Copil sau nu??

TRECUT

Am rupt relatiile cu parintii mei acum 3 ani, cand relatia cu ei risca sa-mi distruga viata. Provin dintr-o familie cu istorie de abuz fizic si emotional (batai, neglijare etc.) si de asemenea abuz sexual si incest (fratele cel mai mare al mamei a violat-o pe sora mai mica a mamei cand aceasta avea 4 ani, iar el a fost f. probabil abuzat de bunicul meu, care a mai molestat si altii copii - inclusiv pe mine).

De 3 ani fac terapie si imi merge bine, descopar treptat adevarul despre trecutul meu si asta ma ajuta sa-mi inteleg mai bine prezentul si sa ma eliberez de constrangeri si mentalitati vechi gresite, care mi-au daunat mult in viata pana acum (codependenta, perfectionism, mentalitatea alb-negru, mecanisme de defensa precum negarea si rationalizarea etc.).

Datorita copilariei traite in abuz, cu un tata inert sufleteste si o mama borderline, nu mi-am dorit niciodata copii. Mama imi inoculase mereu ca "un copil inseamna o viata ca un lant de sacrificii", imi punea mie in carca incapacitatea ei de a trai, gen "n-am vrut sa divortez fiindca te-am menajat pe tine" (in realitate il ura pe tata si se razbuna pe mine, batandu-ma cu pumnii, cu papucii, cu ce nimerea!) ; pe de alta parte ma exploata emotional sub motto-ul "tu ai fost oxigenul vietii mele" (ea "respira" prin mine in timp ce eu ma sufocam pe zi ce trecea). Mesajele primite de la mama mea erau ca o femeie cu un copil nu mai are viata proprie, ca trebuie sa se sacrifice ca o martira (si evident sa-l faca pe copil sa plateasca in sange acel "sacrificiu"), ca un copil este instrumentul menit sa-i aduca mamei implinire si fericire si sa-i dea mamei un sens in viata, asta am simtit eu ca se asteapta de la mine o viata intreaga. Eu nu mi-am dorit copii fiindca ii asociam instinctiv cu o povara, asa cum ma simtisem eu mereu pentru mama mea.

In facultate (pe vremea lui Ceausescu) am facut doua avorturi. Nici o secunda nu s-a pus problema sa pastrez copilul. Al treilea avort l-am facut in Germania, in urma unui viol ("prietena" care ma "salvase" din Romania m-a abandonat la tatal ei, fara bani, fara a cunoaste germana, fara vreo alta posibilitate de a ma refugia in alta parte, iar tatal ei a profitat de situatia mea fara scapare si m-a violat). Nici aici n-am avut de ales.

Imi plac copiii altora, toti imi spun ca am "priza" la copii, ma implic peste tot unde e vorba de copii si as vrea sa-i salvez pe toti cei care nu primesc iubire de la parintii lor, dar ma consolasem deja cu gandul ca pentru mine personal trenul asta e pierdut... Ma intrista acest gand, dar pe de alta parte imi spuneam ca e mai bine asa, macar am luat o hotarare responsabila si nu voi distruge pe nimeni, nu voi risca sa descopar si la mine anumite trasaturi de la mama mea care mi-au facut mie atata rau in copilarie. In ultimii ani chiar ma gandeam ca cine stie cate nenorociri s-or afla si la mine in subconstient, iar nasterea unui copil este de multe ori un cutremur emotional atat de mare incat scoate la iveala foarte multe trairi reprimate si nu se stie cum as fi reactionat si daca nu i-as fi facut rau copilului, evident fara sa vreau.

www.alice-miller.com


PREZENT

Am 39 de ani. Sunt casatorita de aproape 4 ani cu cel mai minunat barbat din lume (el are 33 de ani). M-am casatorit cu el dupa ce am clarificat ca nici unul din noi nu-si doreste copii.

