Mamici de ianuarie-februarie 2007 (37)

kateryna spune:

Neata la burtici!

Fetele in plimbarea mea pe forum am gasit ceva interesant. Sper sa va placa si voua.

Articolul se numeste "Atentie, sunt pe punctul de a ma naste!"

Nici unul din noi, din pacate, nu e in masura sa-si aduca aminte de propria nastere, dar putem sa incercam sa ne imaginam ceea ce am trait in acel moment. Acest parcurs ne permite sa intelegem in profunzime nasterea propriilor nostri fii si in acelasi timp sa incercam sa retraim propria noastra nastere.

Stim ca a sta in burtica mamei scufundati in lichidul amniotic ne da posibilitatea de a nu simti forta gravitatiei si deci, de a sta comozi chiar si cu capul in jos. Lichidul care ne inconjoara reuseste sa reduca stimulii luminosi si sa-i atenueze pe cei sonori, putem sa simtim bine zgomotele produse de intestinele mamei si mai putin bine sunetul bataiilor inimii si a respiratiei sale. In realitate nu suntem niciodata in liniste si nu suntem niciodata cu adevarat imobili. Chiar si cand mama doarme, miscarea ritmica a respiratiei sale (prin intermediul diafragmei) reuseste sa ne legene. Peretii uterului ne ating si ne mangaie in continuu in special in ultimile saptamani ale sarcinii cand spatiul devine cu adevarat mic (in momentul in care mama umbla masajul uterului este o adevarata placere).

Cand e ora de a ma naste creierul nostru incepe sa stabileasca o stransa legatura cu cel al mamei, ne trimitem reciproc diferite mesaje sub forma hormonilor pentru a ne pune de acord asupra modului de a o face.

Placenta se activeaza pentru a organiza evenimentul si uterul incepe sa lucreze pentru a ne pregati calea de iesire. Contractiile au tocmai aceasta functie preparatorie precisa si asta provoaca o reducere a fluxului sanguin si a oxigenului. Dar sa nu va fie frica, deoarece noi, nou-nascutii in mod fericit suntem cu totii pregatiti, chiar natura cunoscund bine dificultatea nasterii ne-a dat un sange special pentru a suporta carentele de oxigen. Avem intr-adevar hematocritul asemanator unor atleti de mare performanta (noi eritropoietina nu o cumparam de la magazin, ne-o procuram singuri!). De fapt suntem deja obisnuiti a sta cu putin oxigen, mama nu reuseste sa respire pentru amandoi si uite asa ne-am obisnuit sa traim ca si alpinistii a 7000-8000 metri altitudine.

Rezistenta noastra la aceasta carenta de oxigen ne va fi foarte pretioasa imediat dupa la nastere pentru a rezista cateva minute daca aerul nu ajunge imediat in plamani si in sange. Pentru aceasta suntem mult mai rezistenti decat adultii si putem sa suportam chiar si cateva minute hipoxia, fara a risca daune creierului.

Pentru a reusi sa trecem fara daune prin canalul vaginal, pentru inca o data, natura ne-a inzestrat cu multe capacitati speciale, oasele craniunului nostru nu sunt unite intre ele, iar aceasta le da calitatea de a fi elastice (daca e necesar putem sa reducem circumferinta craniunului pana la 2 cm). Chiar si celelalte oase si articulatii ale corpului nostru sunt foarte elastice si rezistente la tractiune.

Si cand ne gandim ca adultii ne considera slabi si delicati, in realitate ar fi chiar ei cei care nu ar suporta fara daune trauma nasterii.

Cand in sfarsit reusim sa iesim cu capul sau cu spatele stim ca efortul nostru e aproape terminat. Dar, imediat dupa, ne dam seama ca ceea ce am trait pana in acel moment a fost complet miscator si ca noile senzatii sunt atat de diverse incat ni se pare ca suntem pe punctul de a muri. Simtim imediat ca, cadem datorita unei forte ce ne atrage in jos, dupa care suntem loviti de lumini violente si zgomote, fara filtru procurat de lichidul amniotic ne fac rau, chiar daca in camera e cald simtim frigul pentru ca suntem uzi (se aseamana un pic iesirii de sub un dus foarte cald). Nu cadem pentru ca maini sigure ne sustin, dar sa fi atins si manevrat in acel mod e inspaimantator, unde a disparut acel masaj dulce al uterului?

