Cum ati trait inainte de Revolutie?

Raspunsuri - Pagina 6

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns J G spune:

Mie una imi vine rau cand citesc ceva de genul celor scrise de Alebazi. E bine de stiut ca unii avea mereu carne, noi nu - tata lucra in Bucuresti si nu venea acasa o noapte ca sa stea la rand sa ia carne si salam. Refrenul copilariei mele a fost mama spunand "nu, merci, papa tu!" Nu-mi vine sa cred, avea poate 25 de ani si nu manca ca sa mananc eu. Nici acum nu si-a revenit din foame, mereu face stocuri.
Si vine cineva si-mi explica domne ca ce bine era si cum aveau ei congelatorul plin si faceau de toate iar acum nu se mai poate.
Uite ca acum se poate - muncesc asa ca am bani pentru orice imi doresc, la fel si parintii mei. Si nu ne plangem de context - ca doar asta e sportul national - Dooomne, ce nasoool, ce vreeemuri, nu ne mai permitem nimic, nu ne mai da statul job, casa ooof... si aud vremurile alea inspirau siguranta! Serioos? Pe vremurile cand daca te turma cineva la misto te saltau de acasa?
De ce nu va simtiti in siguranta acum? Hoti, violatori au fost mereu. Singurul lucru instabil sunt joburile. Dar daca esti BUN nu ai probleme.
Eu am trait rau inainte de revolutie si nu cred ca a existat ceva bun in perioada de atunci sau daca era, a fost platit foarte scump.
Dar astept in continuare sa mi se expuna ce bine era!




J si Carla-saurus Rex (05.02.2006)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns TGIF spune:

Eu imi aduc aminte de invatatoarea Badulescu din Bucuresti de la Liceul Ion Creanga. Din clasa I-a pina in a IV-a am indurat-o. Mai ales ca eram copil de pocaiti. Ma ura din plin. Ma batea de fiecare data cind avea sansa. Isi baga ghiarele in obraji si ma ridica in sus. Imi era asa de frica sa ma duc la scoala. Mama se tot mira de ce ma durea stomacul in fiecare zi. M-a dus pe la toti doctorii si nu-mi gaseau nimic. Acum cind stau sa ma gindesc bine, era din cauza fricii si stressului pe care mi-l cauza femeia asta rea. Cind incepeam scoala slabeam, nu-mi trebuia nimic sa maninc si cum venea vacanta ma-ngraseam. Cind mi-au zis parintii in '77 ca plecam, mi sa usurat sufletul. Nici macar nu stiam ca ani de zile s-au chinuit sa putem pleca in America.

Si eu imi aduc aminte de bananele pe sifonier la care ne curgeau balele pina puteam sa le mincam. Imi aduc aminte ca mai mult stateam singuri pina se ducea mama in cea mai mare viteza posibila la lapte si la cozi de carne. De multe ori statea cu orele si nu prindea nimic. Imi amintesc frigul, mai ales la picioare. Am intrebato pe maicamea de ce nu mi-a cumparat niste cizme, si zicea ca nu se gaseau. In sfirsit prima pereche de cisme mi-a gasit-o inainte sa venim in America. Pe vremea aia, femeile purtau fuste nu pantaloni, si cind am intrebato iarasi pe mama de ce nu se imbraca si ea cu pantaloni spunea ca asa era moda.

Moda??? Ce prostie!!!! Nu-mi pasa de moda. Este mai important sa fiu confortabila. Ii multumesc lui Dumnezeu ca ne-a adus aici, dar imi pare rau pentru cei care o duc asa de rau si sint asa de saraci in Romania, si stiu ca sint multi. Domnul sa aiba mila si de Romania dar si de America. Viata este grea pe pamintul asta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ham spune:

quote:
Originally posted by Ramona J

Ham, pai nu m-ai vazut pe acolo? Ca eu in '87 am inceput facultatea si din '88 am locuit in Complex. Ca sa vezi!

