care e motivul?eu sau copilul?
Raspunsuri - Pagina 2
coraly spune:
Alexandru, nota 10 pt maturitate afectiva si intelepciune!
Coraly si Sergiu (3 ian 2005)
poze
Alex2 spune:
Gabitzu 
io te rog nu da tare 
ptr ca eu am facut ca si...Alina.
Asa ca...
o inteleg.
Alexandru
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...
Gabitzu37 spune:
Alex, era doar un sfat... 
Gabi
adinag spune:
quote:
Initial creeata de baicualina
am spus in subiect problema mea in cateva cuvinte!
copilul pe care il am cu iubirea vietii mele cu care sant impreuna de 8 ani de 4 ne-am mutat amandoi, este singura gresala pe care am facut-o in fata lui!
in general deciziile le luam impreuna insa dupa 1 avort in primul am de prietenie am zis ca nu mai fac prostia asta si a doua oara mai ales ca am considerat ca eram un cuplu destul de matur si asta avea sa ne lege si mai mult....
insa poate m-am inselat...acum ma acuza ca m-am schimbat si ca prioritatile mele s-au schimbat...ca nu-l mai iubesc ca-nainte si tot asa....
de unde si certuri mai dese..mai mici sau mai mari...
voi ce credeti?
Alinasi
Alexandra 1 an si jumatate
"Fii atent daca faci femeia sa plinga, pentru ca Dumnezeu ii numara lacrimile. Femeia a fost facuta din coasta. Nu din picior, ca sa fie calcata, nu din cap ca sa fie superioara. Ci dintr-o parte, ca sa fie egala. Sub mina ca sa fie protejata si linga inima ca sa fie iubita"
tu ai vrut copil inainte de a ramane gravida? adica ai incercat sa ai, ai facut ceva pentru asta - stiind ca el e impotriva sau pur si simplu amandoi n-ati fost atenti si aveti amandoi aceeasi responsabilitate ca s-a nascut copilul?
un copil nu e niciodata o greseala, cum spunea si Alex. Daca insa tu vroiai, el nu, si i-ai inselat increderea, nu poti sa pretinzi sa accepte situatia. si sa se comporte ca atare. ca ar fi de dorit sa fie asa, e alta poveste.
daca s-a intamplat pur si simplu, nu a inselat nimeni increderea nimanui, amandoi fiind maturi si constienti de consecintele faptelor lor. ca nu are dreptul nimeni sa-ti pretinda sa faci avort, e clar, nici nu vorbim.
in general nasterea unui copil schimba multe. e mai greu la inceput, vin greutati, oboseala si multe bucurii pe care le aduce bb. depinde cum reuseste fiecare sa-si mentina echilibrul.
tatal fetitei mele si eu ne-am despartit. nu a mai mers. dar nu din cauza copilului, sunt convinsa ca oricum s-ar fi intamplat. a fost si este un tata foarte interesat de copilul lui, poate chihar prea interesat (nu vroia sa scape nimic din dezvoltarea ei, incat in primele 15 luni ale jasminei nici n-a mai vrut sa lucreze), o vroia mereu in preajma lui, sa doarma la noi in pat. daca ea vrea ca el sa vorbeasca toata ziua ca donald duck, el o face toata ziua. nu glumesc!
iar daca n-ar fi venit jasmina, probabil ca ne-am fi despartit mai repede chiar, cine stie? il pretuiesc ca tatal jasminei.
dupa nasterea unui copil oamanii nu se schimba, ci devin mai ei insisi. parerea mea. un copil nu poate nici lega, nici desparti. nu cu adevarat.
sunt multi care raman impreuna pentru copil, ceea ce nu inseamna ca in sufletul si inima lor nu sunt despartiti. eu am ales o alta cale.
iti doresc numai bine si incearca sa-ti faci mai mult timp pentru partenerul tau, pentru ca orice relatie este ca o planta din gradina care trebuie ingrijita, ca sa nu moara. si el e de dorit sa faca la fel. si incercati sa comunicati. ce l-ar face pe el mai multumit/fericit? ce ai trebui sa faci?
multa fericire!
