Mamici de ianuarie-februarie 2007 (46)

mirela73 spune:

Gabriela S o sa-ti trimit un PM in care sa-ti spun cam cum stau lucrurile la Cantacuzino din punctul meu de vedere. Oricum daca vrei sa ma intrebi ceva anume poti sa-mi trimiti PM.
Povestea nasterii pe care o voi finaliza sper cat mai repede si o voi trimite pt. toate fetele.

Mirela+ Ana Patricia

romaria spune:

Gabriela m-ai facut sa rad, m-am mai uitat odata de unde esti ca incepeam sa-ti spun despre spital
Mihacarm , am venit si acasa cu furtunelul si am pacalit-o, m-au invatzat de la spital, se pune intr-o seringa sterilizata si care are atasat un furtunel lung si subtire care intra pe langa tzitzi. Nu e usor dar macar am pacalit-o.
Sraluca felicitari si refacere rapida
Delfinutza nastere usoara.

Romaria si bebe Rihanna

mirela73 spune:

Povestea nasterii uneui sufletzel Ana Patricia


Dragele mele,

Sambata 23.12 am ajuns si noi acasa si suntem f. fericite.
am f. multe de povestit dar nu stiu daca "mimozel" o sa ma lase, pt. ca desi in spital era robotel mincare (caca in timp ce mancam) si apoi somn (intre 2 si 5 ore)acum ne-a bulversat venirea acasa si nu mai dormim decat in brate iar de mancat vrem continuu.Patutul nostru e cu ghimpi…..Ziua mai dormim din greseala dar noaptea suntem in permanenta agitate.

Asadar am avut norocul sa ma operez in ziua in care m-am internat (altfel lucrurile deveneau usor mai neplacute) pt. ca ar fi trebuit dc. ma opera a doua zi sa ma externez tocmai pe 27 dec caci pana atunci nu se mai faceau externari. Ei nimicuri deastea care afecteaza la moral…….