The best thing you can do for your children is to love your wife.



itzi dai seama ca aproape sigur ne-am cunoscut, locurire de distractzie frecventate de studentzi erau doar cateva...

la ai mei acasa frigiderul era tot timpul plin, nu lipseau kestii care acum ma fac sa rad- cafeaua alvorada, nessul amigo, visikiul gioni-plimbaretzu', tzigarile kent, marlboro si camel, dar taica-meu, dupa o tineretze in care a vizitat inclusiv puscaria comunista, impreuna cu tac-so, fiindca il ajutasera pe fratzii Arnautoiu care luptau in muntzi cu securistii (Toma Arnautoiu- fost ofiter de cavalerie in Garda Regala si frate-sau, Petre Arnautoiu), so lepadat de tot ce invatzase acasa si o ales sa-si vanda sufletu' diavolului, pentru o masa bogata...

la parintzi nu am stiut ce-s lipsurile, abia prin '83, cand am rupt-o cu ei am aflat cum traieste romanul de rand, cum trebuie sa se umileasca pt. o pita in plus, cum Sarut-mana! se spune la vanzatoarea de la alimentara, nu la doamna profesoara, cum secretarul de partid pe intreprindere si CI-stul sunt mai sefi k directorul, etc

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns AC spune:

Nici prea bine, nici prea rau.

Am avut perioade bune pana cand dosarul tatei a devenit incompatibil cu functia...in urma unei cercatari bine intentionate.. si cum al mamei era jale... am trait sfarsitul anului 77 plangand dupa un penar chinezesc... Ce ridicol.
Frigul... pana-n 87 era cald in casa (ap din bloc de 10 etaje Drumu Taberii)... apoi aveam rochii lungi de lana prin casa si tata niste ciorapi si se blinda de parea mai grasun...
Hrana nu era grozava, bunicii ne mai cresteau un pui. Mai faceam o coada.
Am plans luni cand strabunica o dat calul la colectiva. M-a caftit cand i-am dat ratia de zahar calului si vitelului. A apucat-o plansu la telefon cu mama cand i-am spalat purceii, ca erau murdari nu...si i-am imbolnavit...
Dar banui ca ai mei aveau o fire optimista. Adica nu-si luau ei viata ca o tragedie...si nici nu se considerau buricul pamantului... cum ca uite domne ce li se-ntampla lor.... cand ma plangeam... mama imi arata zone pe glob in care zicea poti sa stai la coada la ajutoru umanitar si sa mori asteptandu-l sa vina. Avea un fel calm de a imparti lumea in tari bogate, tari sarace si tari asa s-asa... La fel justifica si faptul ca unii aveau si altii nu. Si nu-mi spunea niciodata ca vezi ce oameni cu facultate is ei si ce proasta e vanzatoarea care era parfumata, scoasa din cutie si roza ca o purcica. Si-mi explica ca succesul in orice societate n-are nimic de a face cu inteligenta sau morala. Doar ca-n societatile bogate traiest bine si nefacand prea multe compromisuri cu tine insati.

Mereu mi s-a explicat ca omu-n viata face alegeri si compromisuri si ca daca dormi linistit cu ele si ti le asumi e ok. Adica nu-mi adcudeau ca gigela fura, ca pentru o paine calda ii dadeau in plus. Dar imi spuneau ca nimeni nu ma impiedica sa devin ca ea daca vreau... dar ca ei prefera un vin fiert o patura de lana un disc de 33 s-o carte buna sau un om inteligent alaturi sa schimbe o vorba.

