Atitudinea fata de parintii nostri

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns coryna spune:

Eu nu stau nici cu parintii , nici cu socrii, dar mama mai trece citeodata pe la mine si nu intotdeauna am reusit sa vorbim normal,ci de multe ori mi s-a intimplat sa vorbesc rastit, sa raspund in doi peri s.a.m.d. Toate astea se intimpla inainte de a-l naste pe Dragos, asa ca nu are nimic de a face cu hormonii ci doar cu faptul ca nu reusesc sa ma pun in situatia ei, tot timpul imi aduc aminte doar de starea mea de copil care a fost crescut destul de sever, asa ca ...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns danat spune:

Roxica, ce pot eu sa-tzi spun este ca te admir ca ai avut puterea, in asemenea momente, sa treci peste ele, sa le faci fatza...totodata, vad ca eshti un om puternik, atita vreme cit potzi povesti si rememora asemenea intamplari dureroase. Sa ai multa sanatate si putere sa te bucuri de copilul tau pe mai departe!

danat

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Garofitza spune:

Nici eu nu stau cu parintii sau socrii. Si nu cred ca as putea. Sunt sincera si spun ca nu imi place sa stau decit cu sotul si fiul. Da, este drept ca-mi vin in vizita si stau cu lunile la noi, si atunci este destul de greu uneori. In fiecare familie se naste o alta si asa mai departe. Fetelor, poate o sa ma judecati din cauza asta. Cind vin in vizita totul este bine prima saptamina, apoi plictiseala, se enerveaza din orce., nu stiu cum de traiesc de-si iau atitea medicamente, ma refer la rudotel, extraveral, dupa fiecare masa nelipsitul triferment. Plus ca lasa medicamentele peste tot si fiul meu atita asteapta. Se supara din orce, ma refer si la soacra si la mama (in cazul meu), nu pot zice nimic, deoarece "eu (adica ele)sunt mai in virsta deci stiu totul si am dreptate". Iar daca zic ceva, se duc si pling. Stiti ceva, uite ca mie nu-mi convine asta! Stiti de ce ? Pentru ca le-am vazut pe amindoua cum tzipa la parintii lor, si cum ii fac. Nu, nu-i vorba de injuraturi sau abuz. Ma refer, ca ele nu se vad pe ele.(amindoua sunt tinere au 57 de ani). Stiu sa-mi zica mie ca si ele au crescut copii, si ele au avut situatii si situatii s.a.m.d. Ce-ar fii daca si eu m-as comporta cu ele asa cum se compoarta ele la randul lor cu bunicii mei? Dar , ele nu se vad. Voi a-ti suporta sa stea cineva cu voi si daca vreti sa va duceti la frigider sa vii se spuna:"nu bea, ca-i prea rece, inchide geamul ca-i curent, iarasi ti-ai pus ghiata in pahar", toate astea din 5 in 5 minute? Nu cred! Incearca sa fie in control si din cauza asta nu zic nimic,dar tin in mine si nu-i bine. Cind imi vine cineva in vizita , sotul zice sa tac, ca-i temporar si-or sa plece acasa. Dar de ce sa fie asa? In 2 ani si ceva o sa fiu 40.()Esle la virsta mea aveau copii de 17-18 ani. Ele chiar nu ziceau nimic? Sa fim serioase, vizitele scurte si dese cheia marilor succese. Ma refer inainte si dupa ce-am nascut. Nimic nu le multumeste si nici ele nu stiu ce vor. Am mai vazut si eu alte mame, de virsta mamei si-a soacrei mele si nu sunt ca ele. Mama este suparata tot timpul, si nu face decit sa-mi aduca aminte ce viata grea a avut ea, soacra plinge ca-i singura, ca odorul sta departe. Dar cind vine aici, se plictiseste si ia rudotele. (le-a luat din totdeauna,?!!!???) Chiar eu cu sotul ne amuzam ca baga medicamentele in ea, fara motiv. Eu sunt suparata ca as fii vrut sa fiu si eu alintata si mingiiata asa cum alte prietene de ale mele sunt de mamele lor. Mama mea este tare rece, nu numai cu mine ci si cu surorile mele. Am fost crescute sever, din cauza asta EU NU VOI FII CA EA NICIODATA! Imi aduc aminte de copilarie si sper din toata inima sa fiu o mama iubitoare care-i spune copilulu ei ca-l iubeste de 1000 de ori pe zi.(stie el ca-l iubesc oricum). Chiar ma sfatuit sa nu mai fac al 2lea copil,ca sunt batrana si ii prea multa bataie de cap. Surorile mele au aceeasi parere, ne pare rau, o iubim, dar a fost si este inca rece cu noi. O inteleg pe Coryna.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns iuliac spune:

