Durerea unei pierderi de sarcina (10)

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 8

blueeyes2003 spune:

quote:
Originally posted by NanaMotoc

quote:
Originally posted by blueeyes2003

Nana eu nu stiu mai nimic despre testele de ovulatie,poate iti raspund fetele care le-au folosit printre care o sa ma numar si eu daca nu am ramas insarcinata luna aceasta.

Lasa ca poate nu va fi cazul sa le folosesti! Poate o sa fie in burtica !

Nana, aspiranta la titlul de mamica!
In asteptarea lui bebe

Sper sa ai gura aurita!

Mirela
www.snugglepie.com/ezb/692306.png" target="_blank">Vine Craciunul!

www.justmommies.com/tickers/pic/ttc/19520/" target="_blank">Hoping for a miracle!

msemcu spune:

Mirela, dupa cum v-am spus deja, aici ma simt cel mai bine si voi ati fost fetele care m-au ajutat cel mai mult cand mi-a fost greu! Asa ca normal ca cei trei samburei sunt si ai vostri!! Mai ales ca o sa am mare nevoie de ajutor la schimbat pampersi si facut baita! Si mai avem inca 3 mogaldete! Sa nu uitam de Mariana, Ileana si Flavia! Aoleu, mai avem putin si punem de o mica gradinita!

Cristina, chiar asa!! pe unde ai disparut? Cand ne anunti ceva de bine??

Mari

Michelle81 spune:

HAIR,LAURA IOANA,BLUEEYES2003,PEPSI,ILEANA MARIUS-va multumesc ca v-ati facut timp sa-mi spuneti "povestile"voastre.Ceee ce vi s-a intamplat este foarte dureros!Dar va vad ca vreti sa mergeti mai departe,ca mai aveti speranta ceea ce dovedeste ca sunteti de-a dreptul deoasebite,puternice!De ce ni se intampla noua celor care ne dorim atat de mult un copilas,caruia i-am da toata dragostea??!!Nu mai inteleg unde este dreptatea pe lumea asta??
Pentru cele care deja incearca sa faca un copilas va doresc numai bine si sa-mi spuneti in curand de un test pozitiv!
Eu din pacate nu am puterea de a ma gandi ca in viitorul apropiat sa incerc din nou.In urmatorii 3-4 ani nu ma gandesc!Mi-as dori sa fiu ca voi,ca dupa ce primesc "unda verde"de la doctor sa ma pun pe treaba dar nu pot!aceea frica,ca se va intampla din nou ma impiedica!

ileana_marius spune:

Mariana asta nu imi place la drii de aici, ca nu discuta cu tine, nu iti spun ce e mai bine si ce nu in general...Nu am pe cine sa intreb daca anumite lucruri sunt normale sau nu (doar pe voi). Oricum tindeam spre cezariana si probabil asa va fi.
De exemplu spuneti-mi cat de riscant e sa stau in mediu toxic. Adica la noi se fac renovari si mirosul de vopsea, lac etc ma omoara. Nu am ce face, nu imi spuneti sa stau acasa (e la fel), dar ce pot face? Cat ar trebui sa suport si cand sa ies afara sa iau aer? Si mai exact ce se poate intampla? Nu mai imi e asa frica de avort si malformatii ma gandesc ca nu mai e cazul (sau!?!). Voi ce credeti?
Mari ce emotionant trebuie sa fie, eu am fost pt unul, dar sa vezi 3 odata. Daca poti, sa ni arati si noua.
Mirela deci facem galerie......sa fie II.
Imi pare rau ca nu pot acum sa raspund la toate fetele, dar va pup pe toate.

Ileana 16+
my baby

Idaira spune:

Nana,tre sa bei lichide ca de obicei,nu te stresa cu asta...pina la ora 12(sa zicem)cind te-apuci de teste... Eu,prima luna cind am folosit testele de ovulatie am ramas insarcinata...pacat ca la 8 sapt era deja oprita din evolutie.
Iti doresc bafta multa!

jojo_miha spune:

Fetelor voi cum rezistati durerii?Cum faceti sa nu va mai ganditi la ingerasii vostri?Pe mine ma rod tot felul de intrebari,nu suport sa vad mamici cu copii de mana,pe ei imi vine sa-i iau sa-i strang in brate,dar pe ele le urasc.Imi pare rau ca nu am vazut-o pe Amalia,ca am fost o lasa.Nu-mi sta capul la nimic,in casa nu am mai facut nimic,iar sotul meu cred ca s-a saturat de hrana rece.Cum faceti sa mergeti mai departe?

