casatorie sau concubinaj?ce ratiuni ne fac sa aleg
Raspunsuri - Pagina 4
IEPU spune:
quote:
Originally posted by tzitziri
Nu stiu cat de recunoscuta legal e relatia de concubinaj la noi, dar stiu sigur ca de exemplu la banca poti lua credit ipotecar pe ambele nume (ca si cum ar fi o familie - valoarea imprumutului calculandu-se functie de venitul cumulat al ambilor parteneri)...si daca e asa, casa e pe numele amandurora...deci probleme legale nu ar mai trebui sa fie...ca si daca se despart tot 'partaj' se poate face...
Caz concret, al meu.
Am divortat la sfarsitul lui 2004 si m-am recasatorit la inceputul lui 2005. Intre aceste 2 evenimente restrictiile la creditare se precipitau si ne-am grabit, eu si actualul sot, sa angajam un contract de credit ipotecar la BCR.
Si nefiind casatoriti in acel moment ni s-a spus ca numai unul dintre noi va fi titular de credit dar veniturile celuilalt pot fi cumulate.
Asa ca sotul meu este proprietar pe casa (atentie, cumparata inainte de casatorie, deci se numeste bun propriu) iar eu am titulatura de girant coplatitor pentru inca urmatorii 12 ani. Dar avansul de 25% fu de la mine!
M-as putea considera in concubinaj, nu-i asa?
Zic si eu, deci, ca daca iubesti si simti cu toata fiinta ta ca ti-ai gasit jumatatea, calculele despre cum s-ar imparti in caz "caci", nu fac parte dintre argumente pro sau contra casatoriei.
Poate ai dreptate, Marusia, "sinea ta in gandul ei" nu vede prea clar viitorul acestei relatii.
Messa spune:
quote:Nu, vreau sa spun ca daca e sa se strice, se strica si daca e mariaj, si daca e concubinaj, deci ce sens are mariaj?
Originally posted by Felicity
sau poate vrei sa ne spui ca relatia ta merge inca, tocmai pt ca nu v-ati casatorit?
quote:La asta nu m-am gandit niciodata, poate si pentru ca as muri sa stau casnica, m-as simti ca un parazit... da, in cazul asta poate ca e necesara o legalizare, dar nu si cununia religioasa.
Originally posted by miau-miau
Eu zic ca NU merge concubinaj daca vrei sa fi casnica si nu ai nici un venit sau un venit mic
quote:Ba exista (pentru femei) avantajul ca se acorda mult mai usor mamei custodia copilului.
Originally posted by miau-miau
Chiar daca cei 2 sint concubini, cind apare copilul banuiesc ca tata se va scrie pe certificatul de nastere, nu? Si din momentul asta are drepturi de tata, inclusiv dupa separare. Nu e nici un avantaj fata de situatia casatoriei legalizate. Tata tot are drepturi de tata, cum e si normal de altfel.
quote:Mie mi se pare hilar ca ti se pare evident ca venitul mamei trebuie sa fie diminuat si ca mama trebuie sa stea casnica. Pentru femeile care nu vor sa stea acasa, exista bone si chiar cresa si gradinita cu program prelungit...
Originally posted by miau-miau
Mi se pare chiar hilar, in momentul in care aveti unul, doi, trei copii si venitul mamei evident ca nu mai e comparabil cu cel al tatalui, cum functioneaza simtul proprietatii si fiecare cu banul si responsabilitatea lui?
quote:Exact cam asta observ si eu...
Originally posted by mynicegirl
observ ca se casatoreste lumea aici in discutia asta ca sa aiba ce impartii la divort
quote:CORECT!
Originally posted by ileanna
In rest, pot fi variatii pe orice tema, orice scenariu este posibil: caznicie de kko / concubinaj de vis si invers. Nu se dau garantzii
quote:Da, de asta si spuneam mai sus ca in conditiile in care concubinajul este reusit pentru o perioada suficient de indelungata si pentru a beneficia de avantajele (si nu de dezavantajele) legale care decurg din oficializarea unei relatii, este ok o legalizare. Repet insa ca nu este necesara cununia religioasa.
Originally posted by didita
Si asa a ajuns la batranete sa se mute din casa in care a trait fericita o viata intreaga. Sa piarda o gramada de lucruri pt care ea a participat, dar fratii lui nu, dar legal asta e. Acum bineinteles ca regreta, dar asta e.
quote:CORECT!
Originally posted by IEPU
Zic si eu, deci, ca daca iubesti si simti cu toata fiinta ta ca ti-ai gasit jumatatea, calculele despre cum s-ar imparti in caz "caci", nu fac parte dintre argumente pro sau contra casatoriei.
