoaneta1mersic de sfat...usi trantite si tipete nu doamne fereste!am pretentii de la noi ca santem mai sus de limita asta insa pe mine ma scoate din sarite mai rau decat atat atunci cand ne certam ca el se inchide in el pe cand el sant o fire vorbareatza!
va mai tzin la curent cu tot ce se intampla!
si multumiri pentru ajutor si pareri!
dianaintruder spune:
este iubirea vietzii tale... nu-l privi de pe partea cealalta a baricadei. Este egoist, poate... conteaza?
Il iubeshti, e tatal copilului. Ce e mai important, ca va iubitzi sau hartia care oricum nu e o garantzie, e doar o legatura psihologica.
El are o problema si sunt sigura ca nu vrea sa arunci copilul pe geam. Eshti norocoasa ca-ti spune liber ce simte, ca te previne si potzi indrepta raul
Am sa-ti punctez problemele si parerea mea despre...:
1. Nu ai obtzinut reactia dorita si nu te-a luat de nevasta. Nu e vina lui ca tu vrei ceea ce el nu vrea, nu consideri ca asta e tot egoism? Pana acum v-ati fortzat reciproc in ceva ce e clar ca celalalt nu vrea. Tu vrei cu el familie si el nu si il fortzezi, ii fortzezi mana. Reacztia...: se supara pe ceea ce considera ca a cauzat situatzia asta.
2. Itzi scoate ochii. Cauta numai la tine vina ca lucrurile nu sunt asha cum el era multzumit, fericit. Arata-i, fara sa-i scotzi ochii la randul tau, ca vina va apartzine amandurora, tu vrei-el vrea, negociatzi sa ajungetzi la un consens.
3. E gelos pe copil, pe atentzia ta pentru micutz, bb e "inamicul".
Nu separa cuplul in tabere, faci cea mai mare gresheala. Daca potzi arata-i ca nu bebe e amenintzarea, ci propriile lui idei. Arata-i ce mult il iubeshti, poate e timpul sa admitzi ca e aiurea pentru el ca ai facut un bebe deshi el nu-l doirea si e evident ca nu era psihic pregatit sa faca fatza. Arata-i ca un copil nu e asha mare lucru si ca tu ai incredere in el ca va face fatza sustzinut de tine.
Nu stiu de ce femeile au senzatzia ca barbatzii trebuie sa fie un fel de chestii invincibile si pregatite pentru tot. Si barbatzii sunt oameni si au temeri, conflicte interioare, lucruri pe care nu le ingurgiteaza, nu le accepta, nu le iarta, sunt ranibili, sunt sensibili, au suflet, nevoi, slabiciuni. Lumea ashteapta ca ei sa fie nishte buretzi de absirbit responsabilitatzi , greutzati, sa faca bani pentru femeia de langa el, sa faca fatza la stress, sa nu aiba mofturi, sa nu trebuiasca sa fie menajat, ca...e egoist, iresponsabil, infantil, porc, nenorocit si alte astfel de chestii.
Parerea mea e ca stie ce vrea si ishi exprima foarte direct nemultzumirea.
Ma indoiesc ca ar accepta sa va abandonatzi copilul la casa de copii ca sa ai timp pentru el. El cere doar sa nu-i mai ingreunezi viatza cu responsabilitatzi si vrea confort, la sanul tau nu al alteia si astea ar trebui sa te faca fericita.
Incearca sa nu te mai plangi ci sa rezolvi problema pentru amandoi.
Si eu ma plangeam de barbata-meu ca asha si pe dincolo, ca nu ma iubeshte, ca se duce la fosta lui, pana m-am uitat in oglinda si apoi intr-o poza de acasa de la mama si am vazut ce a cunoscut si ce a pastrat. Credeti-ma ca daca ma intalnea atunci pe strada prima oara nici nu ma observa (ma refer la momentul cand ma priveam in oglinda).
Pai, nu iesheam nefardata la intalnire si neparfumata si nepensata in veci. Ma imbracam cu cele mai bune haine, eram odihnita si disponibila.
Ai vrut copilul? Jos palaria, daca l-ai vrut, nu-l sacrifica pe el pentru ce ai vrut tu. Daca ai considerat ca SUNTETZI maturi, afla cate-ai inshelat. El nu e inca pregatit sa suporte toate aceste schimbari, si mai mult il copleshesc, nu le accepta, ii e greu.In tine sta puterea sa il faci fericit, si cum sa te ia de nevasta daca tu nu potzi asta?