Lia_B spune:

Multumesc pentru urari si incurajari!.Sunteti foarte calde!

Povestea mea e urmatoarea:

La sfarsitul lui iulie, intr-o vineri, m-am sculat din pat la 12. Am inceput sa fac un pic de treaba la bucatarie pe la ora 14, bineinteles cu pauze. Am terminat la ora 16 cand a venit sotul de servi, am sta la masa si apoi ne-am lungit in pat si ne-am uitatla
televizor. La ora 18 am simtit un suvoi puternic firbinte ca mi se scurge pe picoare.

Eram in saptamana 35 de sarcina. Nu aveam bagajul de spital facut. Ne-am zapacit cu totul, am luat cateva prosoape si am plecat la spital. M-am internat, mi-au facut toaleta de rigoare si am urcat la control. M-a consultat un medic tanar care mi-a spus ca membranele sunt rupte, copilul este in pozitia corespunzatoare (in prezentatie craniana) si se asteapta sa nasc diminata urmatoare.

In timp ce ma aflam pe masa ginecologica a intrat o asistenta careia nu i-am dat importanta. Am coborat de pe masa si am fost certata foarte rau de asistenta sefa ca nu am salutat-o pe cea care a intrat in cabinet ("ce fel de profesoara sunt eu ca nu am invatat sa salut lumea, mi-ar place ca elevii mei sa nu ma salute, etc."). Zapacita de evenimente n-am ripostat, mi-am cerut scuze (oare pentru ce?) si am iesit. Eu trebuia sa salut o asistenta in timp ce eram examinata!!!!

M-am intors pe hol unde era sotul meu si cumnatii mei le-am spus care era rezultatul consultului si i-am intrebat eu acum ce fac? Unde ma duc? nu ne-a spus nimeni nimic. Noi nu mai intraseram
niciodata in maternitate nu stiam care erau regulile si era nimeni care sa ne indrume. M-am intors in cabinet si am aflat de la o infirmiera ca trebuia sa intru in salonul alaturat. Nici vorba ca
asistenta mareata sa ma indrume.

Au inceput contractiile foarte dese la 5 minute si apoi la mai putin de un minut. speriata am chemat asistenta si ea mi-a spus ca nu sunt contactii ci dureri de burta obisnuite la diaree, dupa care a plecat.

A aparut senzatia de impingere si ma intrebam daca am sa nasc pe patul ala infect. Cineva a chemat doctorul care m-a examinase la venire. Cand a intrat in salon, de la usa mi-a spus sa nu mai strig
ca sunt profesoara si trebuie sa dau exemplu celorlalte paciente. Eu il chemasem deoarece aveam dilatatie maxima nicidecum nu tipam de durere!!!! La 5 minute a venit o alta doctorita mai in varsta, m-a examinat si m-a luat in sala se nasteri.

In 3 minute am nascut o fetita de 2 kg si 47 cm. pe care au luat-o 2 asistente tinerele si au aspirat-o timp de 15 minute fara sa fie de fata vre-un neonatolog, ginecoloaga cu care nascusem s-a rezumat doar a da cateva palmute pe talpile fetitei. Fetita respira singura cateva secunde scancea si se intrerupea, iar o aspirau, iar scancea si tot asa. Am vazut toata operatia deoarece masa era aproape de
locul unde erau tinuti nou-nascutii. Dupa un sfert de ora de aspirat si-au dat sema ca curgea foarte mult lichid din plamani. Ii sparsesera capilarele alveolare. Au chemat neonatologul, au dus-o la terapie si n-am mai vazut-o niciodata. Totul a durat 2 ore (de la venire pana la nastere). A venit neonatologul dimineata sa-mi spuna ca ea s-a straduit ore intregi dar nu s-a mai putut face nimic!

Intreb: oare la o nastere prematura, neonatologul nu trebuie sa fie in sala de nastere? Doctorita ginecolog nu putea sa o resusciteze ea? Trebuiau lasate niste asistente tinerele cu un prematur??

Cred ca greseala noastra a fost ca n-am stiut, de cum am pus piciorul in spital, cat si cui sa dam!!!. degeaba promisiunile mele pe masa ginecologica ca o sa ne ravansam dupa. Totul a fost asa de neasteptat,a decurs asa de repede ca nu am avut timp sa ne interesam. Sa ne fie invatatura de minte!!!

