Mamici de ianuarie-februarie 2007 (40)
Raspunsuri - Pagina 18
marinar spune:
merci mult nadiuta. nu fac tort pt ca nu am putut, iar acum nu mai am cand, dar am facut un fel de salata de fructe, dar cu gelatina, un fel de tarta, nici nu stiu cum sa-i spun. sper sa iasa buna. dar pe 22 va veni socrul meu in tara si vreau sa-i fac un tort diplomat pe care sa aplic figurine de zahar, sa vad ce o sa iasa. o sa pun poze...daca iese ce mi-am propus.
Marina 
33+
Emma Ioana
burtika
lucrusoare bebe
Liuda spune:
buna dimineata !
la cafea....
Va pupic pe buric.
Liuda si o burta de 33 sapt 5 zile
natydea spune:
Buna dimineata colegutelor!
Sunt o viitoare mamica de ianuarie 2005 si i sfarsit am reusit sa ma inscriu si eu pe lista voastra.UM nu am avut deoarece am ramas insarcinata cand inca alaptam, pot sa vi-l dau pe cel de la primul copil, si DPN este 24 ianuarie. Avem deja un baietel Darius nascut pe 6 oct 2005 si la anul vom primi cadou tot un baietel, deci carucior albastru. Tati inca mai spera ca va fi fetita dar eu una sunt fericita ca am parte de atatia baietei.
Sper sa intru destul de des pe la voi dar asta depinde foarte mult si de bunavointa prichindelului existent.
Tonnia am inteles ca suntem din nou colegute!
Va pupic, Dea si Darius
laura ionescu spune:
Neata!
Mai fetelor, eu am ajuns la concluzia ca o sa fac o hulpava!. Sughite saracuta in fiecare dimineata de ma trezeste din somn si seara o ia de la capat. Asha, vreo 2-3 minute se zguduie burdihanul si o simt pana in colon. Mi-e si mila de ea ca nu am ce sa-i fac.
Eu o sa gatesc azi un pui la cuptor ca mi-e o leneeeee. Si fac niste legume sote alaturi. Bun si dietetic...
Apropo, am tras cu ochiul la mamicile de noiembrie - decembrie sa vad ce ne asteapta. M-am linistit complet. Totul e ok, fetele sunt super fericite si se sprijina in continuare, chiar daca nu mai au la fel de mult timp sa scrie. Sunt curajoasa. O sa fim in regula.
Aventura, imi pare tare rau de bunica ta. Sper sa se faca bine repede.
Casa de piatra Alina.
PS: de la coniacul de aseara am dormit bustean chiar daca ma luase iar durerea aia nenorocita de picior si spate...
Catalina spune:
Neata fetelor, intindeti-mi si mie o mana sa ma scoateti din butoi. Va roooog! De ce sunt in butoi? Nu am un anume motiv, am bucatele din mai multe ... .
In primul rand sunt PLINA de nervi ca sotziorul meu cu care petrec probabil 5 ore saptamanal ca ajunge (din ce in ce mai) tarziu de la serviciu, in fiecare sambata isi gaseste cate ceva de facut. Are un NESIMTIT de prieten care nu are ce face acasa si nici nu se gandeste ca al meu are si una doua (adica pe bune in fiecare sambata dimineata la 8,9) suna la telefon: ba ca are nu stiu ce calc, ba ca televizorul, ba combina etc. Azi l-am cam shutuit la telefon cand a sunat dar ce credeti ca nu am ramas tot singura? Daca nu imi vine sa il omor pe ala, dar nici pe al meu nu l-as prea cruta.
Paturile nefacute, asternuturile pe geam, le-a carat proasta inapoi in casa, ca sa pot sta in pat, cumparaturile de pus la loc, in frigider debandada, rufe de calcat, deranj prin camere ... dar era musai ca el sa mearga sa ii regleze tv aluia. Nu va pot spune cati nervi am .... Si cu vremea de afara ... nu ajuta. Ma bate gandul sa ii dau telefon sa ii zic ca sa vina repede acasa ca nu ma simt bine ... Dar mi-e ca ne certam rau dupa aia ... . Si sa fereasca Dumnezeu sa ii zic lui chestiile astea: am luat-o razna, nu stie ce am, de unde m-a apucat, am impresii etc.
Nu stiu, stiu ca sunt printre voi fete care stau singure cu saptamanile dar sotzii lor au treburi serioase, nu din astea. Al meu parca abia asteapta motive sa iasa din casa, pe cuvant. Ma iau si de alte ganduri (sa va mai zic ca l-a izbit in ultimele doua saptamani dorinta ca tre sa tina cura de slabire ?). Splendid! Cand am nevoie de mai multa sustinere, sunt singura cuc. Asta spune multe pt ce va urma, nu?
