Copil sau nu??
Raspunsuri - Pagina 5
MissParker spune:
Am citit povestea lui Papadie si desi e scrisa cu mult umor, mi se cam taiasera genunchii si incepusem sa ma rog ca la mine sa nu fie asa... Cred ca daca mai citesc chestii din astea imi dispare iar curajul. Vreau sa-mi las iluzia ca va fi totul bine, mai ales ca fiecare femeie e altfel si fiecare nastere e altfel 
Cum e cu Rhesus-ul asta? In rest, eu am o usoara hipotensiune arteriala, deci in privinta asta nu imi fac griji. Grupa sanguina o avem si eu si sotul A II.
didita, multumesc, mi-ai facut si tu curaj!
ina78, cati ani ai? Daca tu consideri ca mai ai timp destul (ca eu am 39 si ma consider foarte tanara, ba chiar arat mai bine ca la 27!!), atunci mai asteapta! Eu una cred ca toate semnele astea s-au adunat la mine pentru ca probabil abia acum sunt coapta pentru a fi mama. In urma cu 6 luni as fi refuzat in continuare categoric (ratiunea!). Dar, spre marea mea surpriza, cand m-am lamurit ca SENTIMENTELE nu sunt impotriva, am remarcat si schimbarea. Nici eu nu imi dau seama cum, dar s-a intamplat. N-as fi crezut niciodata, dar probabil ca totul era undeva in mine in stare latenta, astepta sa se coaca 
Avand in vedere ca relatia mea cu sotul este matura si echilibrata si noi oricum ne avem unul pe altul si fiecare pe el insusi, il vom integra pe junior (sau pe junioara) in viata noastra si mai tarziu nu ne va veni greu sa-i dam drumul in viata (caci in fond asta e scopul final), fiindca viata noastra va fi implinita si frumoasa si noi avem hobby-uri si interese multe si nu suntem doua legume care vor sa traiasca prin copil.
Sa nu ziceti ca exagerez eu, cunosc un caz din asta, foarte trist, in care EA si-a dorit un copil "fiindca sotul e mereu la servici, inclusiv sambata, ca are firma proprie si casa si Porsche si astea se tin doar cu munca grea, iar eu ma plictisesc singura acasa" (!!), apoi a nascut o fetita si si-a luat din prima zi o femeie din Romania care sa o "ajute" sa aiba grija de fetita (desi ea era acasa!!), nu era deloc calda si afectuoasa cu fetita, apoi a avut o relatie extraconjugala care a indepartat-o si mai mult de familie, imi povestea ca se ascunde in dormitor seara ca sa aiba liniste de la fetita, iar fetita isi intreba tatal "Tati, de ce doarme mama asa mult????". Odata EA si-a pierdut cumpatul cand fetita o batea la cap cu "Mami, vreau si eu aia, te rog frumos, vreau si eu aia......" si s-a rastit la ea "Vanessa, si mami vrea multe, dar in viata asta nu primim intotdeauna ce vrem!!!" (dar s-a ofuscat cand i-am atras atentia ca asta e abuz emotional, fiindca ceea ce voia Vanessa era in puterea EI, dar ce voia EA nu statea in puterea copilului, vai de biata fetita!!). Altadata mi-a spus textual "Feli, o iubesc pe Vanessa la nebunie, dar daca ar trebui sa ma mai hotarasc odata, n-as mai face-o!" (!!!!!!!!!!!!!!!) si tot asa. In schimb, imi povestea f. mandra ca i-a renovat camera Vanessei si "sa stii ca m-am sfatuit cu ea, sa facem 3 pereti albi si un perete de culoarea capsunei, a fost alegerea Vanessei" - asta intelegea ea prin "iubire" 
Ah, si jucarii multe, cadouri multe, obiecte, iesiri la teatru (cu alte mamici si alti copii) etc. De aceea imi spuneam ca decat asa, mai bine lipsa. Unele femei nu merita darul dumnezeiesc care este un copil.
Inca ceva, off topic: Cum faceti de apar floricele si alte "zdranganele" sub numele voastre pe partea stanga a postarii???? Vreau si eu ceva inimioare sau altceva frumos acolo 
_
Ca sa descoperi America, uneori e suficient sa pleci din Spania.
Felicia
Mickyyy spune:
quote:
Originally posted by MissParkerInca ceva, off topic: Cum faceti de apar floricele si alte "zdranganele" sub numele voastre pe partea stanga a postarii???? Vreau si eu ceva inimioare sau altceva frumos acolo
_
Ca sa descoperi America, uneori e suficient sa pleci din Spania.