Adina & Jasmina (24 iulie 2003)
oana_n spune:
Oare daca tatal lui ar fi gandit la fel....el mai era azi acelasi om...si ar fi emis aceleasi pretentii?? Jesus.....cum poti sa fi atat de egoist si sa acuzi o femeie devenita mama ca isi schimba prioritatile si pe tine, tatal, te pune pe locul 2.....cred ca nu a inteles nimic din viata..
Nu-i pasa nimanui cat de mult stii decat dupa ce afla cat de mult iti pasa
Rufus spune:
Cam ca pisica cu cainele. Nu o sa cada de acord unul cu altul.
Ce usor vorbesc unele fete...sa si-o tina in pantaloni...sa se protejeze, daca nu vrea copii...
Dupa mintea mea conceptia e un lucru magic, nu o panda, ea vrea si el nu, hai sa vedem care pe care...
alina, platesti efectul greselii tale si a conjuncturii pe care a generat-o. Niciunui barbat nu-i place sa iei decizia conceptiei de una singura. Pentru mine oricum e un mister de ce o femeie ar vrea un copil cu mine din moment ce eu nu dau doi bani pe acest lucru. Dar nu insist, nu am minte de femeie, nu pricep.
Motivul tau -l-ai spus, este de ordin medical. Motivul refuzului iubitului tau e simplu: ai luat o decizie de una singura, o decizie care va priveste pe amandoi.
Comportamentul unui barbat dupa ce nevasta a nascut este adeseori determinat de frustrarea pe care o simte prin mutarea atentiei catre copil. Nu insist, s-a discutat aici in nenumarate pagini.
In cazul tau, suprapunerea acestor doi factori genereaza o situatie pe care el o considera de neacceptat.
Ce ai putea face?
In primul rand cred ca ar trebui sa treci de la atitudinea de stapana pe situatie, generata de relitatea ca tu poti face ce vrei, ca unica posesoare de uter (dintre voi doi, fireste). Asta daca ai aceasta atitudine (desi eu nu cred, pentru ca vorbele tale, desi hotarate, nu sunt agresive). Cu alte cuvinte, trebuie sa ingropi securea razboiului printr-un armistitiu sau, chiar, prinr-o retragere strategica. Prietenul tau trebuie adus in faza in care sa accepte ca un copil nu e o greseala, chiar daca modul in care a fost conceput a fost...nedemocratic.
Parerea ta a fost ca erati un cuplu destul de matur; ce-ar fi sa-i dai si lui ocazia sa-ti spuna parerea despre cuplul pe care-l formati?
Ne ceri parerea...cred ca tot la el o sa afli raspunsul.
Iti doresc din tot sufletul sa reusesti.
poze multe cu noi
Ana a implinit un an
Vara lui 2006
Elise spune:
Eu... te inteleg.
Pentru ca, pina la urma, un copil e prioritar oricarui barbat de pe lumea asta - dincolo de a fi al lui, acest copil este in primul rind AL TAU. Si, da, aveai dreptul sa-l ai.
Cu sau fara acordul lui.
Mi se pare ok ca un barbat sa considere ca nu vrea sa isi asume responsabilitatea cresterii unui copil.
E decizia lui, aleluia.
Dar a spune ca respectivul copil "ia din atentia alocata lui" e o dovada crunta de infantilism si imaturitate: de ce, asta era rolul tau in relatie, sa-i pregatesti lapticul?
Daca vroiai sa iti faci o cariera tot asta ti-ar fi spus?
Sau daca ieseai in mod frecvent cu prietenele...sau daca iti vizitai mama... sau daca aveai pasiuni in care nu-l puteai implica si pe el, pentru ca nu-l interesau, tot asa ar fi reactionat?
Scandal ca nu-i dai suficienta atentie?
Sau te-ar fi inteles?
In conditiile in care nici jobul, nici prietenii, nici alte pasiuni nu se compara cu un copil?
In locul tau i-as sugera sa-si ia o bona, da' si aia ii cauta in coarne doar 8 ore pe zi. 
