cum sa avem mai multa rabdare cu copiii nostri?
Raspunsuri - Pagina 5
marimar spune:
anreeap, nu cred ca gresesti pentru ca o alinti sau o rasfeti doar poate daca nu esti constanta in limitele care le impui. copilul nu intelege pur si simplu nici dupa "n" explicatii de aceea NOI avem nevoie de rabdare si de putere sa impunem limite si sa le facem respectate....
cred ca trebuie sa citim mult in materie de crestere si educare a copilului....
-------
Life's a journey, enjoy the trip !
marimar spune:
quote:
Originally posted by aurora56
Inspirata idee este cea cu acest topic .Parca mi-a ghicit gandurile dar totusi unde -i limita intre nazdravanie si obraznicie .Ma intreb cate i se pot permite unui copil si cate nu si daca este firesc sa tipe dimineata ca nu vrea sa manance si sa bata din picior chiar (asta la un copil de 9 ani ).Cate pastile magne B6 trebuie sa iau ca sa am rabdare si s-o conving cat este de important micul dejun .
http://pg.photos.yahoo.com/ph/smolei_2004/album?.dir=/759fre2
daca nu vrea sa manince il intrebi ce vrea sa manince ( macar o banana) si daca tot nu vrea ii zici ca nu va minca decit mai tirziu ( la prinz sau mai tirziu la snack, nu cind vrea el...) si nu-i mai permite sa bata din picior, ii spui ca in casa voastra nu se bate din picior si daca mai face asa vor urma niste consecinte ( te gindesti tu la ceva: nu mai are voie la....tv, calculator, afara, etc)
lasa-l sa-i fie foame un pic si nu ceda miorlaielilor si plinsetelor ca data viitoare te va asculta si va minca...
-------
Life's a journey, enjoy the trip !
andreap spune:
Multumesc ca m-ati ascultat
!
Marimar,Mariuca mea vb ffff bine,deci daca vrea sa spuna ceva poate,numai ca uneori prefera sa "scartaie" in loc sa spuna vreau aia sau ailalta
...De obicei nu o iau in magazine,dar uneori mai trebuie..oricum am grija sa fie ori dimineata dupa ce s-a trezit,ori dupa somnul de pranz.E adevarat ca daca eu ii dau o palmuta si ea o sa riposteze la fel.aici mai e si vina taticului
,care ptr.ca sta prea putin cu ea,ii cam face toate poftele,ba si ma mai contrazice in fata ei(desi i-am explicat de 'n' ori sa nu faca asta),uneori ii spune in gluma ca "o boxam pe mami ca te-a suparat".Normal ca acum ea vrea sa ma "boxeze" cand considera ca o supar.
Recunosc ca nu sunt foarte ferma cand o "pedepsesc"...daca vine la mine cu mutrita de ingeras si-mi spune de cateva ori"mami iata-ma,nu mai fac"..ma cam inmoi
....stiu ca nu e bine,o sa incerc sa fiu mai ferma...
Pupici
Poze noi,noute
www.onetruemedia.com/my_shared?z=ed3f5a70513cbef37f41c&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank"> FILMULET
Andreea si MARIUCA-7.11.2004
belle_vue spune:
Eu sunt norocoasa fiindca am un copil in general ascultator si cooperant, care "se lasa convins" fara prea mari probleme sa faca ce e dezirabil. Numai atunci cand e foarte obosit mai are momente de "tantrum" si incerc sa nu ma enervez ((nu-mi iese intotdeauna, din pacate...) Din fericire, in cazul nostru astea au loc acasa, unde e mai usor sa le rezisti, decat in public. Dar regula mea generala e... cat mai putine reguli, fiindca are nevoie sa exploreze si sa-si incerce fortele, mintea, limitele. Sub supraveghere, evident -- dar incerc sa-l folosesc pe "nu" cat mai putin.
Nu vrea sa manance fara o jucarica pe masa? Foarte frumos, sa manance cu jucarica, atunci, si sa incerce sa fie atent si la tacam si la jucarie. Se poate! (are 2 ani si o luna) Nu se iese cu mancare din bucatarie -- asta e o reluga implicita, dar care trebuie evident respectata de toata lumea.
Mergem la cumparaturi si vrea cu tot dinadinsul sa manance din iaurtul pe care tocmai il cumparam? Ii explic de 20 de ori ca nu putem, ca n-avem lingurita si-i gasesc altceva cu care sa se distreze pt moment.
Nu vrea sa doarma dupa-amiaza? Daca nu pare prea obosit, il las in pace -- citim o carte sau iesim afara sa ne jucam ori sa mai facem cate un drum necesar si seara il culc mai devreme.
Daca face ceva intr-adevar nelalocul lui (aruncatul cu obiecte etc), ii spun si repet ca nu-i frumos si ca sunt suparata si are efect.
