Cum ati trait inainte de Revolutie?

Raspunsuri - Pagina 5

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns alebazi spune:

Eu aveam 15 ani la Revolutie. Nu prea stiam eu cum ma cheama, dar imi aduc aminte urmatoarele:
-ATUNCI: plecam in fiecare an in concediu cu familia, prietenii de familie, unchi, matusi, etc. Am vazut toata tara: de la mare pana la Timisoara, de la Dunare pana la cimitirul Sapanta; stateam numai la hoteluri si mancam la restaurante, ne cumparam din fiecare oras ce vroiau muschii nostrii; tin minte ca imi luam multi pantofi (cred ca de atunci am eu boala pe pantofi) de la Cluj era o fabrica pe acolo, parca; toate hainutele de prin tara le luam; ce mai plangeam dupa ele, pentru ca stateam la parter si mi le furau tiganii de pe sarma;
-ACUM: abia plecam la mare cu 5 mil. amandoi; nu ca n-am avea, dar la cat de mult stam noi (numai cate 5 zile) ne ajung foarte bine, dar… sa vad din nou manastirile, nici gand de asa ceva;
-ATUNCI: nu ne lipsea niciodata din casa carnea (de orice fel), lactatele, etc. Aveam din belsug, de ne duceam si la altii cu portbagajul plin. Intr-adevar taiam vitei pe ascuns dar … aveam. In ceea ce priveste mancarea cu ratia, nu tin minte sa nu ne fi ajuns. Aveau la paine niste batoane (1 leu batonul) mmmmm, o bunaciune; tin minte ca aveam o vecina care ne intreba mereu noi de ce nu stam la coada la “tacamuri”, la pui;
-ACUM: mai du-te cu portbagajul plin la tara, la rude, la nasi;
-ATUNCI: ne schimbam mobila la anumite intervale de timp. Si acum avem acceasi mobila cumparata de pe vremea lui Ceausu. Sanatoasa tun.
-ACUM: nu ajung sa-mi iau niste tigai TEFAL, dar mobila…..
-ATUNCI: faptul ca aveam TV cu portia chiar nu conta; intotdeauna aveam (eu cu maica-mea) ceva mai bun de facut: crosetam, tricotam, faceam goblenuri, invatam sa fac mancare, discutam, chiar nu am simtit lipsa TV-ului;
-ATUNCI: aveam un serviciu asigurat; te luau de pe strada si iti dadeau de lucru;
-ACUM: daca avem libertate de exprimare, cui ajuta? NE AUDE CINEVA? Nu cred.
-ATUNCI:
MANCAM SANATOS, bagam mana in foc ca legumele erau din gradina taranului;
NU EXISTA STRES!!!!!!!!!!!!!!!
NU FACEAM ATATEA BOLI, tot din cauza stresului si a proastei alimentatii;
AVEAM O LOCUINTA ASIGURATA SI SERVICIUL

etc, etc, etc.

Concluzia: ATUNCI aveam bani si nu prea aveam ce face cu ei, ACUM degeaba sunt atatea, ca nu mai exista puterea de cumparare.

Parerea mea.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns viviana spune:

Insa hai sa nu idealizam ce se intampla acum cand ne mor batranii de foame, cand sunt mii de copii care au acces (vad) tot felul de lucruri tentante, inclusiv mancare pe care parintii nu si-o permit, [/blue]cand avem dreptul sa vorbim liber insa nu ne asculta nimeni, cand avem televizor si dvd si computer si muncim ca robii pentru ele, cand pentru a ajunge in concediu la mare unii romani nu mananca bine cateva luni s.a.m.d.

si inainte mureau batranii de foame si mai mureau pentru ca nu aveau medicamente, dar nu se spunea nicaieri pentru ca nu era voie, si mai mureau si de frig in casa si nu se spunea ca nu era voie, si nu aveau nicio SANSA dar acum au o SANSA. Mica, mare ea exista

[blue] la fel era si inainte, erau parinti care isi permiteau pentru copii, poate dar nu aveau de unde lua. Intoteauna au fost copii defavorizati dar inainte nu aveau nicio SANSA. Habar nu aveti cati copii au murit fara sa li se ofere nici macar o SANSA. Acum au. Erau si aurolaci inainte, se vorbea de ei la Europa Libera iar eu ii vedeam in troleibuz.