Incerc si eu sa ii citesc din carte ce mai scrie despre bebelush, lauza, ingrijiri, dar ce credeti ca asculta? Parca il pic cu ceara. Si sa vedeti voi panica dupa aia.
Diseara ar fi trebuit sa mergem la petrecerea de Craciun de la mine de la serviciu, dar in starea in care sunt ... numai de asta nu imi arde ... . Decat sa ma duc acolo cu nervii astia pe mine, mai bine stau in casa.
Ma invart in jurul cozii dar de fapt stiti care e chestiunea ce ma deranjeaza cel mai tare? Ma intristeaza mai bine zis. Anume aceea ca se vede de la o posta ca nu ii face placere sa stea cu mine acasa. Mereu are ceva de facut si pt mine asta e o noutate ... . Probabil ca e vina mea doar ca acum am asa multe pe cap incat nu prea ma pot lua la refec ...
Imi cer scuze pt cat m-am intins ... . Help!Chiar sunt amarata rau pe chestia asta ...
Cata 36+
marinar spune:
offf mai Cata, de asta aveai tu nevoie acum???
nici nu stiu ce sa te sfatuiesc pt ca nu am trecut prin asa ceva, nici eu nu am avut o sarcina cu probleme ca sa depind de cei din jur dar nici sotul nu s-a manifestat asa. poate se simte sufocat, poate e coplesit de tot ce se intampla si incearca sa evadeze. e adevarat canu si-a gasit cel mai bun moment asa ca ar trebui sa discutati, dar cu calm.
offff, imi dau seama ca iti este ff greu, dar te rog sa nu-ti mai faci nervi, nu ai nimic de castigat.
pupici
Marina 33+ Emma Ioana
burtika
lucrusoare bebe
roandre spune:
Catalina, nici eu nu sunt departe de fundul butoiului dar incerc sa te trag putin mai sus!
Sunt in aceeasi situatie si eu...petrec destul de putin timp cu sotul (mi se pare mie ca s-a accentuat starea asta si de cand stau numai in casa), am impresia (de fapt nu e chiar impresie) ca petrece prea putin timp cu Alexia, cu mine, ca nu e atat de atasat de bb2 ca mine. Dar...asa e el! Se pare ca oricat as incerca nu pot sa-i transmit starea aceasta de gravidutza ce de abia asteapta sa vina bb...nu poate sa simta, nu realizeaza ce inseamna, nu are rabdare sa-i povestesc despre cum creste bb sau sa mangaie burtica atat de mult cum as vrea (de vorbit cu bb2 nici atat ca zice ca nu poate sa vorbeasca cu cineva pe care nu-l vede), nu a mers la nici o eco cu mine in sarcina asta, nu e curios sa afle cand ma duc la dr ce mi s-a spus. Dc sta sa ma asculte uneori cand vorbesc de bb2, realizez totusi ca nu intelege si ca asculta ca si cand i-as spune o poveste.
De duminica trecuta nu am mai vorbit deloc cu el, nici macar nu i-am raspuns la salut poate-poate realizeaza ca indiferenta lui uneori ma omoara si faptul ca discutam prea putin ceea ce ma intereseaza pe mine. Cu el as putea sa discut in schimb ore in sir despre bursa, actiuni, forex-uri, despre masini dar nu despre cum creste Alexia, cum se misca bb2, cum ma doare si carnea pe mine de la sarcina asta si cat de teama mi-e de o nastere prematura.
Cu toate astea sunt convinsa 100% ca ma iubeste, ca ne iubeste f mult dar ASA E EL, asa a fost crescut (la ei in familie nu li s-a aratat copiilor multa dragoste, nu s-au jucat parintii cu ei, accentul a fost pus pe invatatura si au uitat ca tre sa aiba si ei o copilarie). La mine a fost altfel (cred ca spune totul faptul ca "ne-am da camasa dupa noi pt oricare din familie") si imi doresc sa fie asa si in noua mea familie.
Mie mi-a prins bine saptamana asta sa stau linistita, sa nu ma mai stresez si chiar in seara asta voi merge cu el la party-ul lui de Craciun. Nu ma astept ca sa se schimbe el f mult dar eu ma simt mai bine acum.
Hai da manutza si sa iesim impreuna din butoiul asta...si dc te simti ok, mergi si la party ca-ti va prinde bine cu siguranta!
Utile pt burtici, viitoare mamici
aelita spune:
Catalina,imi pare rau ca ai neplaceri si ca nu te simti sustinuta.Problema trebuie reglata cumva,ca se ajunge la mai rau daca devine obisnuinta.Si nu se regleaza cu cearta.
