cat de mult se poate schimba un barbat?
Raspunsuri - Pagina 2
Adrianai spune:
La fel de mult ca o femeie!
iliuta spune:
Eu am ajuns la concluzia ca pe sotul meu nu-l voi putea schimba niciodata. Pentru ca-l iubesc il accept asa cum e cu calitatile si defectele...........din pacate nici eu nu pot avea copii. Sunt sigura ca daca as fi putut s-ar schimba muuult de tot.
"Prietenia este mana care-ti sterge lacrima atunci cand viata te doare......"
Mihaela
cristiama spune:
Oamenii se pot schimba muult de tot. Daca lor li se pare important.
Eu m-am casatorit cu baiatul "lui mamica", chiar daca avea 35 de ani atunci. Si la inceputul relatiei noastre ii dadea un raport complet, de ajunsese soacra sa hotarasca ce si cand mancam si cat de des ar trebui sa facem sex!!!!!
Si parerea mea ere pur consultativa, doar "mama stie mai bine"!!!! ORICE!
Acum, si n-au trecut prea multi ani, a capatat incredere in mine, nu-s exact ce s-a intamplat dar a reusit sa taie cordonul ombilical.
Eu am avut probleme in a ramane insarcinata, am pierdut o sarcina, acum sunt din nou insarcinata in 9 saptamani si soacra nu stie.
In schimb sotul meu se duce la 6 dimineata sa-mi cumpere salata de peste si suc acru!!!!!
brindu spune:
Dar o femeie?
Nu pot sa raspund cit de mult se poate schimba un barbat, ca pe-al meu am incercat ani de zile si n-am reusit, dar pot sa spun cit de mult m-am schimbat eu...Da, se spune ca oamenii nu se schimba.. si e de multe ori adevarat, pentru ca schimbarea cere efort, energie, perseverenta si nu in ultimul rind motivatie, iar pentru un adult e greu sa faca acest efort in conditiile unei vieti de zi cu zi stresante...
Insa cred ca oamenii evolueaza, nu se schimba, cred ca motivati isi pot schimba perspectiva, comportamentul si pot iesi din comoditatea unui fel de viata cu care s-au obisnuit...Cred ca toti oamenii pot face asta, dar foarte putini o si fac...dar ca exista asa ceva... cum sa-ti dai seama daca asta se va intimpla sau nu, e alta poveste..
Si spun asta pentru a confirma intr-un fel sau a-i da speranta dianeiintruder, ca se poate... am vazut lucruri de felul asta si mi s-au intimplat personal..da, pot crede ca un abuzator (care fie vorba intre noi ajunge asa din cauza mediului in care a fost crescut in principal) se poate recupera..in masura in care e motivat sa o faca si ajunge sa inteleaga ce se intimpla, de ce se comporta astfel, care sunt consecintele comportamentului lui pentru ceilalti si pentru el insusi...ca oamenii in general, mai ales barbatii educati in cultura noastra sunt comozi si de ce nu sa se adapteze altul decit sa faca ei eforturi, da...dar exista..
Si eu m-am schimbat mult, cind a aparut in viata mea o motivatie suficient de puternica pentru a o face...si da, ma pot descrie ca un "abuzator" in relatii, pentru ca fiind colerica si obisnuita cu un mediu conflictual nu ma stapineam absolut deloc si eram un mic tiran, nu aveam deloc rabdare, toata lumea trebuia sa se adapteze la mine, pentru ca mie imi sarea "mustarul" si nu ma puteam controla..odata aparut copilul, toate astea s-au schimbat la 180 de grade...propria mama nu ma recunoaste si mi-a spus ca n-ar fi crezut ca pot avea atita rabdare si ma pot stapini atit..pur si simplu, neputind trai cu imaginea copilului meu speriat de iesirile maica-sii, am reusit sa pun stop si sa ma schimb... eu spun ca am evoluat..
cam atit...