Mamici de ianuarie-februarie 2007 (39)

monu spune:

ola, desi azi a fost mos nicolae, alexia mi-a pus gand rau. mi-a mancat nervii.
am o rugaminte pt mamicile care mai au acasa un bb mic. voi cum veti culca copiii? noi avem 2 dormitoare - al nostru si al copiilor. pe alexia nu as vrea sa o mut de la ea din patut pt ca abia am invatat-o sa doarma in el iar pe de alta parte nu pot sa le pun imediat pe amandoua in aceeasi camera.

mami de Alexia Ioana
si Iulia Antonia

Amaya spune:

Monu, noi o sa o tinem pe piticuta cu noi in camera primele 3-4 luni, pana se obisnuieste fratiorul cu ea, apoi o mutam in camera lui. Cel putin acesta este planul acum insa cand va veni momentul vom vedea cat de aplicabila este mutarea ambilor copii in aceeasi camera atat de devreme. Sper din suflet sa putem respecta planul fiindca nu vreau sa o obisnuim cu noi in aceeasi camera si nici nu vreau ca Andrei sa fie gelos fiindca ea doarme cu noi si el nu.

Oana 30+ si nazdravanul Andrei (18.02.2005)

Comorile mele

mirela73 spune:

Pentru ca tot vorbim de cat a mai ramas pana la nastere eu mai am 2 saptamani. (tot timpul am fost stresata ca m-apuca inainte de termen si spuneam ca daca face 3 kile o scot la aer, dar acum chiar nu mai imi doresc sa vina mai repede momentul pentru ca mi s-a facut cam frica!).
Neplacerile sunt multe si la mine: somn groaznic, picioare umflate, incheieturi dureroase, nu ma pot apleca, ma incalt f. greu, la volan mersul cu spatele si virajele sunt o adevarat aventura, mai nou stau si pe casa si nu-mi gasesc locul, fatza nu mi-o recunosc, gusha e a mea oare, ma urasc pt. ca am devenit dependenta de dulciuri de aici si cele 18 kg "castigate".
Asadar eu sper ca pe 20 dec. sa va spun cum am trecut testul. (facem cezariana, cautam motive medicale pentru asta, bebelusha e oricum in pelviana asa ca nu prea vreau riscuri dar la Cantacuzino pelviana nu e motiv de cezariana). Eu am o colega care a nascut in ian 2006 si dat fiind faptul ca petrecea ca si mine f. mult la volan a nascut tot cu pelviana). Credeti ca e vreo legatura intre statul in masina si neintorsul bebelusului?

Despre talie 106cm in sapt 36, desi aceste comparatii nu prea mi se par relevante (cred ca are importanta si de la cat pleci).

va pup si vremuri usoare pana la marea incercare.

Mirela36+


Mirela73

mirela73 spune:

scuze pt. msg trecut "stau pe acasa" caci pe casa nu stiu daca ma tine acoperisul

Mirela73

belle_vue spune:

monu, noi o s-o culcam pe bebelina cu noi in camera in primele luni, sa vedem cum mananca si doarme noaptea. daca totul merge bine, o sa-i mutam impreuna catre 6 luni, cand sper ca surioara sa nu se mai scoale decat cel mult o data pe noapte pt lapte. codrut a dormit bine intotdeauna, dar trebuie sa vedem cum ne adaptam cu totii la noua situatie. rabdare -- asta e tot ce ne trebuie.

Mami de Theodor (27.10.2004) si Bebe din burtica (DPN 5 feb 2007)



Those who can't laugh at themselves leave the job to others

ylilimic spune:

Raspund si eu din postura de mama de bb1, in curand si de bb2!
Dat fiind ca Matei a dormit mereu in patutul lui, si ma astept ca in primele luni bb2 sa fie destul de galagios cat sa-l deranjeze pe "big brother" am hotarat cu tati sa ne impartim in cele 2 camere: matei cu tati si eu cu bb2. Tati ramane de sacrificiu, adica va interveni la nevoie si la bb2 asa cum s-a implicat si la matei. De altfel, in prima faza matei cred ca o sa faca naveta la mama pana vedem ce vrea bb2 de la parintii sai...Ramane de vazut daca planul de acasa se potriveste cu cel impus de bebel dupa nastere.