Tot acest proces are in schimb o certa utilitate: creierul nostru inregistrand toate aceste senzatii intelege ca s-a schimbat totul intr-un ritm alert si incepe sa trimita instructiuni precise organelor pe care le controleaza. Atentioneaza cutia toracica si plamanii incep sa faca intrare aerului, dar inca alveolele fac un efort pentru a se deschide deoarece trebuie sa invinga rezistenta elastica initiala. (acelasi efort care se face in momentul in care trebuie sa umfli pentru prima oara un balon, dupa primul efort e mult mai usor sa umfli acel balon) Pentru a face aceasta, a respira eficient suntem obisnuiti sa plangem, iar aceasta mareste capacitatea noastra de a respira, dupa care avem multe motive pentru a ne lamenta!

In acelasi timp sangele cordonului nostru ombilical care inainte se ducea la placenta acum se intoarce la inima noastra si e disponibil plamanilor. In uter plamanii nostri nu trebuiau sa functioneze si era inutil ca sa primeasca sange, acum, continand aer au nevoie de sange pentru a transporta oxigenul organismului. In cateva secunde deci, inima noastra trebuie sa-si schimbe circulatia, dar natura stia aceasta si a prevazut pentru inca o data totul. In timp ce in uter sangele venos si arterial puteau sa se amestece, acum in cateva minute s-a realizat separarea inimii in ventricolul drept si ventricolul stang. Asa s-a format circulatia pulmonara si cea sistemica ce ne va insoti pentru tot restul vietii noastre.

Aproape fara sa ne dam seama ne gasim in situatia de a respira singuri si de a sti sa oxigenam automat organele noastre interne, si nimeni nu ne-a invatat!

Imediat dupa nastere, la 2-3 minute daca cineva ne usuca si ne imbratiseaza reusim sa ne relaxam si sa incetam sa ne lamentam, atunci putem sa deschidem ochii si sa privim linistiti in jurul nostru satisfacuti. In putine minute, cu toate ca, totul in jurul nostru s-a schimbat, organismul nostru a modificat toate functiile sale si ne simtim bine, adaptati situatiei noi ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat: probabil acesta este miracolul nasterii, miracol pe care probabil nici un om de stiinta nu va fi capabil sa-l explice vreodata.

Acum ca suntem linistiti in bratele mamei (cat e de frumoasa vazuta si de afara!) expresia fetei noastre e relaxata si pare sa exprime toata increderea noastra in viitor.

Intelegem ca se prepara doi saculeti apetisanti cu lapte si ne impingem fetisoara tot mai in sus in cautarea fetei mamei noastre obosite, dar aproape mult mai fericite decat a noastra. Daca suntem atenti si daca in jurul nostru nu e prea mare confuzie ne dam seama ca e prezenta si o alta persoana la fel de emotionata, pana azi am percepit-o de departe, dar nu am cunoscut-o bine. Trebuie acum sa-i atingem pielea si sa-i simtim mirosul, speram ca cineva sa ne poarte in bratele sale. Nimeni nu ne-a zis niciodata ca acela este tatal nostru, dar fiecare din noi la nastere are deja zece miliarde de celule in creierul sau si inauntrul fiecareia dintre aceste celule sunt prezenti 46 de cromozomi, jumatate din acestia erau ai sai…

Alessandro Volta, medic pediatru Italia


( nota traducatorului: practic ventricolele existau si inainte de nastere, doar ca erau comunicante, acum aceasta comunicare s-a intrerupt )


"Heaven is not a place, it is a feeling


31+ George Anelin

Daconst spune:

Iar un subiect care aici e tratat cu atata naturalete...Si daca iasa si putin cacu,ce are?sa fie norocos copilul...
Chiar s-a pus problema asta la curs de catre o rusoaica si moasa a raspuns foarte simplu ca e ceva natural si nu avem de ce sa ne simtim jenate.
Nu stiu de ce dar,doar femeile din est avem astfel de complexe...clisma,ras,barbat la nastere...astea-s probleme depasite de occidentali de 25 de ani,iar noi tot cu ele ne cramponam.
Sa fie bb-ii sanatosi ca asta e tot ce conteaza.Personalul e acolo sa-si faca datoria si fiti sigure ca nu sunteti nici primele,nici ultimele daca e sa se intample faze din astea.
Sa nu zic ca mai nasol e sa te spele infirmiera la fund...dar daca nu poti sa te misti,atunci ce faci?Stai asa?
Chiar astea-s ultimele mele griji,serios.
Noi sa fim sanatosi,ca restul trece.


Hainute bb ,caruciorul

Dana 34+

kateryna spune:

Cata si Ylilimic v-am trecut pe listuta cu datele pe care mi le-ati dat. Acum fug sa mananc si eu si revin.

31+ George Anelin

Liuda spune:

Daconst te doare pe tine in freza ca tu nasti in Germania sau unde nasti..... pai daca nasteam si eu macar la o clinica privata nu imi faceam griji. Dar asa chiar imi fac!!! Ca astea de aici cand iti baga clisma - sa nu te trezesti cu ea toata in fund!!! Si nu stiu daca apuci sa ajungi la wc si daca ajungi - mereu poate exista sansa sa fie wc sau inchis sau ocupat!!! Asta e Romania - am vazut si wc inchise pe ditamai etaje de spital!!! "Pentru ca sant internatii nesimtiti si fac pe alaturi" si atunci de ce sa le mai speli - mai bine le inchizi - si s-a rezolvat problema!!!
Cu rasul la fel - am mai auzit eu ce fac aici la Galati - eu un aparat ruginit si le rad pe toate de-a randul o luna - pana nu se face ca toporul si nu mai rade deloc! Si oricum procedura se plateste si la suta de mii care o dai - macar de ar folosi unu nou! Dar de unde?! Ca e prea mare cheltuiala (sau sa te intrebe daca ai tu unu)!!!
nu mai zic de camasa care ti-o dau ele (normal contracost - ca altfel iti zic ca nu au si stai... in maieu si chiloti, daca platesti la doamna infirmiera - apare si o camasa de noapte si daca dai ceva mai mult iti da una nu chiar atat de rupta si patata). De acasa vii cu farmacia, chiloti, ciorapi, papuci...



Va pupic pe buric.

Liuda si o burta de 32 sapt si 2 zile

oana_bucur spune:

Kateryna m-ai dat gata. Mi-au dat lacrimile citind povestioara. Intr-adevar nasterea este considerata ca si evenimentul cel mai traumatizant din viata unui individ...modul in care se petrece aceasta isi pune amprenta asupra personalitatii si comportamentului ulterior al individului.

Haine bebe


Burtica

Eu si Noi

31+

nadiutapm spune:

Lore, pai eu sunt hotarata sa le iau pt ca in nu am cum sa ajung pana in Europa, si sunt si frumoase. Doar ca nu prea stiu cand ajung la Tutu, abia saptamana viitoare trbuie sa ridic rezultatul pt cultura de col si abia atunci pot sa sun sa-mi fac programare, am sa cer tot pt 11 dar zi-mi cu aproximatie o ora, in caz ca nu reusim sa ne intalnim la cabinet poate facem cumva si ne intalnim la un suc.

Liuda, bravo ca ti-ai revenit, pai tu cu toate cele pregatite pt bebe, camera, patut cosmeticale samd,ai intrat in panica pai eu ce sa zic n-am casa, masa, stam cu chirie, indemnizatie pt cresterea copilului nu o sa am ca sunt cetatean ucrainean deocamdata, probleme cu vize de sedere, hai mai fetelor nu e viata chiar asa rea cum pare vreti sa va mai zic??
cu credinta in DD vom reusi si noi cum au reusit atatia, noroc ca avem parte de tati destept, care ne si scoate la mal cu toate problemele.
acum ca am povestit ca sunt ucraineanca sper sa nu ma marginalizati, ca eu de etnie sunt romanca, asa a fost sa fie ca noi sa ajungem de partea celalta a granitei cand au trasat cei mai mari cu markerul gros conturul unor tari.