Antoaneta1 spune:
Poate unii simt ca e necesara si o casatorie religioasa, nu suntem toti atei.
tzitziri spune:
quote:
Originally posted by Desiree2002quote:
Originally posted by tzitziri
Iar faptul ca el vroia sa te 'recompenseze' pentru ca ii lasai lui ce acumulaserati impreuna, e intr-adevar de bun-simt.
Sa iti spun sincer, eu nu asa am vazut situatia; nu ca pe o recompensa... poate ptr. ca eu gandesc prin alta prisma, aceea a sentimentelor; eu am vazut situatia astfel: el vroia sa ma ajute sa cumpar alte lucruri utile si necesare, ptr. ca ii pasa ca eu sa am ce am nevoie, si nu ca o recompensa...
Dar, poate ca tu ai dreptate... sau poate ca eu!
Desiree, tocmai de aia am si pus ghilimelele la 'recompensa' pentru ca pana la urma nu e o recompensare pur si simplu: tu ai bagat banii astia in casa mea si ca atare eu vreau sa te ajut pe tine sa ai conditiile de care investitia mea te-a privat - asta inseamna si respect. Daca ai bun simt si daca inca mai ai sentimente (pana si doar ca ai tine la persoana respectiva si de dragul a ceea ce a fost intre voi), asa ar trebui sa se procedeze.
Am o prietena care a trecut prin ideea de 'partaj'dupa concubinaj. Fiecare contribuise cu ceva in casa lui. Ea luasese frigiderul, calculatorul si alte cateva nimicuri. Care erau pe numele ei si cu care a plecat din casa respectiva...Nu pot sa zic daca e frumos sau nu ce a facut...cert e ca erau lucrurile ei, lucruri care nu pot fi incarcate de semnificatie emotionala (ca de ex lenjeria de pat cumparata impreuna sau chestii de genul asta), asa ca daca le mai poate folosi foarte bine pentru ea!...
inclin sa cred ca, exceptand cazurile extreme care implica moartea unuia din parteneri, daca omul e om, atunci nu se poate ajunge la scandaluri acoperite sau nu de lege.
Poate nici mie nu mi se pare normal modul cum a degenerat discutia: de ce trebuie ca de la inceputul unei relatii sau de cand ne casatorim sa ne gandim la despartire? Pai depinde de cazul special al fiecaruia dintre noi. Parintii lui sunt divortati. Ai mei asisderea...mama nu si-a mai putut reface viata, el da...Deci constient sau nu sunt niste 'traume' si sunt cupluri care poate nu se leaga asa cu incredere in acel 'pana cand moartea ne va desparti' - si asta nu datorita relatiilor dintre ei (relatii care pot fi minunate), ci datorita influentei altor factori externi.
Messa spune:
quote:Nu trebuie sa fii ateu ca sa nu iti doresti o cununie religioasa. Eu nu sunt atee, dimpotriva, cred in Dumnezeu, dar nu cred in preoti si ritualuri, care sunt facute de om, nu de Dumnezeu
Originally posted by Antoaneta1
Poate unii simt ca e necesara si o casatorie religioasa, nu suntem toti atei.
daniela_b spune:
Matusa mea a stat in concubinaj vreme de 16 ani, aveau un baiat de 15 cind s-au hotarit sa se casatoreasca la starea civila si apoi in biserica.
Pina la acea data, au si locuit separat si pe cuvint de onoare daca nu erau cel mai grozav cuplu pe care l-am cunoscut, isi dadeau intilnire in oras, se invitau reciproc la cine romantice acasa la cite unul dintre ei, nu exista week-end sa nu plece impreuna in diverse locatii si baiatul avea parte de maxima atentie din partea tatalui sau ( de locuit locuia cu matusa mea), era fericit si nu gaseam deloc deplasat felul in care doreau ei sa traiasca, in aparenta erau separati dar in realitate erau foarte "impreuna" (va jur ca matusa-mea se inrosea toata cind unchiu-meu ii trmitea cite un mesaj sau o suna sa iasa in oras) si comunicau excelent, se sincronizau.
Bunica-mea in schimb statea cu gura pe ea sa se marite la preot ca e pacat de Dumnezeu sa stea asa si ca nu conteaza ca ei sint fericiti, stia ea ca o asteapta numai nenorociri daca nu se casatoresc religios.
Asa ca ...intr-o zi au facut-o! Bunica-mea pleznea de fericire, toate cunostiintele o felicitau, "in sfirsit v-ati luat ca tare mare pacat mai era..."
S-au mutat impreuna, ca sa nu mai vorbeasca lumea si ...si ...si au rezistat 6 luni si au divortat!
Pur si simplu nu au reusit sa treaca testul statului impreuna!
Sau poate ca avindu-se sub ochi toata ziua s-au plictisit.