Scuze ca o sa deviez putin subiectul dat fiind ca ai mei au murit cand aveam 16 ani. Problema mea este soacra care de altfel este o femeie de treaba... cateodata.Sunt rea. De cand am nascut ma suna in fiecare zi si-mi da sfaturi. Vine cam o data pe saptamana sa-l vada pe bb (si subliniez doar sa-l vada) pt ca in restul saptamanii, cand vine de la servici se duce la nepotica din partea fetei, adica a cumnatei mele. Stiu... sunt supergeloasa.Incerc cat mai mult sa-i fac pe plac pt ca vreau f mult sa mi-o apropii dar cateodata o cam ia razna si eu nu pot sa-i zic nimic. Mi-e rusine.Sotul meu nici atat, vorba aceea ..."el e artist".O singura data i-am reprosat un lucru pe care ea l-a facut fara sa gandeasca (nu au fost acasa cand Adi si cu mine ne "programasem" la ei ca sa le spunem ca ne casatorim - ei stiind motivul pt care veneam ).

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ymellda spune:

Gresim si noi, gresesc si ei, suntem oameni.
Probleme de tot felul, cu parintii si cu socri, am si eu. Chiar credeam ca sunt probleme pe care numai eu le pot avea, dar vad ca... E normal.
Sunt o fire independenta. Mama mea este profesor de matematica si este putin mai dura. Oricum suntem foarte bune prietene, chiar daca mai mult de o saptamana - doua devine "prea mult". Nu ma cicaleste, chiar ma lasa in pace, dar... Parintii mei au facut enorm pentru mine, sper si eu sa pot face tot atat pentru copii mei.
Cand eram insarcinata si acum cu bebe... aveam chef sa merg la suceava, venea tata cu masina la iasi (noi nu avem bibi) si ne ducea el, sa nu raceasca bebe, ma saturam de stat la suceava, du-i inapoi, si tot timpul cu de toate. Mama a venit cand am nascut, si totusi, fara sfaturi, fara nimic, dupa trei zile, am trimis-o acasa, ca eu n-o mai suportam. Cand a plecat, am inceput sa bocesc ca pe mine cine ma ajuta?
Oricum, de toate. Ma gandesc ca nu cred ca le-am multumit niciodata cum trebuie pentru tot ajutorul pe care mi l-au dat. In schimb, ma invarteam ca o curca in jurul socrilor mei, nu cumva sa li se para ceva. Si tocmai ca li s-a parut, asa incat e mai mult de o luna de cand nu mai dau pe la noi. Oricum nici macar vorbe bune nu aveau nu pentru mine, ci pentru propriul si singurul lor copil - sotul meu, care trece acum printr-o perioada extrem de dificila si pe care ai mei l-au sustinut cu tot ce au putut -. Gata, m-am descarcat putin. Si la fel, bebe trebuie vazut doar, nu mananca, nu se imbraca, nu se soate la plimbare, nu se sta cu el prea mult. "Nu mai am rabdare, asta e".

Cam asa stam cu relatiile. Sa-i tina sanatosi Dumnezeu pe toti, le multumim mult pentru ceea ce fac pentru noi, oricat de putin.
Mama, sa fii sanatoasa si te iubesc mult de tot.
Tata, pe tine de cele mai multe ori uit sau nu mai apuc sa te cer la telefon, dar tot te iubesc enorm. Ce, eu nu-s copilu' dumitale?

Pupici la toate. Sunt sigura ca fiecare are parinti minunati, chiar daca ne mai plangem de ei.

Alina si Andruta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns maryam spune:

Desi cred ca fiecare dintre noi are propria lui filozofie despre viata si desi nimic (poate???!!) din ce gandesc eu nu se potriveste ...chiar in aceeasi situatie cu ceea ce gandesti tu..., eu iti recomand sa (re)citesti 2 poezii flo]["Repetabila povara" si "Ruga pentru parinti" , ambele ale lui Paunescu...si poate ca atunci te vei analiza mai..."aspru" si poate chiar iti vei infrana"hormonii",nu de alta dar vine o zi cand ,chiar cu regrete lucrurile sunt iremediabil pierdute.Numai bine pentr tine!!!!!!!!!!!!!!

Maryam

Mergi la inceput