Elise & BBLisa
ymcar spune:
quote:
Originally posted by coraly
Ymcar, din pacate nu poti sa intelegi exact situatia pentru ca nu esti femeie. Si pentru cele mai multe femei, adevarata implinire este in a da viata unui copil, chiar daca uneori forteaza putin lucrurile cu partenerul. Oricum, barbatii in proportie de 80% nu sunt niciodata pregatiti pt un copil. Tot timpul gasesc un motiv de a amana. Chiar daca nu a fost pe deplin corecta fata de partener, eu o inteleg. Nu inseamna ca a facut neaparat bine, dar a facut ce a simtit legat de dorintele ei. Uneori trebuie sa te mai pui si pe tine pe primul loc, nu doar ce vor ceilalti, mai ales cand iti ticaie cesul biologic. Plus ca avand un avort la activ, risti sa devii sterila prin provocarea altuia, asta ca sa nu mai punem la socoteala aspectul moral de a-ti omori propriul copil.
Si normal ca e gelos, de aceea se manifesta asa. Ceea ce reflecta ca, pe langa faptul ca nu a fost pe deplin pregatit, este si egoist. Sotul meu, desi nici el la vremea lui nu a fost 100% 'pregatit', nu a fost nici un moment gelos pe copil. Tine de firea omului.
Alina, ca sa pui lucrurile pe fagasul normal, incearca sa ii acorzi si lui timp, cum reusesti, sa fiti si singuri, sa iesiti. Cu timpul lucrurile vvor intra in normal. Cum zicea cineva, daca te iubeste, va ierta si va accepta, pentru ca un copil e mult mai presus de un BMW, chiar si pentru un barbat
Coraly si Sergiu (3 ian 2005)
poze
Prima fraza s-ar traduce asa de cealalta parte a baricadei: Nu poti sa intelegi exact situatia (cand afli ca partenerul tau umbla dupa femei) pentru ca nu esti barbat. Si pentru cei mai multi barbati, adevarata implinire in viata este sa aiba multe femei.
Adica de ce hormonii ei sunt importanti si ai lui nu?! Pentru ca a avea copii este politically correct si a avea amante nu?
Pana la urma ea i-a schimbat lui iremediabil viata pentru urmatorii 20 de ani fara sa ii ceara parerea. Punct.
Faptul ca te legi de BMW denota ca nu ai inteles mesajul si faptul BMW-ul era doar un nenorocit de exemplu.
My life stinks
Elise spune:
quote:
Pana la urma ea i-a schimbat lui iremediabil viata pentru urmatorii 20 de ani fara sa ii ceara parerea. Punct.
da, ce nenorocire: ea i-a schimbat LUI viatza prin faptul ca EA are si o alta preocupare si el a ramas astfel fara jucaria preferata!!!
nt, nt, nt...ce tragedie, nu mai dispune de toata afectiunea ei!
Asta da schimbare radicala!
N-am citit sa-i fi pretins cineva sa aiba vreo responsabilitate.
Elise & BBLisa
Lemoni spune:
Baiculina nu o sa incep ca toti ceilanti sa-ti spun cine sa o tina in pantaloni si cine nu, ci sa iti spun ca gresesti si sa-ti spun si de ce noi femeile cand avem un bebe aveam tendintza de a ne schimba si intradevar prioritatiile se schimba traim numai pt copil ce este o foarte mare greseala si normal ca partenerul se simte neglijat.
Eu ii dau dreptate in mare partenerului tau, ma gandesc ca esti mereu obosita si epuizata din cauza lui bebe iar sotul tau asteapta de la tine mai multa atentie .
Aici nu e nici copilul nici sotul devina numai tu trebuie sa-ti imparti timpul pt amindoi.
Cum procedam eu sa-ti dau un exemplu il culcam pe bebe la 9 seara dupa care petreceam timp impreuna doar noi doi, un film o vorba buna sau numai stand pe canapea unul in bratele altuia ,niciodata sotul meu nu s-a simtit neglijat.
Cred ca am raspuns la intrebarea ta ,concluzia tu esti de vina nu copilul incearca sa schimbi programul si totul se v-a rezolva.