Felicia
off-topic
Fa o plimbare pe la ajutor umanitar si vei afla. Floricelele, inimioarele si alte simboluri se dau in urma diverselor campanii de ajutorare (cred ca si la discutii generale exista subiecte sticky unde afli amanunte).
on-topic, ma bucur ca ati luat decizia de a avea un bebe, iti garantez ca nu vei regreta, si vei fi cu siguranta o mama mult mai buna decat a fost mama ta. Succes, si asteptam cat mai repede vestea cea mare
!Mickyyy si cele 2 fete cucuiete:
Malina Ioana (www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=34545" target="_blank">31.03.2004) Daria Maria (www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58164" target="_blank">22.06.2005)
ina78 spune:
Cred ca exista un moment, o zi, o saptamina, o perioada in care simtim ca putem, ca sintem pregatite.
Cred ca sint citeva situatii dese: una in care ai un copil tinara fiind, sau f. tinara, si inveti si cresti alaturi de el, alta situatie in care ramai insarcinata accidental si pastrezi sarcina pentru ca-ti doresti si o situatie in care amini momentul in care sa ai un bb. (sau asa vad eu acum...)
Eu ma aflu in cea de-a treia situatie, am aproape 30 ani si nu simt ca a trecut timpul (asa cum am avut surpriza sa aud de citeva ori). Am aminat momentul de a fi parinte din diverse motive, spun eu obiective. Insa in ultima vreme am inceput sa port tot mai des "disctii" cu mine insami despre acest subiect (asta ptr. ca sotul meu ... vrea de mult sa fie strigat "tati").
Ceea ce povestesti tu despre mama Vanessei, din pacate se intilneste in mai multe cazuri in care dragostea de mama este confundata cu siguranta materiala sau confortul, cind multimea de jucarii cred ca vor plati pretul unor clipe de joaca impreuna.
Eu am avut ocazia de curind sa ma ingrozesc de un caz in care parintii erau sclavii copilului, nu am gresit, ci exact asta am vrut sa spun...Faceau si spuneau tot ce ar fi vrut copilul, fara nici o limita, fara nici o constringere....
Asteptam vesti in continuare. Sa ne tii la curent.
"O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara."
Delfinutza spune:
Nici sa nu ti treaca prin cap sa te razgandesti 
...nu trebuie sa te influenteza cu absolut nimica unele povesti.Tu trebuie sa gandesti pozitiv si asta iti va da curajul sa mergi mai departe. vostru o sa primeasca tot ce e mai bun de la voi si cu siguranta veti fii niste parinti de nota 10.Parerea mea e sa nu mai analizezi atata copilaria ta...sau copilaria sotului....ce a fost a fost...amu tre sa fiti uniti ca sa vi se implineasca visul de a fii parinti.Asteptam cu nerabdare vestile cele mari.
Delfinutza
Delfinutza spune:
Nici sa nu ti treaca prin cap sa te razgandesti ...nu trebuie sa te influenteza cu absolut nimica unele povesti.Tu trebuie sa gandesti pozitiv si asta iti va da curajul sa mergi mai departe. vostru o sa primeasca tot ce e mai bun de la voi si cu siguranta veti fii niste parinti de nota 10.Parerea mea e sa nu mai analizezi atata copilaria ta...sau copilaria sotului....ce a fost a fost...amu tre sa fiti uniti ca sa vi se implineasca visul de a fii parinti.Asteptam cu nerabdare vestile cele mari.
Delfinutza
flaviutza spune:
Ina78 stai calma, ca nu "ti-a trecut timpul" la 30 ani esti inca tanara..
eu cred ca se intalnesc vreo 3 situatii:
-mamici foarte tinere si tinere,in jurul varstei de 18-23 ani (si eu aici) care fac copilul din iubire plusata de inconstienta varstei.(acusi,la 25 nu l-as mai face asa usor!!)
-la 20 si un pic de-abia termini facultatea si iti gasesti o slujba. evident, decizi sa mai muncesti putin,daca ai prins un post bun nu vrei sa-l pierzi intrand in maternitate. si uite asa ajungi la 30 si,probleme tot apar,ba o casa,ba o masina etc!
