cat de mult se poate schimba un barbat?

Exista pe forum multe povesti triste in care vedem cum micile divergente de la inceputul unei relatii evolueaza in adevarate conflicte.

Hai sa povestim aici cat/daca am reusit sa schimbam ceva in personalitatea sau comportamentul partenerilor nostri.

Si pentru ca eu am deschis subiectul am sa va spun ca inainte sa vina Matei pe lume (este primul lui copil) sotul meu avea o perceptie destul de abstracta despre prezenta unui bebelus in viata lui. Inainte sa ne hotaram ca e cazul sa-l concepem eu ma temeam ca poate nu voi mai putea din cine stie ce motive si as fi preferat sa ne apucam "de treaba" cat mai curand. Totusi observam la el ca nu impartasea aceeasi ingrijorare si uneori ma gandeam ca poate ar putea trai mult si bine fara sa simta ca ii lipseste un copil al lui.

Si totusi,... Matei are un an si 3 luni si cine imi spune mie acum la servici "da mie mi-e dor de agentul 22!"? Ca "agentul 22" sta 2 saptamani pe luna la socrii mei, tot in Brasov, dar nu-l vedem in fiecare zi. Si o spune cu atata duiosie... Si cine se asaza in fund pe covor ca sa se joace "agentul 22" cu el si sa i se urce in cap?
Este acelasi om? Este, dar s-a schimbat putin.

Eu cred ca pe ici, pe colo barbatii se mai pot schimba. Daca aveti asemenea experiente si metode , scrieti si voi aici...

Victoria_mami spune:

Buna, Iepu. Un barbat se poate schimba atat de mult cat doreste.
Al meu sot nu vroia copii sub nici o forma. Adica, el are deja o fiica, de 15 ani, dintr-o casatorie anterioara, (care e o pacoste, dar asta e alta poveste). Ani la rand mi-a spus ca nu vrea copii, dar cand stie cat de mult imi doresc eu un copil si-a schimbat atitudinea. Din pacate, la mine sunt mari probleme. Dar a venit cu mine la clinica de fertilitate, face tot felul de teste, a acceptat pana si ideea de FIV, dar inca speram ca nu se va ajunge la FIV. Acum, incercam... si speram!
Deci, fiecare persoana se schimba atat de mult pe cat vrea cu adevarat sa se schimbe!

Elise spune:

Se schimba.
Noi ne-am schimbat amindoi, desi mai avem multe scantei pina "ne cioplim" unul dupa celalalt.
Si asta prin ...si... si iar ...

La inceput, nici el nu-si dorea copii. Avea o expresie de genul "cind o fi sa fie"... Acum se uita la fie-sa si recunoaste ca n-a vazut nimic mai frumos vreodata. E o diferentza.

Si el, marele macho, care m-a lasat 12 ore sa mor de sete dupa operatie in spital, se trezeste in toiul noptzii si se duce dupa Pampersi. Si asta e o diferentza.

In plus... are un job, stabil - el, care arunca jucariile si pleca imediat ce isi simtea orgoliul lezat. Vine acasa terminat de oboseala - si a doua zi o ia de la capat. Eu, care il cunosc, apreciez foarte mult asta. Nu ca stabilitatea n-ar fi ceva normal: dar nu era stilul lui.
Nici al meu, de fapt.
In mod cert o face pentru noi. Altfel, ar incaleca pe o matura, sau pe un Harley, si s-ar duce in lumea larga...

Cind ne-am cunoscut eram amindoi imprastiati si rebeli. Inca mai sintem. Crestem incet-incet.


Elise

ileanna spune:

Eu nu stiu ... inca. Si deocamdata nu am nevoie sa schimb nimic. Fostul cu care am stat 8 ani si ne-am despartit ... acum suntem buni prieteni. Si il vad ca face chestii pe care nu le-a facut niciodata cand eram impreuna (nu cu mine, in general). Dar pt asta a fost nevoie de X suturi de la viata, inclusiv de la mine. Ieri a fost ziua mea si a venit la mine la job cu trandafiri si un urs imens de plus. Nu a facut niciodata ceva macar pe jumatate ca asta cat timp eram impreuna.

Chiar si sotul meu recunoaste ca daca s-ar purta cu mine cum se purta cu fosta ... ar fi jale. Si ca a invata multe din acea relatie distrusa.

Sunt curioasa ce au de spus fetele care au trecut prin experiente dramatice cu sotii lor. Cred ca un om se poate schimba numai dupa ce a avut experiente dramatice in care a pierdut lucruri importante.



Never say NEVER.

dianaintruder spune:

Eu am trait nishte experientze infioratoare alaturi de sotzul meu, dar s-a schimbat 180 de grade.

Nu spala si calca acum, dar a devenit macar un sotz iubitor si care lupta pentru familie nu impotriva ei, dar trebuie sa mentzionez ca am dus o lupta crancena sa-l fac sa realizeze ca noi suntem tot ce are el, ca suntem ale lui si ca noi suntem scopul pentru care trebuie sa ishi traiasca viatza.