Pe 20 dec. m-am internat la 8:00 am facut clisma (o chestie super lejera mi s-a parut) si apoi am urcat la saloanele de preoperator unde erau fetele carora li se provoca nasterea si cele cu cezariana. Aici “relaxare” cateva ore pt. ca eram cezariana 2 care intra in sala.
Mi-a montat epidurala fara nici o problema urmand sa imi introduca anestezicul pe masa. Grea asteptarea stiti si voi cum e! (am asteptat cu toatele 9 luni……)
Pe la 12 intram in sala sa-mi bage anestezicul care cica isi face efectul cam in juma de ora. Monteaza sonda urinara dupa ce anestezicul a inceput sa-si faca efectul asa ca nu simt nimic. Ma leaga, chestie neplacuta (eu care ma gandeam ca o sa vorbesc la tel cu barbatu meu pe masa fiind (no chance for me) sau ca o sa fac prima poza lu fimea) si intr-un final incepe….. Destul de ok nu vedeam mare lucru din cauza cearsafului pe care il aveam in fata, in schimb vedeam cum saltam de pe masa cand au inceput astea sa scoata bebelusha din mine. Eu vedeam cate ceva in faianta de pe peretele salii (ca intr-o oglinda mai proasta) si la un moment dat am vazut un picior (era normal caci era in pelviana) din cele care ma bombardasera cateva luni bune si iar am inceput sa salt pe masa caci trageau astea 2 de mine ceva de speriat (erau 2 doctorite). A venit o asistenta si m-a apasat pe burta asa cum auzisem eu ca ar fi la unele nasteri normale. Oricum nu simteam mai nimic. Intre timp anestezista ce s-a gandit ea sa-mi faca un metoclopramid (sa nu borasc probabil) si asta fetelor mie imi da o stare de super agitatie de nu-mi gasesc locul. Si am inceput sa ma agit, imi intorceam capul cand intr-o parte, cand in cealalta. In loc sa o astept pe fimea eu ma perpeleam de nu mai puteam. Simteam ca imi vine sa imi iau bagajele si sa plec. Nu ma durea nimic, doar eram super super agitata. Intr-un final imi scot si odorul pe care nu-l auzeam tipand, am auzit doar un tusit scurt si liniste. Noroc ca s-au milostivit de mine sa-mi spuna ca e bine sa nu-mi fac probleme. Mai incolo a mai miorlait o data si gata. Apoi mi-au aratat-o curatata si infasata si bineinteles frumoasa, blonda si chelioasa cum mi-am imagit-o toata sarcina. Am pupat-o caci mainile imi erau legate si au luat-o. Doctoritele continua sa coasa (vedeam doar niste tampoane de tifon pline de sange si pe ele mesterind la burta mea). Deja anestezista intelege ca eu nu mai pot sa stau linistita ma dezleaga la o mana in speranta ca o sa-mi fie mai bine asa, dar degeaba. Intr-un final intelege ca nu are ce sa faca cu mine si o aud cum vorbeste cu celelalte ca-mi face un Dormicum sa ma linistesc. Si s-a rupt filmul. Ma trezesc dupa o secunda f. placuta mi se pare mie si il vad pe sotul meu deja si mi se spune ca trebuie sa-mi indoi picioarele ca sa ma mute in patul de la reanimare. Desi mi se parea imposibil cu ajutorul lor imi iese f. bine. Sunt lucida, coerenta, nu am frisoane,sunt curioasa sa vad daca Serban a vazut-o pe piticot, daca a vorbit cu pediatra, de ce a luat doar Apgar 8, de ce are doar 3,100 grame cand dupa estimarile de la ecografie avea peste 3 kg cu 2 saptamani in urma, cum are doar 47 cm cand la eco de fiecare data imi spuneau ca femurul e mai mare cu 1 sapt. ca restul masuratorilor si deci o sa fie o “lungana”. Deh cateodata cred ca ne incredem prea mult in niste estimari ecografice si de fapt viata care creste in noi isi are propriile secrete.
Mult prea multe intrebari in acel moment. Important era ca e sanatoasa….. In orice caz incepeam sa fiu mai linistita.
Au urmat cateva ore f. bune pana a trecut efectul anesteziei, momente in care ma gandeam ca am nascut fara sa simt nici o durere fizica. Incep sa apara vizitatorii si timpul trece. La un moment dat ii rog sa imi aduca fata sa o vad si atunci inteleg ca tot ce am suportat de-a lungul celor 9 luni de sarcina, respectiv un an de investigatii mai mult sau mai putin dureroase sau costisitoare inainte de obtinerea sarcinii au meritat din plin (o sarcina oprita in evolutie, histerosalpingografie monitorizarea ovulatiei luni in sir cu diverse tratamente de stimulare ovariana, spermograme vreo3, tratament pt. imbunatatirea calitatii spermei, tratament cu puregon 14 mil reteta pentru o inseminare artificiala facuta cu o luna inainte de a ramane insarcinata si apoi din senin sarcina asta luna urmatoare dupa ce facusem monitorizare si in ziua 14 nici urma de folicul dominant). Dar va spun inca o data ca nici un efort/pret nu e prea mare.
Acum sunt mami pt. un pui mic.
Pe la ora 19:00 incep sa simt contractiile uterului care incepe sa se retraga si sunt f. dureroase. Mi se fac mini dozele de anestezic prin cateterul epidural pe care il mai am inca montat in spate. Dupa administrare apx. 1-2 ore sunt bine dar apoi durerile devin iarasi insuportabile. La un moment dat dorm vreo ora (pe la 20:00) si e f. bine. Noaptea care venea peste mine avea sa fie grea. Poate daca as fi reusit sa mai dorm ar fi fost oarecum dar, cum nu am reusit, mi-am consumat timpul incercand sa imping la maxim administrarea unei mini doze si mai apoi dupa ce acestea s-au terminat a fiolelor de algocalmin. A fost o noapte alba nu neaparat din cauza durerii care era impinsa la limita suportabilului cat pentru faptul ca era atmosfera de reanimare (sforaituri de la colega de salon, tipetele fetelor care au nascut pana dupa miezul noptii in sala, statul cu ochii dupa asistenta sa-mi faca “drogurile”, toata noaptea am incercat sa ma rasucesc macar un pic pe o parte (eu care spre sfarsitul sarcinii visam la cum o sa fie cand o sa pot dormi din nou pe spate) si in plus nu intelegeam cum voi reusi sa cobor din pat a doua zi.
Dimineata mi-au scos sonda urinara, m-am ridicat din pat ajutata si m-am deplasat pana la baie sa ma spal. Nu a fost placut (senzatia ca iti curge burta e reala) dar se poate. M-am mutat intr-o rezerva de 2 persoane cu bebelusha in camera si am stat mai mult in picioare pt. ca aplecatul/ridicatul de la orizontala era usor neplacut a doua zi dupa operatie. Noaptea bebelusha statea la bebei mai ales pt. ca eu nu aveam lapte iar eu am dormit neintoarsa. Usor, usor ne-am obisnuit una cu alta …In ultima noapte petrecuta la spital imi propusesem sa stea cu mine dar a inceput sa planga aparent fara motiv si a trebuit sa o duc. Nu va spun cat de vinovata m-am simtit. E un copil f. cuminte, mancacioasa de formula caci mami nu are ce sa ne dea deocamdata.
Cateterul epidural mi-a fost scos a doua zi, la operatie am niste capse metalice destul de incomode si care ma jenau in momentul in care vezica era golita si pe care le vom scoate pe 27.12, am avut o stare de balonare groaznica (nu aveam probleme cu operatia cat ma supara balonarea) rezolvata pana la urma cu Finocarbo si supozitoare cu glicerina.
In rest ma misc relativ bine si nu pot sa spun ca-mi vad miscarile limitate in vreun fel fata de o mama care a nascut normal (apropos colega mea de camera care in primele zile era super OK nascuse normal avea o jena de la firele de la epiziotomie de ii venea sa se urce pe pereti asta a 3-4 zi de la operatie). Asa e in viata!