Nu tzin cu el, Doamne fereshte, e groaznic sa itzi faca probleme in loc sa fie scutul familiei si sa te menajeze. Dar trebuie sa realizezi ca el este mai slab ca tine si mai nefericit ca tine si asta ai alimentat tu, nu-ti ramane decat sa repari.
Nu e vina lui ca tu te-ai legat (chiar motivat) la cap fara sa te doara, si l-ai legat si pe el la cap fara sa il doara. E responsabilitatea ta sa il ajutzi sa accepte noua situatzie nu sa il paraseshti, ca nu asha dovedeshti ca esti si la bine si la greu alaturi de el.
Acum e el cazut, maine ai sa fi tu si mai cazut, trebuie sa-i aratzi cum sa lupte, alaturi de tine. Nu stii cum, mergi doar tu la un psiholog, te va invatza multe, sau itzi va da optziunile pe care le ai de urmat.
diana
dianaintruder spune:
Poate un program foarte strict si o vitaminizare corespunzatoare te va ajuta sa fi mai stralucitoare mai disponibila, poate o ruda care sa stea cu bebe cateva ore, cat ieshitzi voi undeva sambata seara ar fi o solutzie.
Mi-e mi-a spus cineva urmatorul lucru: instinctul matern e innascut si se declansheaza automat in timpul sarcinii si in timpul nashterii atige cote maxime. La barbatzi... nu e chiar instinct patern, e mai mult o deprindere, barbatul fiind invatzat sa fie tata, s-ar putea sa-i placa, s-ar putea sa nu-i placa ce invatza.
diana
dianaintruder spune:
eu nu te critic, dar nici nu te mangai pe umar, ai o problema serioasa si nu ash vrea sa iei o hotarare pe care sa o regretzi mai tarziu. Itzi zic ce ai tu de facut, in viziunea mea, ca si pe mine m-au sfatuit altzii la fel si a functioznat mai ales ca ceva ceva din problemele tale le-am avut si eu, dar la alt nivel si sub alta forma, personalizata.
Eu nu am cautat vinovatzi si nici nu am judecat, mai ales ca expunerea ta e obiectiva, dar ti-am spus unde cred eu ca te vede el vinovata si ce potzi sa faci, din prisma modului lui de a gandi. Mie mi-a explicat sotzul in felul lui cum vede lucrurile astea, ca si al meu era oripilat de copil si chiar il considera o mare gresheala, se caia amarnic ca a fost chiar deacord sa-mi faca un copil si sa ma ia de nevasta, tocmai pentru ca era copleshit de situatzie. Habar nu avea la ce se inhama si s-a trezit ca nu face fatza. Dar asta e alta poveste.
diana
Ramona J spune:
Alina, bineinteles ca nu ai de ce sa te simti vinovata. Dar el asta urmareste.
Eu cred ca pina acum ai procedat cit s-a putut de bine. Desi nici tu nu ti-ai dorit in mod special copilul, a venit si te-ai bucurat. E o reactie normala. Cind iubesti pe cineva e normal ca la un moment dat sa iti doresti sa ai si copii impreuna.
Din cele spuse de ymcar trebuia sa cauti pe altul pentru ca partenerul tau nu isi dorea copil. Dar el de ce nu si-a cautat pe alta cind tu l-ai anuntat ca data viitoare nu mai faci avort?
Cred ca dianaintruder a gresit cind a spus ca ai vrut sa-l determini sa se casatoreasca... Nu mi se pare ca te cramponezi de asta in mod deosebit. De altfel cred ca si el te iubeste mult, dar in felul lui ciudat. Vorba lui Britney Spears... toxic! Nu-mi vine sa cred ca o citez, ha!
Ymcar se vaita ca femeile discuta mereu despre copii, chiar si in momentele de cuplu. M-am gindit ca nu am vazut barbat sa posteze pe forum cu intrebari de genul: e bolnav copilul, ce sa fac? Ei de fapt discuta destul de putin despre copii si mai mult despre... orice altceva. E doar o observatie, nu vreau sa atac pe cineva.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
Elise spune:
ymcar,
cred ca depinde cum gestioneaza ea, ca femeie, situatia.
La noi , pentru el, chiar nu s-a schimbat nimic. Are o papusa noua. Atit.