Cu ce s-a schimbat? Nu mai are un compartament antisotzie si anticopil, ceea ce e un mare plus ca din prosta si nebuna nu ma scotea. Acum NU mai tzipa ca un isteric la mine si la copil, nu mai injura prin casa, ma sustzine si ma intzelege, comunicam orice fara sa se ajunga la cearta, nu ma mai desconsidera, este atent si ii pasa de ce se intampla acasa cu mine si cu fata. Da bani in casa si se ingrijeshte de tot ce ne trebuie, imi ia apararea in fatza tuturor, imi face complimente si ajuta la cresterea increderii mele in sine cu complimente sau afirmatzii magulitoare, e un tata mai bun, se implica afectiv, ma si menajeaza si e saritor.
Aceste calitatzi i-au lipsit + ca s-a apucat de facultate si nu o mai vorbeshte pe soacra-sa de rau in fatza mea.... ce mai s-a transformat dintr-un tiran, un monstru abuzator intr-un sotz si un tata de milioane.

diana

dianaintruder spune:

sper sa-l tzina si sa mearga din ce in ce mai mult spre bine.

Si nu cred ca s-a schimbat, cred doar ca a evoluat in modul de gandire, ca e acelashi, numai modul de a privi lucrurile e altul, atitudinea si autocontrolul la care se adauga motivatzia... il vad motivat domn'le!

diana

AYLLA spune:

DIANA datorita caror motive l-ai suportat atata timp?eu nu cred ca as fi avut puterea si rabdarea sa-l determin sa se schimbe si nu cred ca as fi putut suporta jignirile astea.oricum eu sunt mai reticenta in ceea ce priveste schimbarea unui adult in modul de educatie si comportament.daca te insulta in felul asta denota lipsa de bun simt si de respect iar eu nu pot sa locuiesc cu cineva care nu-mi acorda respect.iti doresc numai bine dar ...iarta-ma, nu cred in "schimbari" la 180 de grade.

dya

Victoria_mami spune:

Aylla, scuza-ma, dar acum si aici nu se discuta situatia Dianei, ci spune fiecare cum i s-a schimbat "jumatatea".

artar spune:

Eu nu cred ca oamenii se pot schimba fundamental... pe ici , pe colo ..cate ceva, da, se poate dar nu in profunzime si nici nu cred ca ii tine mult...

Depinde de experienta fiecaruia: sunt situatii critice care te schimba in bine, te fac sa fii un om mai bun pt tine si pt cei pe care ii iubesti si care te iubesc sau dimpotriva..te fac mai rau, mai distant, accentueaza trasaturile negative ale personalitatii fiecaruia...

Si mai depinde si de ce motivatie ai, nu reusesti nimic in viata daca nu esti puternic motivat...De exemplu, fumam de vreo 10 ani, mai putin, apoi mai mult si tot asa, ajunsesem la 2 pachete pe zi si in fiecare seara la culcare imi spuneam: de maine ma las de fumat...Vezi sa nu...Cand mi-am facut testul de sarcina si am vazut ca in sfarsit e pozitiv am aruncat tigarile si de atunci nu am mai tras nici macar o data dintr-o tigara si fac in mai 4 ani..Asta desi am trecut printr-un divort si alte alea grele care mi-ar fi oferit scuza sa ma reapuc...Nu am facut-o si nici nu intentionez..E o chestie care nu mai exista pt mine!

Asa si cu un barbat, daca isi iubeste copilul, doreste sa se schimbe, incearca, unii reusesc, altii nu..Al meu nici macar nu a incercat...Unii pot sa mearga asa mai departe, altii nu...Depinde de toleranta fiecaruia! Asta apropo de povestile triste de pe acest forum..Eu m-am maritat la 20 de ani, daca aveam un pic de minte divortam dupa o luna, asa am tarait-o 12 ani tot sperand ca se va schimba...si tot la divort am ajuns..Asta este!!

AYLLA spune:

parere strict personala:"jumatatea" nu se schimba(sau cel putin nu in punctele esentiale)doar noi ne amagim crezand ca s-a schimbat!nu ar fi mai bine sa alegem ceea ce dorim decat sa incercam sa schimbam(slava domnului avem de unde!)?scuze daca sunt offtopic dar ma intristeaza multe din cele ce am citit si mi-as dori ca noi,femeile,sa fim mai puternice si mai hotarate.cred ca doar daca nu acceptam umilinta si violenta(sub nici o forma a ei fie si verbala)vom putea schimba cum se spune generic"lumea"!PS:nu am vrut sa jignesc pe nimeni!

dya

coltofeanu spune:

Eu cred ca, in sufletul lui , ramane acelasi om toata viata. Doar ca se maturizeaza cu trecerea timpului !