In primul rand,trebuie sa iti iei privirea de la falsa problema:prietenul; si sa indrepti atentia aspupra problemei: sotul.Pt ca aici e prima greseala pe care o facem,sotiile,cand invinovatim prietenii,sau mamele cand invinovatim anturajul copilului .Asta inseamna ca nu vedem adevarata problema si daac nu o vedem ,nu o rezolvam.Prietenul ala nu face nimic din ceea ce sotului tau nu i-ar placea,iar sotul tau nu e un copil sa se lase influentat sau obligat de el.
Deci problema e direct la el,nu la anturaj.Trebuie observat de ce nu ii place sa stea in casa ,sau de ce ii place sa iasa afara.Asta nu inseamna ca tu acum sa incepi sa ii faci lui pe plac numai sa stea el .Nu.Dar se impunniste reguli ,pana la urma,de convietuire,in functie de caz.
Incerci sa nu cazi nici intr-o extrema,nici in alta: adica nici sa faci tu totul ca el sa stea inc asa,dar nici sa il exploatezi,atunci cand e langa tine,sa scoti parleala.Nu are chef de curatenie,da-o-n ma-sa,altadata,adica nu faci ce vrea el,dar nici doar ce vrei tu,cautati o cale de mijloc.
Poate el simte nevoia sa iasa,poayte e un om activ care innebuneste intre 4 pereti.Nu trebuie luata ca pe lipsa de iubire.Dar nici fuga de acasa nu e o solutie buna.Eventual iesiti amandoi.
Oricum ar fi,trebuie sa ai grija sa nu devina obisnuinta,pt ca va pleca apoi din ce in ce mai mult,se va obisnui sa vina ca la hotel acasa.
Si tu acum axeaza-te exact pe ce te doare: faptul ca nu e cu tine,langa tine!! nu ca nu ti-a luat lenjeria de pe pervaz! discuta cu el faptul asta,ca vrei sa stai cu el,ca ii simti lipsa,ca...Nu ca de ce ai plecat si m-ai lasat sa le iau singura si eu nu pot si nu te intereseaza si tu nu ma ajuti...Intelegi? Problema e ca trebuie sa fiti in doi,in momentele astea,nu ca el trebuie sa te ajute,ca apoi iti aduce o femeie inc asa si ti-a inchis gura.Asa cum,ti-am spus,problema nu e prietenul care suna,ci el care se duce!Daca el se obisnuieste asa,nu mai e prietenul asta,e altul,si tot aia face.
problema ta nu e ca esti neajutorata,e ca vrei cu el !pe asta trebuie sa intinzi firul .
hai,vezi cum rezolvi,usor usor,cat sa pastrezi o doza de echilibru intre ce vrei tu si ce vrea si el,fara nervi,fara cearta,fara reprosuri grave.
sper sa se regleze !
36+
aelita spune:
roandre imi pare rau ca si tu treci prin astea...sau mai bine zis ca sunteti asa diferiti..
si ai atins un punct ,asa e,mamele trebuie sa avem grija cum ne crestem copiii,ca uite ce devin mai tarziu: niste cuburi de gheata.mai ales baietii,ca fetele suntem mai sensibile din fasha.
daca mamele s-au purtat foarte rece cu ei,si ei devin apoi reci cu femeile si cu copiii.e un fel de razbunare.uneori se rezolva,cu multa rabdare din partea voastra.in ani. pt ca nici " asa e el " nu prea e usor de acceptat,stiu,mai ales cand realizezi ca " asa l-au facut",poate ca el nu era asa.
Important e sa nu suferiti! Daca va bagati inprocesul unei transformari,voi dupa el,sau el dupa voi,sa faceti totul detasat,daca puteti.Ca dca va implicati si suferiti,nu faceti nimic.
Ori resemnare,ori lupta.36+
roandre spune:
Aelita, mare dreptate ai ca mamele sunt vinovate, de fapt parintii amandoi de cum va deveni micul omulet!
Poate si din cauza asta sufar uneori pt ca imi doresc f mult ca sa le dau o anumita educatie copiilor, sa-i fac sa simta ca-i iubim f mult si ca e f important sa fim o familie unita....si e greu de una singura!
Oricat de mult mi-as dori sa-l schimb pe sot stiu sigur/sunt constienta ca f mult nu voi reusi...si din pacate anii vor trece (eu insarcinata nu o sa mai fiu, copiii or sa creasca...timpul nu sta in loc). Asta e singurul capitol la care sotul meu are un MINUS mare de tot caci in rest chiar nu am ce sa-i reprosez!
Acum ma tot uit la ceas caci cred ca a aterizat avionul surorii mele...vine pt o luna in tara si atat de mult ma bucur! Nu am mai strans-o in brate de 1 an jumate. Toti au plecat s-o astepte loa aeroport iar eu bb2 stam acasa caci era efortul prea mare pt noi.
Utile pt burtici, viitoare mamici