In alta ordine de idei, erau fete care ma mai intrebau din cand in cand despre Darius, nepotelul meu nascut cu probleme de sanatate...Ei bine, a ajuns impreuna cu mama lui la Bucuresti, la Budimex. Ramane in continuare supravegheat caci prezinta ceva comlicatii la plamani ca urmare a unor mucozitati care s-au infectat in timp. Apoi vor lua in considerare si o eventuala operatie pt rectificarea inimioarei lui care se pare are doar 3 din 4 camere... E drum lung pana atunci insa semne bune anul are... respira si singur! E un inceput!

Noapte buna, merg si eu la culcare ca ma omoara spatele... azi nu prea m-am intins...

Nasterea - un puzzle cu flori de liliac
Marele blond (Luca Matei - 05 nov 2004)
Liliana 33+ (35 + ale dr) cu
CARTI de psihologia copilului / liste utile pentru tinere mamici

roandre spune:

Monu, noi de 2 luni am mutat-o pe Alexia in camera ei si am tot incercat ca patutul (care e la noi in camera) e pt bb Andrei care e mic-mic.
Deci la noi e clar: Alexia va dormi in camera ei si bb2 cu noi in camera, in patut pana va mai creste (sunt dispusa sa-l las in patut pana la 2 ani si apoi sa-i fac si lui camera).
Dc Alexia va fi geloasa si va simti nevoia unuia dintre noi atunci eu o sa dorm cu bb in camera si ea cu tati. Sper sa ne si reuseasca...

Dc tot v-ati masurat burticile am zis sa nu raman mai prejos: 104 cm la 31+ saptamani. M-am si cantarit ieri la dr de familie" 11,5 kg in plus.

aventura, e atat de bine sa stii ca totul e ok cu bb! Felicitari!

mirela73, cu cine nasti la Cantacuzino? Si eu tot acolo nasc si din cate stiu nu prea sunt acceptate cezarienele decat dupa acordul directorului de acolo (sau ceva in genul).
Nu cred ca are vreo legatura sofatul cu pozitia bebelui. eu am condus zilnic la prima sarcina si totul a fost ok. Acum iar la fel.

ylilimic, Doamne ajuta sa fie totul bine de acum inainte cu bb mic!

Eu sunt liliac...mi-e somn dar nu pot adormi. Hmm, eu care eram in stare sa adorm si in picioare pana acum vreo saptamana.

Utile pt burtici, viitoare mamici

criss68 spune:

quote:

---

Originally posted by mychydutza

fetelor va pup. stiu ca sunt off topic dar va rog sa ma ajutati cu un sfat. vreau un bebe, incerc de vreo 8 luni si nimik pana acu. va intreb pe voi care poate ati fost in aceiasi situatie ca mine si acum sunteti fericite cu bebelusi: INDICATI-MI UN DR BUN CARE V-A REZOLVAT PROBLELEME! sunt din bucuresti si pana acu am fost la giulesti la dr Puia dar el este fffff ocupat si eu chiar nu am atata timp sa pierd pe la usi. va pup si va urez sarcini usoare

mihaela
http://pg.photos.yahoo.com/ph/mychydutza/my_photos
http://tt.lilypie.com/o-WVp2.png