Sau poate ca unchiul meu a devenit mai "tupeist" acum ca o "trecuse" pe numele lui. Ori toate astea la un loc...
Bineinteles ca nu casatoria sau concubinajul hotarasc daca sinteti fericiti ci traiul in comun, felul in care stii sa traiesti cu celalalt.
Asadar nu conteaza prea mult daca oficializezi sau nu relatia, ci in ce fel iti construiesti relatia si in ce conditii!
Pentru binele varului meu, cei doi pastreaza legatura si sint in continuare la fel de implicati in cresterea si educarea lui, cu toate astea a disparut dintre ei placerea si pasiunea parteneriatului romantic iar unchiul meu are deja o alta "sotie".
Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii
danyelana spune:
Daniela mi-a placut tare mult povestea unchilor tai.
Pupici
"L'inspiration, c'est de travailler tous les jours."
Charles Baudelaire
marusia spune:
Dragele mele...excluzand cazul in care unul moare,probabil ca nu-i nici o diferenta intre concubinaj si casatorie.poate chiar e mai bun concubinajul.Dar zilele omului sunt la discretia domnului si nu stim cand si in ce circumstante parasim peisajul.Atunci sa vezi cum apar succesorii(vorbesc de cuplurile fara copii)si incepe circul.Prevederea e mama intelepciunii...si poate ca ar trebui sa ne gandim si la ce se intampla in caz ca unul moare.Eu deja incep sa port discutii!Va doresc sarbatori fericite si sa fiti iubite!
kid2003 spune:
Eu nu cred ca trebuie sa ne contrazicem...suntem diferiti si simtim diferit. Daca nu e importanta cununia religioasa atunci nu vad de ce te-ai casatori.
Eu am trait aproape 7 ani in concubinaj, am nascut si fetita in acea perioada. Presiunile au fost enorme din partea familiilor noastre sa ne luam cu acte, el era divortat asa ca nu mai simtea casatoria ca fiind ceva "de vis". De fapt nu avea nici o incredere in institutia asta. Nu a avut curajul sa mai faca repede acest pas, pentru mine totusi era altceva. Eu imi doream, imi doream din tot sufletul, influentata si de rude si de visele din copilarie cand ma maimutzaream in fata oglinzii cu o camasa de noapte din dantela alba a mamei (pastrata cu strasnicie, camasa ei din "prima noapte" de dupa cununie) si ma visam mireasa. Am suferit enorm ca el nu-si dorea, imi spunea ca nu e nimic de vazut si nu se schimba nimic, ca e o institutie demodata...ca vrea sa ma iubeasca si sa ma aleaga in fiecare zi, fara sa fie constrans, ca nu are nevoie de o hartie de la primarie ca sa stie ca sunt femeia vietii lui...
Pana la urma m-am potolit eu...am avut in jur numai casnicii destramate ale prietenilor nostri, mi-a trecut cat de cat dorinta. Totusi, anul trecut, cand fetita avea deja cateva luni, am fost intr-un weekend romantic la Praga si...m-a cerut de nevasta. Ne-am casatorit si urmeaza sa facem si cununia religioasa pe care o visam...Zic la trecut pentru ca iata, de cateva luni suntem "oficial impreuna" si nu s-a schimbat absolut nimic. Am uitat de hartiuta roz din mapa cu acte personale...Acum nu stiu ce sa va spun, anul trecut el si-a pierdut tatal, care a murit cu o mare nefericire in suflet ca noi nu suntem la "casa noastra", adica sot si sotie. Se prea poate ca hotararea lui sa fie luata in lumina acestui eveniment tragic...
Concluzia este ca daca iti doresti din tot sufletul si isi doresc amandoi acest lucru, nu e nimic in neregula. Daca exista dragoste, intelegere si absolut acelasi tratament de "sot si sotie" in cadrul concubinajului, absolut nimic nu se va schimba dupa casatorie. Nici macar la partaj nu ma gandesc...sunt sigura ca daca,doamne fereste, ne-am fi despartit cand nu eram inca casatoriti, nu s-ar fi pus problema certurilor pentru bunuri, ne-am fi inteles. Oricum despartirea este cel mai greu lucru care se poate intampla si prin asta trec in mod egal cei casatoriti si cei necasatoriti. Divortul e doar un amanunt...care se petrece la fel de repede ca si casatoria (toti prietenii nostri au divortat dupa o singura infatisare la tribunal, ranile despartirii au fost insa infinit mai adanci si astea nu au tinut de legislatie).
kid2003 spune:
As adauga ca acum mi se pare foarte romantica ideea pe care o avea iubitul meu (nu ma pot hotari sa ii zic sot) ca el ma alege in fiecare dimineata, fara sa fie constrans. Acum ca suntem casatoriti am o mica temere ca nu mai e acelasi lucru si sunt un pic nostalgica...