Altfel veneam cu cheia de gat acasa, ai mei veneau cand puteau: mama pe amiaza si tata noaptea, uneori nu-l vedeam... curatam patriotic gradinile blocului...faceam cate o practica la cartofi care se alegea cu o chicoteala s-o harjoneala... de mereu imi ziceam disperati trebe sa fie de se multumesc cu ce facem noi. Ca la bunici la munca-n gradina ... era munca... si sortatul cartofilor la ei nu era joaca.
Da trebuia sa-mi tin gura... fapt contrar firii. Asta nu inseamna ca nu stiam o tona de bancuri politice. Sau ca nu cantam ca un magar afon pe langa un chitarist de ocazie la fiecare corvoada de practica... nu inseamna ca la trasul cu pusca la poligon nu muream de ras... cat-un coleg/a care se-ntorceau cu pusca atintita sa mai intrebe ceva instructorul cel talimb.. de era capul jos ca trag ai nostri...
Taberele scolare cu tot frigul, magiunul si toaletele turcesti date cu clor pudra... erau minunate. Acolo nu conta ca esti cu bani sau fara. Conta sa stii sa te cateri, sa dansezi, sa canti, sa fii pontos, sa ai imaginatie sa ungi cu pasta de dinti Clestar clantele profelor, sa cosi de pat sughitand de ras si la lumina lanternei... amaratul adormit si eventual sforaitor...
Costinestiul... Vama Veche... in care ascultai o vedeta adevarata cantand la inc-un rand de vin tinut la rece-n apa marii...de te-mbatai urgent...
Militienii... de le cantam asa pe-nfundatelea in gari "pai nu te pune ba cu meletia. meletia..." si o treceam pe patriotice cand se apropiau prea tare...
Ce sa zic... o adolescenta s-o copilarie relativ normala si de care-mi aduc aminte si cu bune si cu rele. N-am ramas traumatizata daca asta era dorinta cuiva.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ramona J spune:

Eu cred ca multi oameni se temeau de Securitate sau de ce ar putea fi. Erau multe zvonuri dar eu nu am cunoscut pe cineva care a avut probleme majore.
De exemplu eu nu am mers la ceea ce numeam "practica" decit de FOARTE putine ori. La porumb n-am mers niciodata, am fost de vreo citeva ori la cartofi, pina m-am saturat si am stat acasa. La mere tot asa, dar acolo chiar imi placea ca plecam pe coclauri si aduceam si multe mere bune acasa. Am fost si la prune, dar apoi nu m-am mai dus nici acolo.
La liceu trebuia sa facem nu stiu cite saptamini tot de "practica" intr-o uzina. Era exact in capatul opus al orasului. Am mers o data, am vazut hala aia mare, am constatat ca dureaza vreo ora jumate sa ajung acolo, dupa care n-am mai calcat pe acolo.
Am fost amenintata in fel si chip, imi tot spuneau cit am de recuperat - dar in final nu mi-a facut nimeni nimic. Dar toti colegii care chiuleau aveau teama ca vor pati cine stie ce. Ce era sa-mi faca, sa ma lase repetenta pentru asta?

The best thing you can do for your children is to love your wife.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ramona J spune:

Pentru ca tot mi-a amintit Ham de anii studentiei... Anii dinainte de '89 au fost cu mult mai placuti si mai interesanti.
In Complexul Studentesc ne aprovizionam din Caminul 8, de la eternii studenti arabi. Le spun asa pentru ca unii "studiau" si de 10-15 ani... Aveam cu totii sursele noastre pentru orice. Bere la nu stiu care camera, tigari la alta camera din alt camin. Mai aflai de surse mai ieftine etc.
Erau niste baieti din Oradea care veneau cu imbracaminte pentru export. Nu cred ca am avut vreodata satisfactie mai mare, nici cind am cumparat aici vreo haina de nu stiu ce firma. Ai bani, sint pe raft, doar sa le cumperi. Dar atunci "faceam rost" de nu stiu ce blugi, sau adidasi.
La fel cum ne bucuram de o carte (poate cumparata la pachet cu cine stie ce alta carte neinteresanta) si o citeam intr-o noapte ca apoi s-o pasam mai departe.
Sursa importanta de aprovizionare era Ocico (nu stiu cum s-ar scrie oficial - talciocul din Timisoara). Veneau acolo oameni din toata tara.
Dupa '90 iti luai toate astea de la "butic". Yuck!
Poate ca ai mei au reusit sa ma fereasca de greutatile acelor ani, dar pentru mine au fost de exceptie. Nu imi pare rau pentru nimic, toate intimplarile sint lectii de viata.