Uneori merge cu tehnica raspunsului cu aceeasi moneda: la strigate si isterii rezultate din frustrare strig si eu, imitandu-l in mod limpede. Unii psihologi de copii mici sustin ca e ca si cand le-ai transmite "pe limba lor" ca intelegi care e problema pe care o au. O fi asa sau nu, cert e ca functioneaza de multe ori. E ca si cand unui adult care se plange ca e nefericit ii raspunzi cu compasiune discutand despre dificultatile pe care le are -- in loc sa incerci doar sa-l calmezi (ceea ce sugereaza ca nu-ti prea pasa si vrei sa scapi de discutie). De ex, daca o prietena iti spune ca a parasit-o iubitul, nu-i raspunzi cu "ei, nu-i nimic, o sa-ti treaca", sau cel putin nu inainte de a manifesta interes si compasiune pt ea, de a vorbi despre detaliile pe care vrea sa ti le impartaseasca etc. Daca unui copil care plange ii spui numai "lasa, nu-i nimic, nu mai plange" e ca si cum nu l-ai lasa sa-si manifeste supararea sau frustrarea care sunt foarte reale pt el.
Sigur ca atunci cand plansetul devine aruncat pe jos si (mai tarziu) batut din picior numai din spirit de contradictie ai de-a face cu o problema de respect, nu numai cu una de disciplina -- si aici discutia se complica. Copii ofera respect in masura in care il primesc si-l vad si la parinti (situatia in care parintii se contrazic in fata lui pe teme legate de copil e dezastruoasa din punctul asta de vedere).
Mami de Theodor (27.10.2004) si Bebe din burtica (DPN 5 feb 2007)
Those who can't laugh at themselves leave the job to others
belle_vue spune:
quote:
Originally posted by ylilimic
Am vazut si eu "strigatul de ajutor" si ma gandesc ca poate o fi de folos sugestia mea. Ca in reclame, la mine a functionat, incercati si voi (printre picaturi, caci stiu ca timpul e pretios la toata lumea) sa citi cartea "Totul se intampla inainte de 6 ani" sau "Intelege-ti copilul"...
ylilimic, sti cumva cine e autorul cartii "Totul se intampla inainte de 6 ani"? Banuiesc ca e o traducere din engleza si autorul e american -- dupa diversele sugestii si exemple pe care le foloseste, As vrea sa stiu fiindca mi-ar prinde bine si varianta in lb engleza -- pt sotul meu. Multumesc!
Mami de Theodor (27.10.2004) si Bebe din burtica (DPN 5 feb 2007)
Those who can't laugh at themselves leave the job to others
alondra25.2006 spune:
Am inceput sa i-au magneB6,si eu si sotul,...ma abtin de la comentarii
,sper sa-si faca efectul,ca am o fetitza de un an si o luna,care face cat 7.
adi_dalma spune:
Si eu sunt nervoasa de multe ori dar imi infranez tendinta de a tipa la fetita mea . Ma simt f vinovata cand o mai mustruluiesc (in special pt lucrurile mici).
Incerc sa fiu calma cu ea pt ca sunt constienta ca noi, parintii trebuie sa fim oaza lor de liniste, stabilitate si droste.
O data eram necajita si in acea zi am vazut o pe fetita mea preferand sa stea in bratele unei vecine de a mea. Si m a durut ....
Copilul creste nedrept de repede si sunt al naibii de egoista cand vine vorba de momentele de tandrete, pace si armonie ...
Bratu Monica spune:
Este exact ceea ce ma framanta si pe mine in ultimul timp,acest subiect.Eu am facut o mica depresie dupa pierderea mamei mele si ceva probleme de stress si servici.Automat a fost afectat si copilul de 4 ani si jumatate care saracuta,era de vina de toate problemele mele.Atunci m-am dus la doctor,la psihiatru,care a constatat depresia mea si mi-a dat un tratament.Am urmat tratamentul cu sfintenie,m-am simtit perfect dar acum a sosit timpul sa-l intrerup.Cum nu iau pastilele cum starea de nervi revine si simt cum totul ma enerveaza ,copilul e prea zgomotos,jucariile prea multe si prea insirate prin casa etc.
Pe scurt toti si toate ma enerveaza la culme,lucru care nu se intampla in momentul in care urmaz tratamentul prescris.
Ma intreb:AM DEVENIT DEPENDENTA DE ACELE PASTILE?
Oare ce pot face sa fiu o mama normala.?Puiul meu nu e nici obraznic si nici foarte galagioas.E un copil normal cu o mama foarte nervoasa.
Monica
Monikka
mir3lly spune:
La multi ani mamici nervoase sau nu si bine v-am gasit intr-un nou an speram mai bun.Fetita mea Ioana de 4 ani si 8 luni aproape este la fel de neastamparata dar eu incerc sa fiu mai calma si sa-mi infranez pornirea de a o certa de fiecare data cand face cate ceva rau.Nu ma gandesc decat la cum ar fi fost daca ar fi bolnava si nu as mai putea zambi. Nu vreau decat sa ne aduca noul an multa ,multa sanatate si rabdare sa ne putem intelege si iubi copiii. Ei au nevoie de dragostea si iubirea noastra. Luati-i in brate , tineti-i strans si ganditi-va cum ar fi daca nu ar mai fi ei, daca nu ne-ar mai supara sau bucura!?
LA MULTI ANI SI MULTA SANATATE SI RABDARE!