In noaptea de Revelion am intampinat Anul Nou facand dragoste cu sotul meu. Cu pasiune. Spre dimineata, cand am vrut sa ne culcam, am constatat ca uitasem sa iau pilula anticonceptionala din ziua precedenta. Prima reactie: soc major!! Un singur lucru i-am spus sotului: "Roaga-te sa nu raman gravida, fiindca nu stiu daca as mai putea acum sa ma decid pt. un avort!". Am adormit greu in acea noapte, iar in timpul noptii am avut un vis ciudat. Am visat ca ma trezisem intr-o balta de lichid (nu era sange), ca cearceaful si chilotii si tricoul erau toate ude leoarca; m-am dus la baie pe jumatate adormita, am facut un dus, pt. ca apoi sa-mi dau seama ca fusese doar un vis, iar ajunsa inapoi in pat am pipait cearceaful si totul era uscat...

A doua zi dimineata, stand cu sotul in pat de vorba, imbratisati, discutand despre "dar daca??", ne trezim ca incet-incet incepem sa ne gandim ce nume i-am pune bebelusului daca ar fi fata, ce nume am alege daca ar fi baiat si mai in gluma mai in serios ideea a inceput sa se contureze. Am cazut de acord ca am fi niste parinti mai buni decat majoritatea celor pe care-i cunoastem noi, ca noi doi am continua sa fim si o pereche fericita si nu doar "mami" si "tati" (simptomul tipic al casniciilor esuate), ca dpdv financiar ne-am descurca (el are salariu relativ bun, eu as putea face traduceri de acasa, firma unde lucrez eu e flexibila pt. mamici), ca am putea face concedii si cu un copil (cunoastem un cuplu cu doua fetite si pleaca prin SUA, Mauritius, Mexic, Filipine etc., n-au probleme din cauza copiilor, in afara ca e ceva mai scump). Si tot asa...

Am luat urmatoarele anticonceptionale in mod normal, cu gandul ca daca intr-adevar am ramas insarcinata datorita scaparii din noaptea de 30 decembrie, asta inseamna ca e un semn si ca ar trebui sa-l pastrez.

Maine ar urma sa-mi vina ciclul si aproape ca imi doresc sa nu-mi vina. Dar ce fac daca-mi vine? Nu stiu daca voi avea curaj sa planific o sarcina cu intentie.

Voi ce ziceti?




Ca sa descoperi America, uneori e suficient sa pleci din Spania.

corinadana spune:

Eu m am infiorat citind trecutul tau. Of Doamne!

Fa i un bebelas, NU este o povara ptr parintii lui, este cel mai frumos lucru ce ti se poate intampla. Ai 39 grabeste te si fa l si sigur o sa fii o mamica buna. Copilul nu inseamna sacrificii f mari, la inceput un piculet dar le faci cu cel mai mare drag privind puiul tau cum dintr o galma creste un omulet. Un omulet care, cand te pupa sau te imbratiseaza uiti de toate sacrificiile pe care le ai facut. Iti lumineaza si ti bucura fiecare clipa!


corinadana mama Ralucai

http://community.webshots.com/user/corinaraluca

valicalin spune:

un copil e ca un inger pe paman.lasa trecutul in urma si da nastere unui copilsi ai sa vezi ce minune ai fost in stare sa faci.toti barbatii zic ca nu vor copii dar cand ii vad prima oara se topesc.si stii cum se spune-ceasul biologic incepe sa bata de la o varsta.asa ca sa ai curaj si bebei frumosi sa faci!

Gabi_K spune:

E groaznic ce ti s-a intamplat. Dar probabil din ura acumulata fata de comportamentul familiei tale tu te vei comporta altfel daca ai avea un copil. Eu am doi copiii, nu spun ca nu seamana cu doua calamitati naturale, dar totusi ei sunt scopul vietii mele, imi dau puterea sa merg mai departe (recent am divortat, sotul m-a lasat in fundul gol, mi s-au intmplat kestii urate si in timpul casniciei, si in perioada divortului) si daca n-as fi avut copii, as fi innebunit. Insa asa nu mi-am permis luxul de a intra in depresie, tot timpul suntem in miscare, iesim in lume, incercam sa ne distram, si ne bucuram de libertatea si linistea care a picat peste noi. Sper ca le-am salvat copilaria (cat a mai ramas din ea...) Scuze, am ocolit un pic subiectul... vreau sa-ti spun ca daca e sarcina si nici sotul tau nu se opune, pastreaz-o! Vei trai cea mai frumoasa experienta din viata, si veioeri copilului tau mai mult decat parintii obisnuiti!!! Probabil vei da si ceea ce ti-a lipsit tie!!!