The best thing you can do for your children is to love your wife.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gabi66 spune:

quote:
Originally posted by viviana

Da, da, da, am uitat de vata si de chiuretaje si de anticonceptionale!

Tatal meu avea un fost coleg de facultate plecat in Israel, medic ginecolog si cand mai venea in tara ne aducea OB-uri si tampoane si ma uitam la ele ca la diamante.
Odata ne-a adus anticonceptionale locale, rotunde, albe si cu gaura la mijloc - intr-o prima faza am crezut ca sunt mentosane.

Odata am primit niste alune care erau mai verzi si i-am spus mamei mele: "Uite ne-au adus alune stricate" si mama s-a uitat cu mila la mine si mi-a spus: "Nu sunt alune e fistic prajit"


Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi



Te iert pentru ca esti om si gresesti...ai spus intr-un mesaj anterior ca puterea de a rade sta in noi...nu-i adevarat.Azi, asa de dimineata(aici e 8,15), m-ai facut sa rad la faza cu anticonceptionalele...Puterea de a rade sta si in cei din jurul nostru...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alebazi spune:

quote:
Originally posted by J G

Mie una imi vine rau cand citesc ceva de genul celor scrise de Alebazi. E bine de stiut ca unii avea mereu carne, noi nu - tata lucra in Bucuresti si nu venea acasa o noapte ca sa stea la rand sa ia carne si salam. Refrenul copilariei mele a fost mama spunand "nu, merci, papa tu!" Nu-mi vine sa cred, avea poate 25 de ani si nu manca ca sa mananc eu. Nici acum nu si-a revenit din foame, mereu face stocuri.
Si vine cineva si-mi explica domne ca ce bine era si cum aveau ei congelatorul plin si faceau de toate iar acum nu se mai poate.
Uite ca acum se poate - muncesc asa ca am bani pentru orice imi doresc, la fel si parintii mei. Si nu ne plangem de context - ca doar asta e sportul national - Dooomne, ce nasoool, ce vreeemuri, nu ne mai permitem nimic, nu ne mai da statul job, casa ooof... si aud vremurile alea inspirau siguranta! Serioos? Pe vremurile cand daca te turma cineva la misto te saltau de acasa?
De ce nu va simtiti in siguranta acum? Hoti, violatori au fost mereu. Singurul lucru instabil sunt joburile. Dar daca esti BUN nu ai probleme.
Eu am trait rau inainte de revolutie si nu cred ca a existat ceva bun in perioada de atunci sau daca era, a fost platit foarte scump.
Dar astept in continuare sa mi se expuna ce bine era!




J si Carla-saurus Rex (05.02.2006)



JG, daca ai citit toate raspunsurile la acest subiect nu eram singurii care aveam de toate. Si stii de ce aveam? PENTRU CA RISCAM. Nu eu, parintii. Riscau sa taie vitelul in curtea din spatele casei la tara ca sa avem noi ce manca, riscau apoi sa aduca carnea la oras, acasa, etc.
Stii ce tin minte cel mai bine din acea perioada? Cum stateau ai mei tot timpul cu morcovul in cur (scuze, dara asa este) pentru orice ti-am scris mai sus. Nu ne veneau acasa, nu ni le aducea nimeni. Nu au fost sectoristi sau mai stiu eu ce. Taica-meu lucra la uzina de automobile care tinea tot orasul la vremea aceea, iar maica-mea era filatoare cu un salariu de cacat. Pur si simplu riscau pentru a ne oferi ceva mai bun. Nu s-au multumit cu tacamurile care se dadeau in spate la alimentara si au cautat sa ne ofere ceva mai bun.
Nu stiu de ce te-ai atacat pentru chestia asta. Nu a fost lauda. Pur si simplu am spus ca nu ne-au lipsit chestiile astea, la fel ca multi altii.
Iar acum, avem si acum. Nu am zis ca nu avem sau ca nu se mai poate. Si acum taiem vitei, sa stii, si ai mei stau cu 2 congelatoare pline. Multumesc lui Dumnezeu am un salariu foarte bun si ai mei la fel. Dar mie, personal, nu prea imi vine sa dau acum 350.000 lei/kg de sorici, etc. … am alte prioritati acum.
Nu trebuie sa te superi pe cei care au avut doar pentru ca tu “ai trait rau inainte de revolutie”