hai va pup


nadiutapm 28+

burtica

Daconst spune:

Mai,Liuda,eu spuneam ca prea ne batem capul cu ce nu trebuie,de fapt.
Eu am fost operata la dansa in Ro si am facut si clisma si chiar n-am avut nimic.Adica nu a fost asa rau precum se aude.
Deci stiu din ambele parti cum e situatia.
Ideea era sa nu ne complexam atat ca suntem caraghioase la nastere sau ca iasa si altceva pe linga copil sau ca ne vad barbatii nu stiu cum.
Comparatie intre spitale nu fac,pentru ca nu-si au sensul.Stiu si cum e acolo in spital si din pacate pacientul joaca cum cinta cadrele pe acolo.Ultima infirmiera face pe sefa si tu trebuie sa-i bagi ceva in buzunar sau sa faci cum zice ea si sa taci din gura.



Hainute bb ,caruciorul

Dana 34+

Liuda spune:

Daconst - eu nu stiu ce inseamna clisma dar mi se pare atat de urat in cat ma apuca panica... poate apoi cand chiar mi-o baga in fund o sa zic mirata " si de asta imi era mie frica?" Sau rasul.... pai ma inrosesc numai la gandul sa ma rada cineva.... Dar aia cu sonda... vad ca taceti toate - pe unde ma se baga sonda aia? si e chiar obligatorie? nu sant sanse sa scap de ea?


Va pupic pe buric.

Liuda si o burta de 32 sapt si 2 zile

Daconst spune:

quote:

---

Originally posted by Liuda

Daconst - eu nu stiu ce inseamna clisma dar mi se pare atat de urat in cat ma apuca panica... poate apoi cand chiar mi-o baga in fund o sa zic mirata " si de asta imi era mie frica?" Sau rasul.... pai ma inrosesc numai la gandul sa ma rada cineva.... Dar aia cu sonda... vad ca taceti toate - pe unde ma se baga sonda aia? si e chiar obligatorie? nu sant sanse sa scap de ea?


Va pupic pe buric.
Liuda si o burta de 32 sapt si 2 zile

---

La clisma iti pot spune ca am stat culcata pe-o parte si mi-au bagat o solutie calduta de apa cu sapun cred.Apoi in citeva minute am fost la toaleta si gata problema.N-a durut nimic.

Despre sonda pot povesti doar mamicile cu cezariana...nici eu nu am auzit prea multe.Doar ca vei urina prin ea si la bagat nu doare,doar cind o scoti te ustura putin cind faci pipi.
Asta povesteau mamicile de nov_dec.



Hainute bb ,caruciorul

Dana 34+

gabriela_s spune:

ce faceti fetelor?

tot la clisme sunteti?
mai,sincer...nu o fi dracul chiar asa de negru si urat,si pana la urma nu tine o vesnicie toata tarasenia cu maternitatea,sunt 3-5 zile max daca nasti la termen si n-ai probleme.si totul se termina cu un bebe sanatos si frumos,asa ca ce mai conteaza?stiu pe cineva care mi-a povestit prin ce neplaceri a trecut in timpul unui examen laparoscopic in...anus (avea hemoroizi) si a zis ca mai degraba ar naste inca de 10 ori decat sa treaca prin toata operatia respectiva.asa ca ,nasterea e un fenomen natural,trebuie sa il tratam ca atare

eu am chef sa ies sa mai toc niste banuti dup-amiaza asta

sper sa nu ma mai apuce durerile,ca ieri cand am iesit la plimbare incepuse sa ma doara pasaroaia,simteam niste intepaturi de abia mai mergeam normal,of.maica-mea m-a bodoganit ca cica de la frig ar fi,ca m-am imbracat subtirena,o stii si ea ceva...



www.dropshots.com/gabriela_s28" target="_blank"> filmulete cu bebe in burtica

34+