-mamici peste 30 de ani,realizate profesional.uneori poti ajunge inspre 40 .amani si iar amani. si, din pacate,uneori se paote cu greu pt ca multi ani de contraceptie si varsta isi spun cuvantul.
din cate stiu eu, ovulele te nasti cu ele. ele imbatranesc odata cu tine, si nu se regenereaza rezerva(spre deosebire de domnii spermatozoizi unde la 5 ani apar altii noi).de aici riscurile privind diverse boli.(peste 35 de ani e indicat testul pt sindrom down)
apoi,o intrebare de 10 puncte pt mamici,ce ma framanta pe mine:
-nu simtiti cateodata ca ar fi trebuit conceput mai devreme+asta in ideea de a avea mai mult timp petrecut alaturi de copilul tau(ca daca-l faci la 40 si in conditiile sperantei de viata actuale, risti sa traiesti pana pe la 65,deci sa apuci doar 25 de ani din viata copilului tau)
si inca una:
-sunt eu paranoica de ma gandesc la intrebarea de mai sus?(asta asa off topic)
ALEXIA,2 ANI ,7 LUNI
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/
marimar spune:
quote:
Originally posted by flaviutza
apoi,o intrebare de 10 puncte pt mamici,ce ma framanta pe mine:
-nu simtiti cateodata ca ar fi trebuit conceput mai devreme+asta in ideea de a avea mai mult timp petrecut alaturi de copilul tau(ca daca-l faci la 40 si in conditiile sperantei de viata actuale, risti sa traiesti pana pe la 65,deci sa apuci doar 25 de ani din viata copilului tau)
si inca una:
-sunt eu paranoica de ma gandesc la intrebarea de mai sus?(asta asa off topic)
ALEXIA,2 ANI ,7 LUNI
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/
Nu cred ca esti paranoica dar, din cite stiu eu, speranta de viata (cel putin aici in NZ) nu e 65 ci 78.
Ca sa-ti raspund la intrebare, am facut primul copil la aproape 30, al doilea la 34 si daca imi pare rau de ceva e doar ca, daca as fi inceput mai devreme, as fi putut sa-l fac linistita si pe al 4-lea....Sper insa ca pina ajung la 40 sa se nasca totusi al 3-lea...
Nu de alta dar nu sper nici ca ei sa faca devreme copii, la rindul lor iar eu as vrea sa-mi va toti nepotii,sa ma ocup de ei, sa ne stringem de sarbatori sau cit de des se va putea ....
-------
Life's a journey, enjoy the trip !
marimar spune:
Uite flaviuta, intre timp m-am mai documentat si am aflat ca asteptarea de viata in NZ este 82 la femei si 77 la barbati .
-------
Life's a journey, enjoy the trip !
silvi_2005 spune:
MissParker ma bucur ca ti-au fost de folos cuvintele mele, abia astept sa imi spui ca esti insarcinata. Cat despre starea de rau si influenta psihicului ai f mare dreptate, mie mi-a fost rau in primele 3 luni dar am ales alimente pe care le puteam consuma si a fost ok, in rest....problemele obisnuite sarcinii dar au trecut si ele.Eu am facut in toata perioada sarcinii un exercitiu de relaxare special pentru sarcina si nasterea naturala care m-a ajutat f mult, enorm. Am nascut fara probleme si pentru mine a fost o experienta minunata asta, asa ca depinde f mult de noi cum trecem peste asta si cum traim acea perioada. Eu parca tot ce faceam faceam pt mine si bb, am incercat sa am ganduri pozitive, sa nu ma enervez, sa ascult f multa muzica si sa citesc cat mai mult cu voce tare.Eu zic ca a avut efect...am un baietel minunat, f vesel si linistit, rade si se joaca linistit toata ziua.Te saraut si o sa intru sa vad ce decizie iei si ce se mai intampla prin zona. Cu siguranta ca vei fi o mama extraordinara, copilasii au nevoie in primul rand de dragoste, restul vine de la sine.
Silvi si bebe Alain 19.01.2006
Daca ceva se intampla o singura data, se poate sa nu se mai repete niciodata dar daca se intampla de doua ori, se va repeta sigur si a treia oara.
Ramonika spune:
Felicia - vreau doar sa iti spun mult succes in a ramane insarcinata. speram sa ne dai in curand vestea cea buna.
eu nu am copii inca, deci nu pot sa iti spun prea multe despre sentimentele de mama, dar fetele stiu probabil ce vorbesc... 
Ramonika
si pisicile Vladutz
Bubulina Maritza Fulgushor