In toata povestea asta nu prea este poezie caci nu sunt genul ci mai degraba pragmatism. Asta e!

In orice caz va doresc nasteri usoare la toate, bebici sanatosi, lapte cat trebuie si DA e foarte adevarat ca uiti orice durere. Eu in astea 7 zile am uitat deja.


Mirela+ Ana Patricia

Scuze pt. eventuale greseli dar am scris in mare graba.....

Messa spune:

quote:

---

Originally posted by gabriela_s

messa si eu am gleznele umflate exact ca atunci cand am avut entorsa,culmea e ca si dor rau cand incerc sa imi intind laba piciorului,nasol.zilele astea am mancat mai putin sarat si am cam zacut la orizontala,asa ca astazi vad ca sunt mai bine.din pacate cam asta e singura solutie...

---

Am stat de cand am postat ultimul post si pana acuma in pat, cu cracii pe 2 perne cat casa, si am atzipit cu chiu cu vai. Cum m-am dat jos din pat au inceput sa ma manance gleznele si s-au umflat la loc in mai putin de 3 minute!!! Sa le fie deci de bine, eu in pat nu mai stau.

Mamaaa, mai ai numai 8 zile? Hm... pai... BAFTAAAAAA!!!!!

Mirela, ai vazut? Vine si lapticul! Multumesc pentru poveste, si eu tot ceza cu epidurala fac

quote:

---

Originally posted by mirela73

Azi in a7a zi de la nastere mi-am pus verigheta pe deget din nou iar gleznele sunt in sfarsit ca inainte. Pt. comparatie o sa va pun niste poze cu monstrii pe care ii aveam pe post de picioare.

---

I love youuuuuuu!!!! Deci intr-o luna si un pic scap de cazane? YEEEEE!!! Ca nu le mai suport!

Sa inteleg ca si Delfinutza s-a apucat de nascut acum vreo juma' de ora? Galerie la Delfinutza! HAI DELFINUTZA!!!!

quote:

---

Originally posted by laura ionescu

Pt ca nu am ce face ma gandeam sa fac o retrospectiva a tututor "transformarilor si binefacilor" acestei sarcini. La sfarsit sa scriu ce m-a enervat cel mai tare si ce mi-a lipsit cel mai mult.
Hai ca ma apuc...Sper sa nu uit ceva...

---

Daca uiti ceva, am sa am grija sa completez eu! Dupa care ptintez si imi fac tablou in casa, sa nu cumva sa uit si sa ma apuce sa fac si al doilea plod (ca as fi in stare!)

wannajo spune:

LA MULTI ANI BURTICI SI BEBEI DIN BURTICI, MAMICI SI PROASPETE STELUTE!!!
VA DORESC SARBATORI MINUNATE ALATURI DE TOTI CE DRAGI SI IUBITI, BEBEI SANATOSI, DESTEPTI SI NOROCOSI!!!
FELICITARI PROASPETELOR MAMICI SI SA VA BUCURATI DE MICILE VOASTRE COMORI!!!