Gabi(ex- gabibarta)+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)

silvana.ady spune:

Un copil conceput din dragoste, care vine pe lume intr-o familie care se intelege de minune si se completeaza unul pe altul, este o minune. Este intr-adevar oxigenul vietii - dar in sensul pozitiv al expresiei.
Sint convinsa ca trecutul tau inspaimintator te va face sa-i oferi copilului tau un mediu minunat de crestere si sa-l iubesti impreuna cu tatal lui...

monalac spune:

in primul rand,nu mai lua anticonceptionale,ca i faci rau copilului.in al doilea rand,copilul e cel mai frumos lucru care ti se putea intampla si care n are legatura nici cu trecutul tau,nici cu parintii tai.nici pe mine nu m au iubit parintii,insa eu imi iubesc copilul mai mult ca orice pe lume...viata fara un copil e o viata searbada....

Delfinutza spune:

Doamne prin ce ai putut trece...sincer imi pare rau.Viata te a pus la grele incercari.Eu zic ca esti o femeie puternica si asta e de admirat ca ai reusit sa faci fata la toate greutatile....Referitor la aceasta problema de a avea un bebe...eu zic sa gandesti pozitiv.Trebuie sa te gandesti ca ai langa tine un sot minunat si care e alaturi de tine.Iar daca ar fii sa se intample sa ramai gravida ar fii cel mai frumos cadou.Poate ca asa vrea D-zeu sa te rasplateasca prin cate momente grele ai trecut...un bebe si un sot minunat.

Delfinutza

Aprilie spune:

Daca nu ai luat o pastila doar, sint sanse minime sa ramii gravida.

Pe de alta parte, daca ramii (acum sau mai tirziu) vei intra oricum in panica !

Eram de virsta ta cind am ramas gravida - surpriza totala,fiindca ne protejam -si eram fierti,amindoi.

Aveam si eu tot 2 avorturi la activ (toata generatia mea avea traditional un copil doar si n avorturi) si,la fel, stiam clar ca nu voi mai face un altul,niciodata.
Cu toate astea ne-a fost f. greu amindurora sa acceptam situatia...aveam deja un copil de 14 ani si nu ne mai doream un alt baby !

Aveam vreo 6 luni si inca nu eram "impacata" cu sarcina si am avut o mica hemoragie ; am zis : gata, asta e, sint prea batrina, bine ca se duce "de buna voie"! "Bucuria" n-a tinut prea mult ,hemoragia s-a oprit curind iar la control totul era OK.

Imi era rusine de rudele din Romania (care, oricum,nu ma puteau vedea cu balonul pe centru ) ,de prieteni, de vecinii americani.Eram de 2 ani in State, nu aveam acte iar viza de turist imi era expirata...ce-i drept, eram in pending la INS.

In concluzie,spre deosebire de primul copil,pe care l-am asteptat cu sufletul la gura,venirea celui de-al doilea nu m-a entuziasmat prea mult...

Totul s-a schimbat in secunda in care,dupa ce l-am nascut,mi l-a pus doctorul pe piept.
Secunda aceea a fost magica si m-a schimbat pt. totdeauna.

Chiar daca esti casatorita cu cel mai minunat barbat din lume dragostea pt. el nu se poate compara cu iubirea unei mame pt. copilul ei.
Daca n-o "traiesti",pierderea e imensa si nu poate fi inlocuita cu absolut NIMIC altceva.

Ia-ti inima in dinti si fa saltul spre "mamicie".
Abia atunci vei cunoaste viata pe deplin.Acuma cunosti,dar limitat,incomplet.

flaviutza spune:

Sa inteleg ca,dupa ce ti-au distrus copilaria(parintii tai) ii lasi in mod voit sa-ti distruga si viata adulta? ok,s-a intamplat, nu a fost nicidecum vina ta, dar nu poti lasa asta sa iti distruga viata.

un copil e o minune. e acel ceva care iti schimba intr-o clipa toata perceptia ta despre viata, reclasifica intr-o secunda lista de prioritati.

pierzi,si nu sti ce pierzi! in esenta,pierzi partea cea mai frumoasa a vietii! concediile si un parfum scump nu ma inseamna nimic in momentul in care ai un copil.de fapt in primul an nici nu te mai gandesti la ele.