---

mychydutza, de cum am vazut mesajul tau m-am simtit datoare sa-ti raspund sa-ti vorbesc putin despre cazul meu. De pe la 31 de ani am intrat in panica cu copiii, am inceput investigatii, tratamente etc. Cautam doctori cu timp liber, nu aveam rabdare cu stat la usi, ca si tine. Insa cei mai buni sunt si f ocupati (apropos, desi nu sunt din Buc, am auzit bune referinte de dr Puia)
Ce sa-ti zic? Desi la inceput eram destul de optimista, pana la uma am conchis ca sunt un caz aproape fara speranta. Si eu si sotul eram sterili. Eu nu aveam ovulatie (si cu stimulare se obtinea extrem de greu), iar sotul... cu un nr f mic. Daca la mine se vedea un oarece rezultat in cateva luni, la sot a durat ani si cand ne era lumea mai draga medicamentul lui nu s-a mai gasit in Ro.
Ma sfatuia lumea sa incerc cu tratamente naturiste, homeopate si tot felul din astea mai putin conventionale, eu raspundeam ca nu mai am timp sa astept - sunt prea batrana!
Ultima incercare mai in forta a fost 'in vitro' acum 2 ani (la Sabyc), dupa care am zis ca asa ceva nu mai fac, sunt si rea de paguba, nici banii nu ma dau afara din casa, dar si esecul in sine m-a debusolat.
Atunci singurul lucru care mi-a mai ramas a fost sa-mi repar un pic organismul dupa atatea tratamente: cura balneara la Sovata si ceva vitamine, plus un regim de viata fff sanatos: sport, alimentatie extrem de dietetica, viata ordonata - dar asta e natura mea, nu-mi impuneam nimic.
La un moment dat am renuntat la idee, nu ma mai stresam deloc cu problema copiilor, in familie a revenit o stare de detasare normala (in timpul tratamentelor era exclus asa ceva!!) si parca incepusem sa ne iubim si mai mult.
Astfel, anul acesta imediat dupa Pasti s-a intamplat minunea secolului! La 38 de ani, fara sa mai sper nici o secunda, la 2 ani dupa treaba cu Sovata - incat efectiv am avut un soc din care aproape ca nu-mi reveneam (plangeam isteric de nu ma mai puteam opri).
Contextul era acela in care sotul ma intreba aproape in fiecare zi daca m-am mai gandit cum facem cu adoptia.
Mai in gluma, mai in serios, unii mi-au gasit o explicatie, ti-o spun si pe aceea, dar e mai mult un factor favorizant. In incercarea de a-mi potoli durerile de spate care ma chinuiau nopti inntregi de vreun an, sotul mi-a improvizat un dispozitiv de elongatie a coloanei, potrivit afectiunii mele. Ca urmare in fiecare zi stateam cca 1 ora pe un plan inclinat, cu picioarele in sus si capul mai jos. Imi aduc aminte f bine ca intr-una din dati am stat in aceasta pozitie dupa o partida de 'utza-utza'.
Si uite asa se va naste unul din cei mai doriti sau mai degraba nesperati copii din lume, o fetita ce va fi lumina ochilor nostri.

Sper ca, macar daca nu iti folosesc f mult informatiile (nu stiu care iti sunt problemele), macar sa te incarce cu optimism. Dpdv medical nu existau sperante, dar unii medici imi spuneau ca nu trebuie sa ma iau dupa asta, in natura orice e posibil.

Rog fetele sa ma scuze pentru acest lung mesaj si mai off-topic decat al tau.


criss 33+ cu Ligia

criss68 spune:

quote:

---

Originally posted by Liuda

bai nu m-ati luminat - la cat nasc mamele de fete?!?!?!? ce inseamna termenul - mai devreme?
o zi, 3 zile, o saptamana, 3 saptamani, o luna?

---

Liuda, astea sunt mai mult babisme, dar daca nu ar fi, se nasc tot in luna a 9-a cu o saptamana-doua mai devreme. 3 saptamani se considera deja risc de imaturitate, dar depinde de caz, daca li se pare copilul suficient de mare poate e exclus din categoria prematuri.

criss 33+ cu Ligia

cristiana70 spune:

Fetele dragi, nu stiu cum a fost cu luna si cu stelele azi-noapte, dar am dormit beton. M-am trezit pe la 2:30 pentru plimbarea obligatorie la baie, era atat de luminata curtea, de parca am fi lasat vreun reflector aprins. Tot asa e de cateva nopti.

OANA, un de la mine si de la David!

AVENTURA, frumos iti sta sa ma biciuiesti in public! Tot e bine ca nu avem iconita cu dat cu pietre, o puneai pe aia!

Vreau sa stiti ca problema cu tarcul s-a rezolvat, si daca familia de sange mi-a refuzat ajutorul, acesta a venit de la un membru al unei familii mult mai mari, cea a comunitatii noastre DC. Vreau sa va mai spun ca acum cateva luni cand m-am inscris in aceasta comunitate nu mi-ar fi trecut prin gand cata prietenie si solidaritate se poate lega intre membrii acestei familii, si chiar daca uneori unele dintre noi s-au mai repezit si certat, e bine ca suntem impreuna la bine si la rau, unite de acest miracol al vietii: copiii nostri.

cristiana 30+ David Cristian