Era chiar foarte incintat zilele trecute: ca pina acum avea o papusha, acum are doua, una mare si una mica.
Deci se poate si asa.
Are chef sa vina sa se joace cu fi-sa, vine. Daca nu, nu.
E foarte adevarat ca pentru mine nu e cea mai fericita situatie. Dar e decizia mea, asa am considerat ca e cel mai bine. Si imi asum vina.
Acum, de exemplu, am febra 40 de grade si stau cu fie-mea pe genunchi - pentru ca am umblat, bolnava fiind, prin tot orashul sa gasesc copilului vaccin. Ar fi putut sa o faca el, dar el dormea, si n-am vut chef sa apelez.
Am lasat bb cu mama si m-am dus eu.
Bineinteles, nu-mi convine.
Cum drak sa imi convina ca eu trebuie sa fiu 3 in 1?
Insa il cunosc pe abrbatu-meu foarte bine si nu s-ar fi putut altfel: mr. mi-a facut ditamai scandalul cind eram la reanimare, pentru ca "l-am deranjat sa imi aduca un ceai".
So... nu vreau discutii de genul asta pe tema copilului.
Mi l-am dorit, si pot sa il cresc si singura - chiar daca stam in aceeasi casa amindoi.
Iar partea financiara - sorry, dar banii in casa pina acum i-am adus eu, rezervele sint ale mele, copilului eu, din banii mei, ii asigur strictul necesar.El munceste in continuare pentru necesitatile si mofturile lui. Da -e un sacrificiu, nu i le mai asigur eu.
SI nu, nu trebuie sa vorbeasca cu mine de copil daca nu vrea: de fapt, nu trebuie sa vorbeasca deloc daca nu vrea. De obicei vrea, pentru ca si lui ii place de ea. Deocamdata atit: ii place.
Astept sa dezvolte ei doi o relatie, independenet de mine. Daca o vor face, bine. Daca nu, pt. mine nu e nici o pierdere.
Diferentza este ca al meu nu se poate plinge ca l-am privat de "toata atentia mea" - pentru ca si inainte de bb jumate din respectiva atentie, cel putin, era la job, si ne mai vedeam seara tirziu. La fel e si acum. Pe el nu-l deranjeaza cu nimic ca nu sint la birou, sint la bebe.
Elise & BBLisa
ymcar spune:
Elise, felicitari! Pe bune!
Dar banui ca realizezi si tu ca nu asta e situatia de obicei! E suficient sa citesti pe aici ca sa iti dai seama ca de obicei e fix pe dos! Tu nu ai nevoie de nici un ajutor, de nici un fel, si nici altele nu s-au schimbat din punctul lui de vedere. Majoritatea se plang ca el nu face si nu drege (deci se asteapta de la el sa faca si sa dreaga) si recunosc ca l-au "neglijat" si ca multe lucruri s-au schimbat de cand a venit copilul.
My life stinks
Antoaneta1 spune:
Daca si-a dorit si el copilul, normal, de bun simt si omeneste e sa "faca si sa dreaga"
. Nu e vorba de "pretentii" ci de cel mai elementar bun simt. Mai si pretinzi ca iti iubesti nevasta, dar nu ti-e pic de grija de ea, ci doar de tine, frumos...
Barbatii americani "fac si dreg" ca asa sunt educati. La noi parca sunt musulmani, asa sunt educati de mamicile lor.
baicualina spune:
Diana am citit de mai multe ori mesajele tale!si sa stii ca ai dreptate!
parca m-ai luminat la minte...
e-adevarat tot ce ai spus!am sa-ti urmez sfaturile dupa ce le "personalizez" putin..
in rest sa stiti ca sant pe drumul cel bun...am profitat de faptul ca a fost week-end si a avut timp mai mult!nu a mai fost asa stresat asa ca am pus putin cartile pe masa!si am discutat calm ca 2 oameni civilizati!
si negociem!
am fugit ca doarme fata si el e la 
asa ca...
v-am pupat!
Alina
Rufus spune:
quote:
Originally posted by baicualina
Rufusadica ce vrei sa spui? ...sa fim impreuna in continuare sau sa ne despartim si fata sa creasca cu tatl ei ca eu sant rea...ca nu am inteles
Nu, Alina...cred ca puteti fi in continuare in trei...daca credeam ca-i este mai bine cu tatal, iti spuneam direct. Nu prea am greturi...
poze multe cu noi
Ana a implinit un an
Vara lui 2006