O ba da, suntem ascultati, si ne exprimam dreptul de a vota sau nu o viata mai buna. Daca noi o dam in bara? Daca nu stim sa ne jucam sansele... Ai o problema te lupti pentru ea. Dai in judecata, te duci la ziare, scrii pe internet, te straduiesti pana epuizezi toate metodele si apoi te plangi ca nu te asculta nimeni.Acum, ti se ofera o SANSA

Toti oamenii din lumea asta muncesc ca robii pentru a obtine ceea ce doresc. Noi romanii suntem mult in urma, e adevarat. Dar cine a spus ca inceputurile sunt usoare? Iar in ceea ce priveste concediile, sa stiti ca nici inainte nu si le permiteau multi. Aveam prieteni care nu aveau bani de mare sau de munte. Mergeau in iunie sau septembrie ca era mai ieftin. De mers in weekend la munte nici nu putea fii vorba. Si ma duceam la mare... stateam pe o plaja imputita, fara umbrela, in hotel de 2 bani, iar de masa ce sa mai vorbesc. Era sub orice critica. Acuma stiu ca macar chiar daca imi rup de la gura in concediu imi permit sa fiu O printesa. Am o SANSA.

PENTRU MINE STIRILE DE LA TELEVIZOR SUNT CA NISTE RECLAME SUBLIMINALE ALE RAULUI. In goana dupa rating nu ne prezinta decat putreziciunea vietii. Rar, vezi prezentate lucruri pozitive.
Nu stiu datele statistice dar spun si eu: daca inainte din 100 batrani mureau de frig, nemancare si mizerie 10 iar acum din 100 moare unul, se cheama ca s-a realizat ceva. Asa e si cu copiii. Amintiti-va filmuletele alea de groaza cu copiii din camine. Nu mai e de ani buni asa.


Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns addinel spune:

la revolutie aveam doar 13 ani. imi aduc aminte clar de frigul din casa si de serile petrecute fara lumina, de bucuria de a primi de la o cunostinta din strainatate dulciuri care la noi nu se gaseau, de acel pepsi pe care ni-l dadeau la defilari, etc. dar copil fiind luam lucrurile usor probabil, nu imi aduc aminte de ele ca de un stres ci ca de niste intamplari din viata mea. si atat. daca acum as trai in aceste conditii sigur m-as revolta.

14+

"Adevaratii prieteni sunt alaturi de tine in momentele frumoase ale vietii, cand ii chemi si in cele rele...cand vin nechemati."

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Lauraa spune:

Din punct de vedere material o duceam foarte bine. Tata traia in Germania, aveam tv color, video, jeans, dulapul plin de dulciuri, salam de Sibiu cumparat pe marci germane de la SHOP, Pepsi luat pe sub mana de la restaurant, vacante la mare cu avionul la hoteluri de lux unde era si...SHOP, vacante la schi si .... o multime de prieteni . Ne invidiau multi si din cauza asta + din cauza ca tatal meu era "fugit" eram vesnic urmariti de Secu, telefoane ascultate, corespondenta citita, frica, de astea . Curentul se lua dar aveam o baterie de camion la care era legat un neon deci nu era problema. De caldura nu imi amintesc sa fi suferit. In concluzie, nu ne-a fost rau.