Delfinutza, curaj !
LEVI, eu am avut mereu probleme cu spatele si singura varianta de ameliorare este sa imi pun o perna electrica in spate (nu foarte fierbinte - si sa nu ajunga caldura la burtika!)si sa stau asa. Pare o varianta prea simpla ca sa mearga, insa la mine a dat roade - spre depsebire de pastile si unguente. Mi-a fost recomandata de profa de sport din facultate si de atunci asa imi calmez durerile puternice (ramaneam chiar in forma de "L" de multe ori). Incearca oricum sa eviti pastilele si unguentele pt dureri.
mirela, minunata povestea ta despre nasterea Anei Patricia! Sa va traiasca, sa fie sanatoasa si sa va bucurati in fiecare clipa de ea!!!

Dragelor, eu unde pot gasi listuta cu numerele voastre de tel? Ca daca bebe se grabeste cumva sa am si eu pe cine sa anunt.

pupici,
wanna & bebe din burtika_ 33 weeks & 2 days

gio spune:

Buna fetele,

Sraluca, sa-ti traiasca bebelusul!!!

Delfinutza, tinem pumnii; nastere usoara!!!

Pentru picioare umflate eu folosesc un ceai special pt gravide - diuretic. Parca e facut de Favisan nu stiu sigur.

Ma dispera cat de rar se misca acest copil; nu stiu cat mai rezist fara o eco, uffff....


Va pup

34 +

aventura spune:

Wannajo, ti-am trimis PM cu nr. meu - just in case...Dar te rooog mult sa nu nasti si tu...hai sa mai nastem si in februarie...

Mirela, sa-ti traiasca printesa, sa fie sanatoasa! M-a impresionat povestea ta! Ma bucur ca sunteti bine, acasica, fericiti!

SRaluca, sa-ti traiasca comoara! Te asteptam cand vii acasa sa ne povestesti si sa ne pui pozici!



Aventura 33+ cu Antonio

aventura spune:

Mai si bagajul vostru de spital e asa de mare ?? Ca nu-mi incap toate intr-o geanta...cred ca o sa mai fac o geanta mai mica pentru hainutzele lui bb mic...

Aventura 33+ cu Antonio

ylilimic spune:

Cred ca Delfinutza trebuie sa nasca abia maine, dar noi trebuie sa zorim majoretele la treaba: Hai Irina!

mirela - iti multumim pentru impartasirea povestii nasterii Patriciei! Scurt si la obiect nu ca mine... Ai vazut ca pana la urma se rezolva si lapticul! O picatura la inceput, un rau intreg mai tarziu!

messa - cred ca cel putin o luna va dura pana sa muti puietul cu adultii. Chiar si cand au cam 1,5 cm sunt o hrana vie (preferata pestilor) super buna pentru adulti. Acum depinde si cum sunt hraniti (desi din descriere conditiile sunt f bune) si care le este ritmul de cretere. eu zic sa-i mai "masori" o data dupa 1 luna, nu mai devreme! Ai mai amestecat specii in acelasi timp cu ei? Scrie PM sa nu deranjam audienta!

Nasterea - un puzzle cu flori de liliac
Marele blond (Luca Matei - 05 nov 2004)
Liliana 38 cu
CARTI de psihologia copilului / liste utile pentru tinere mamici

Liuda spune:

bi santeti de coma cu pestii vostri... zau, pai cu ei m-am culcat, cu ei m-am trezit!!! Ma cam doare incheietura intre buca si picior (exact acea adancitira sub buca) pe partea dreapta... nu stiu de ce dar ma doare rau, bai azi am fost cea mai cumintica - am stat in pat, cum adormeam - cum suna telefonul, dar am avut 3 reprize - asa ca la noapte sa vedem ce facem!!!!
DELFINUTO dar tu ce ai mai ca te apuci de nascut.... mor, ma omorati cu zile.... de ce nasteti asa multe si toate la 37 saptamani ... ca eu nu am voie la 37 ca o sa nasc cu paza spitalului!!!! Asta e sa fii tare!!!!
mai scriu mai tarziu ca acum parca as manca ceva ...


Va pupic pe buric.

Liuda si o burta de 36 sapt si 2 zile