Este normal sau sunt eu exagerata

Buna,

baietelul meu are un anisor si 4 luni si este un copilas de nota 2000 (zic eu). Nu am avut probleme cu colici, nu suntem sensibili la boli, am fost foarte cumintei(acum ne-am mai marit si am inceput sa facem nazbatii). problema majora este la mine. Inca de cand l-am nascut mi-a fost teama sa nu pierd copilul ( sa moara) din cine stie ce motive. Nu am avut niciodata motiv sa cred asa ceva. este totul in mintea mea. Ma gandeam ca este prea perfect sa fie adevarat sau sa nu pateasca ceva. ma asteptam la ce este mai rau. AM O PROBLEMA CU CAPUL? Nopti la rand plangeam de mama focului ca nici nu ma putem controla. Am fost si pe la preot sa ii citeasca, sa ii descante..... tot nu m-am pototlit. INCA mai am sentimentul asta.... care ma sacaie si nu stiu cum sa scap de el.
Ati avut si voi sentimentul asta sau........
va rog sa ma ajutati sa scap de sentimentul asta de frica.

Copilul meu sta cu soacra mea toata ziua pana vin eu de la servici. Poate de aia ma si gandesc ca intr-un moment de neatentie din partea soacrei mele sa patesca copilul ceva.Tin sa precizez ca a mea soacra este de nota 2000. Nu il scapa nici un minut din ochi. Nu a patit nimic copilul de cand sta cu ea.....adica de pe la 4 luni.


Liliana mama lui Calinut
http://dropshots.com/liliana_28

Elle_seb spune:

Liliana, nu stiu daca te consoleaza cu ceva, insa si eu am aceleasi sentimente. In permanenta fac scenarii cu ce ar putea sa i se intample copilului meu, mi-e frica sa nu moara, mi-e frica sa nu se afle intr-o situatie de cumpana si eu sa nu fu langa el. Saptamana asta trebuie sa plec din tara, este pentru prima data cand nu o sa fiu langa copilul meu atatea zile si am un ghimpe in suflet, desi stiu ca soacra-mea se ocupa foarte bine de el. Nu e problema ca nu am incredere in ea, este ceva ce nu pot controla.... asa ca astept si eu pareri.


Elle_seb

May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!
http://pg.photos.yahoo.com/ph/laura_bucharestlife/my_photos

liliana_28 spune:

elle_seb
iti multumesc mult pentu raspuns. Sa stii ca ma linistesc foarte mult cand vad ca nu este o paranoia de-a mea. Ma gandeam ca sunt eu cu capul....ca tre sa consult un medic. bag de seama ca este un sentiment destul de normal. Oare cand o sa scapam de el? O sa scapam vre-o data?
Iti multumesc pentru rsapuns

Liliana mama lui Calinut
http://dropshots.com/liliana_28

Elle_seb spune:

Meseria de parinte e pe viatza! Si nu cred ca o sa scapam vreodata de frica asta...

Elle_seb

May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!
http://pg.photos.yahoo.com/ph/laura_bucharestlife/my_photos

IEPU spune:

Ma gandesc ca daca credeti in Doamne-Doamne si sunteti de acord ca nu doarme si imparte cu dreapta masura, daca sunteti cu inima limpede si faceti bine atata cat puteti, ati putea sa va concentrati pe asta, sa va rugati uneori, sa multumiti ca asa copii perfecti au fost trimisi in casele voastre.
Pe mine asta ma ajuta...

maryion spune:

Credeam ca numai eu sunt "nebuna", dar cred ca aceasta "nebunie" nu e decat prea multa grija.
Si eu sunt la fel.
De cand eram insarcinata stateam cu frica sa nu mi se intample ceva.
In luna a 8 a am avut o iminenta de nastere prematura si am stat 3 zile in spital, apoi pana am nascut am stat in pat.
Va imaginati ce era in mintea mea?
Ce ganduri imi treceau prin capsor?
Cand am nascut la fel.
Acum cred ca m-am mai potolit, dar ....
Sunt o mamica exagerata!


Varsta Darius: http://b1.lilypie.com/aQySp2.png

Pozici:
http://new.photos.yahoo.com/maryion_71/album/576460762384577504

Mary mama lui Darius-Theodor nascut pe 14 iulie 2006

Cristina_C spune:

Pe mine ma ajuta sa ma gandesc ca are un inger pazitor.
Si-mi mai este frica de ceva: daca gandesc negativ, pot atrage raul. Si-atunci alung gandurile negre. Si, daca vin inapoi, le alung iar.


Cristina,
mama lui
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C" target="_blank"> Bobita, zis si Robert, 14 decembrie 2002
Cresc...

liliana_28 spune:

Fetelor......

va multumesc pentru parerile voastre. M-am mai linistit. Ma rog de fiecare data pentru sanatatea copilului meu. cand am fost la preot si i-am spus despre asta mi-a zis ca imi iubesc prea mult copilul si de aia am teama despre care v-am vorbit.
sper sa ma linistesc si eu si sa pot dormi linistita.

Va pupicesc
Liliana mama lui Calinut
http://www.dropshots.com/liliana_28

caminik spune:

Draga mea Liliana78 nu pot sa zic ca ma bucur ca mai sunt mamici la fel ca mine,mai ales ca eu cred ca asta e o problema sigur.Am aceleasi ganduri ca si tine,dar problema mare e ca am necazuri si in viata de cuplu.Am intampinat aceleasi probleme si dupa ce am nascut primul copil.Mi-au trebuit cam4 ani sa-mi revin numai ca acum am al doilea copil si am luat-o de la capat.Sper ca si de data asta sa-mi treaca.Oricum cred ca din prea multa grija se intampla asta si atunci cand copii nostri nu vor mai avea asa mare nevoie de noi,adica cand se vor putea descurca cat de cat singurei,noi ne vom reveni.

caminik spune:

SCUZE ,,LILIANA 28,,

grodear spune:

Daca te consoleaza cu ceva, sa stii ca si eu sunt o mama de felul asta.
Dar asta e din cauza ca ne iubim mult copii si ne gandim mereu la ei, de asta stam cu sentimentul "daca se intampla ceva..."

Asa ca eu cred ca e ceva normal.