Laura cu LARA si
Surpriza

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Idaira spune:

Vai,Ramona J,mi-ai atins o coarda sensibila cu teatrul radiofonic...mi-amintesc ca stateam cu sora-mea cu urechea lipita de radio,si ma cutremuram toata cind auzeam vocea lui Adrian Pintea,in Idiotul,de Dostoiewski...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ham spune:

quote:
Originally posted by Ramona J



quote:
Originally posted by ham

quote:
Originally posted by Letitia1

Eu aveam 21 de ani la revolutie, deci am trait din plin toate "minunatiile" ceausiste. Am trait la fel de prost ca tine , Aschiutza, desi sint din Iasi, oras mare deh. Prietena ta cred ca a trait in alta tara. Mi-am adus aminte cit de greu era sa gasesti vata, de tampoane cu sau fara aripioare nici nu auzisem. Maica-mea la un moment dat isi gasise un fel de cunostinta la farmacie si umpluse un dulap plin cu vata. Doamne ce vremuri groaznice!


n-am sa uit niciodata vata pusa la uscat la geamul unui camin din complexul studentzesc din timisoara, parca 13c era...





Cum naiba? Eu eram in caminul de vis-a-vis si mi-a scapat!

The best thing you can do for your children is to love your wife.

e vorba de anul '87 sau '88, daca nu ma insel; aveam o iubita, studenta la filologie, veneam din petrosani la ea si stateam acolo cu saptamanile!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns doinabita spune:

Am trait cu program la lumina, cu cartela la paine, cu statul la rand la lapte pentru copii de la ora 3 dimineata, cu statul la niste cozi infernale pentru un pui sau un kg. de carne de porc, la fel cozi si la cafea, portocale, ciocolata,cu lista ca sa iti cumperi un frigider...asa am trait!si ma mir cum mai putem...

Redati-mi viata!

Putin cu putin se aduna marea...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ramona J spune:

Ham, pai nu m-ai vazut pe acolo? Ca eu in '87 am inceput facultatea si din '88 am locuit in Complex. Ca sa vezi!

The best thing you can do for your children is to love your wife.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ramona J spune:

Idaira, am crezut ca numai eu mai am nostalgia teatrului radiofonic.

The best thing you can do for your children is to love your wife.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Natasa spune:

Imaginea copilariei mea este cu multi prieteni in jur (si ai mei si ai parintilor), bucurii simple pe care azi nu le mai inteleg, o gramada de gesturi umane care azi nu se mai fac intre vecini/rude/prieteni, multe carti citite, discurile cu povesti ascultate pina la epuizare, multe plimbari... Pe de alta parte, iarna foarte frig in casa, cozi la mincare (nu multe pentru ca aveam relatii la "casa de comenzi"), Europa Libera ascultata incet, plan de sticle si borcane (ce frumos era cind ieseam sa adunam castane sau musetel.... :) ), lucruri urite si gri, umilinta pentru parintii nostri care trebuiau sa spuna totul in soapta...
Puse in balanta, l-as minia pe Dumnezeu sa spun ca am avut o copilarie nefericita sau cu lipsuri majore. Nu spun ca nenorocirea aia de sistem era in regula, dar cu siguranta relatiile dintre oameni s-au deteriorat de atunci. Nevoiti sa supravietuiasca unei dictaturi, oamenii erau mai solidari, mai putin incrincenati sau invidiosi decit sint acum. Bucuriile intelectuale erau savurate altfel, o carte interzisa se citea peste noapte si a doua zi mergea mai departe...Ce vreau eu sa sa spun e ca acum a valorile reale sint in planul secund- asta in cazul cel mai bun.
In sfirsit, ca sa-ti raspund la intrebare, conditiile materiale de atunci erau modeste, de frig am suferit, de foame nu, curent am avut absolut tot timpul (eram in acceasi retea cu o fabrica de piine), am invatat intr-o scoala decenta, nu am prins epidemii si alte rele (paduchii nu se pun, ca astia sint si azi in scoli). Sint convinsa ca sint oameni care au dus-o mult mai rau si ca norocul meu a fost ca am stat in Bucuresti si ca am aut niste parinti care au sacrificat tot ca sa ne fie noua bine.

Mergi la inceput