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns kla78 spune:

pt mine pana am inxceput sa merg la scoala a fost dezatruos,din pacate dupa ce parintii mei s-au casatorit(mama era deja insarcinata cu mine)pe tata l-a trimis cu serviciul in alt oras(nu-mi aduc aminte acum unde)si venea acasa abia o data la 2 sapt sau la 3,ei bine ii spuneam tatalui meu "nenea bogdan"ca doar nu-l cunoasteam,si la sotul unei vecine(prieteni de familie)ii spuneam tata,a fost greu de tot sa incep sa-i spun tata si am facut-o abia cand eram mai marisoara si tata s-a mutat cu serviciul la noi in oras,stateam inchisa in casa(in timpul vacantei) de la ora 6 dimineata pana la 3:30 cand venea mama de la servici si ma uitam la ceas cum face tic-tac pana la ora cand stiam ca vine mama,cateodata ma ducea cu ea la servici(si soarta a facut ca fiul fostului sef al mamei mele sa-mi fie acum sot)aveam noroc sa seful adica actualul socruo intelegea ca nu are cu cine sa ma lase,si va dati seama pt un copil cum era sa stai langa mama in timp ce ea lucra in loc sa ma joc cu alti copii.ei bine prin clasa a 1-a s-a nascut surioara mea( aveam deja aproape 7 ani)si eram tare geloasa pe ea ca avea laptic,si eu nu prea aveam acces la el,decat cate o gurita din sticla surorii(la care tata sarcul statea noaptea la coada si apoi mergea la servici)offf,si multe foarte multe lucruri negative imi aduc aminte,apoi dupa ce crescusem un pic tatal meu isi facuse ceva "pile"si a inceput sa ne mearga mai binisor,ba cafea la profesori(asa era)sa te vada cu ochi buni,ba niste ciocolata ,branza topita,pateuri,dar mancate cu portia,ce sa zic mancam cateva patratele de ciocolata si apoi ma dadeam la a lui sora mea(era mai mica si nu o putea manca asa repede ca mine).....niciodata no sa uit ca m-a lasat mama sa stau la o coada infernala sa cumpar un kg de portocale si se impingeau oamneii ca nebunii(era in pragul Craciunului)si s-a spart vitrina si m-am taiat la mana(chiar in podul palmei),si acum am urmele si mereu imi amintesc,sa nu mai zic ca am avut o soba in casa de mai mult scotea fum decat calduraapoi facutul temelor cu lumanarea,sau lampa,of si multe lucruri care sincer ma gandesc acum ce greu a trebuit sa le fie parintilor nostri,dar totusi daca se casatoarea primeau locuinta,loc de munca,care in ziua de azi nu,si sincer va spun am cunoscut persoane cu copii si imi povesteau cum copii lor a vazut nu stiu ce jucarie sau ceva printr-un anume magazin si nu aveau bani sa le cumpere,macar pe timpul comunismului nu vedeam atatea si nu plangeam sa ne cumpere,acum degeaba exista ataea daca un parinte nu are bani.

http://es.pg.photos.yahoo.com/ph/kla788/my_photos

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns kla78 spune:

offf uitamsem sa va spun cum mergeam de la scoala cu noaptea in cap(prin septembrie-octombrie cred)la culesul strugurilor si imi inghetau manutele pe foarfeca,apoi caratul cu galetile pana la tractor.dar totusi daca pot spune am avut noroc ca eram o fire sensibila,si sunt si acum si ma raceam repede si binenteles imi dadea scutire medicaladaca pot sa spun noroc.....

http://es.pg.photos.yahoo.com/ph/kla788/my_photos

Mergi la inceput