cand nu aveam copil, ma uitam cu oarece dispret la mamicile de pe banci prin parc ,vesnic discutand despre copii,pampersi,alaptat.ma gandeam cum dumnezeu pot sa nu se plictiseasca palavragind atat despre
plozi.nici nu ma gandeam ca peste un an o sa fiu in mijlocul lor!

eu am ramas insarcinata la nici 22 de ani,eram prietena cu sotul,il stiam de 4 luni! si atat de multe stiam despre nou nascuti,ca i-am pregatit pt primele ei zile(aflasem de la mamici ca trebuie sa te duci la spital cu ceva hainute pt copil,sa aiba in ce ti-l imbraca) o salopeta roz siclam frumoasa dupa parerea mea,numai ca a purtat-o pe la 7 luni!!

al meu sot era inaintat in stiinta cresterii copilului pana la genunchiul broastei,pt ca,odata ajunsa acasa,am vazut dotarile: cumparase tot ce era necesar ca sa-mi faca o surpriza: camera de tineret,cu pat de o singura persoana: aici o sa doarma bebe,biberoane din alea mari,(daca bebe e mancacios rau,de ce sa-i umpli de doua trei ori un biberon mic!?),papusi cu baterii si masinute, doua duzini de haine(ce-i drept a stiut sa ceara de nou-nascuti) si,minune mare, o veioza pt copii,asta in caz ca se trezeste bebe noaptea sa nu-i fie urat!!

si totusi ne-am descurcat! si zic eu,cu riscul de a ma lauda gratuit,ne-am descurcat chiar foarte bine!

eu zic nu sa speri ca ai ramas,ci sa intrerupi anticonceptionalele si sa treceti la treaba!! cat mai curand,pt ca totusi la 39 ani,timpul nu mai e de partea voastra(scad sansele de a ramane insarcinata )

ALEXIA,2 ANI ,7 LUNI
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/

carla28 spune:

Draga Felicia,

Nimeni nu merita sa treaca nici prin 1% din ceea ce ti s-a intamplat tie. Esti o femeie puternica, nu stiu cate dintre noi ar putea sa recunoasca si sa spuna in fata lumii ceea ce tu ai patimit.Nu-mi pot imagina, cum este sa fii abuzat, sa cresti fara iubire si fara protectie, dar cred cu tarie ca D-zeu, vrea sa iti daruiasca un copil, nu refuza acest dar, prin el te vei elibera in totalitate, de toata ura si povara pe care ai acumulat-o in timp.

Noi, eu si sotul meu, avem tot ce ne dorim, siguranta materiala, casa,ne iubim, familiile noastre ne-au crescut cu dragoste, ne-u oferit totul pe tava...dar uite ca acum vine incercarea si pentru noi...s-ar putea sa nu avem copii, decat cu mari sacrificii,ne dorim un copil cu disperare, este cel mai frumos dar, este implinirea unei familii adevarate.

Chiar daca nu va fi sa fie acum, gandeste-te serios sa aduci pe lume un copil, iti va fi cel mai bun terapeut si cel mai bun medicament pentru ranile tale din trecut.

asa cum spune si GabiK, daca ai un copil nu iti permiti luxul unei depresii, mergi inainte orice ar fi .

Sincer, te admir, pentru taria de caracter de care dai dovada.

"Oamenii pot uita ce le-ai spus, dar nu vor uita nicioadat cum i-ai facut sa se simta"(Carl W.Bueechner)

Nicoleta spune:

Servus.
Nu ai avut nicidecum o copilarie fericita.
Insa ai putea sa oferi o copilarie normala unui copil al vostru. Se pare ca intelegi si ca privesti detasat pragurile peste care ai trecut in viata. Si ca esti o femeie puternica.
Depinde numai de tine daca iti doresti un copil sau nu.
Eu nu-ti pot spune decat ca Stefan este centrul vietii noastre, ca l-am dorit amandoi (desi a venit destul de repede, nu ne asteptam sa vina in doar o saptamana :)) )si ca incercam sa il crestem cum stim noi mai bine, incercand totodata sa nu facem cu el prea multe greseli.
Iti doresc sa iei decizia cea mai buna.
Nicoleta