Doctorul care imi monitorizase sarcina seful sectiei de altfel) era in concediu inca de cand eram in luna a 7 (28 sapt).
Cand a plecat recomandarea lui a fost sa ma oxigenez pe varful muntelui nicidecum sa ma feresc de efort (ceea ce am si facut, ca o pacienta cuminte ce eram!!!)si sa ma intorc cand am 36 saptamani sa ma examineze. Daca nasteam pe varful muntelui?

Ca ultima bataie de joc, doctorita care ma asistese la nastere mi-a recomandat sa nu mai cercetez care au fost cauzele pentru care a murit copilul, acestea ne fiind decat faptul ca nu m-am dus la spovedanie mai des si ca nu particip la liturghii in fiecare duminica (explicatia unui medic!!!!).

IMI CER SCUZE DACA POVESTEA A FOST PREA LUNGA DAR AM VRUT SA CUNOASTETI CAT MAI MULTE AMANUNTE DIN COSMARUL PRIN
CARE AM TRECUT.

Michelle81 spune:

Jojo_Miha-nu ai fost o lasa ca nu ti-ai vazut fetita.Unele dintre noi in acel soc si cu atata durere in suflet decid sa nu-si vada copilul.Eu inca nu pot iesi din casa,eu nu pot vedea mamici cu copilasi nu pot!desi o data si o data va trebui sa ies din casa(am iesit o sg data pana acum cand am fost la control si al mormantul fetitei mele) dar inca nu sunt pregatita si poate ca nu voi fii niciodata!e dureros si de nedescris ceea ce simtim!imi pare rau pentru ca si tu ai fost nevoita sa treci printr-o astfel de durere.si noi am refuzat sa ne vedem fetita dar apoi ne-am razgandit si am vrut sa o vedem.Nu te simti vinovata ca nu ai vazut-o,ea oricum a simtit cu siguranta dragostea ta!!

Michelle81 spune:

Ne intrebi cum facem sa mergem mai departe...Eu cred ca simplu fapt ca traim este un fel de a merge mai departe...cel putin...deocamdata!Eu mai mult nu iti pot spune din pacate!Eu traiesc doar dar in rest nimik nu mai are sens pt mine,doar la fetita noastra ma gandesc clipa de clipa si nu am sa inteleg niciodata de ce viata asta a fost atat de nedreapta si nu m-a lasat pe mine si pe voi toate sa ne bucuram de copii nostrii mult iubiti!

blueeyes2003 spune:

Michelle intr-adevar este nedrept ceea ce ni se intampla si din pacate vom ramane intotdeauna cu acel "DE CE " la care nu vom primi niciodata un raspuns.Eu cred ca si tu esti foarte puternica si faptul ca vorbesti despre ceea ce simti te va ajuta incet,incet sa depasesti aceasta etapa grea din viata ta.Bineinteles ca nu vei uita niciodata ce s-a intamplat si nici una dintre noi nu va uita,nu ai cum sa uiti o durere asa de mare si intotdeauna va ramane un gol pe care nimeni si nimic nu-l va umple.
Nu stiu daca ai citit acest articol in care este atata adevar!http://www.desprecopii.com/info.asp?id=891
jojo_miha inteleg prin ce treci si din pacate sunt tot mai multe fete care trec prin aceasta durere.In astfel de momente simti ca nimic nu mai conteaza si suferi ingrozitor dar timpul va mai estompa aceasta durere.Nu trece o zi in care sa nu ma gandesc la fetita mea si ce bine ar fi fost sa o am langa mine dar vreau sa merg mai departe si numai gandul ca as putea avea alt copil ma face sa trec mai usor peste ceea ce simt.
Dar tu cum ai pierdut sarcina?(iarta-ma dar nu stiu daca am citit povestea ta)
Ileana prea multe nu stiu despre cum ar afecta un mediu toxic o sarcina,dar am gasit un articol intr-o revista,uite aici:
"Riscurile profesionale
Multe profesii sunt afectate de poluare cu produse toxice de tipul insecticidelor si pesticidelor (in cazul persoanelor ce lucreaza in sectorul agricol), al solventilor (lucratoarelor din industria chimica, din fabricile de confectii, sectiile de imprimeuri), al lacurilor si vopselelor (industria mobilei sau firmele de constructii si amenajari interioare), al cernelurilor (tipografii).

Expunerea la produsele enumerate este in mod particular periculoasa, putand conduce la scaderea fertilitatii, precum si la pierderea sarcinii. Daca lucrezi intr-un asemenea mediu, contacteaza medicul de intreprindere pentru orice detaliu legat de activitatea ta curenta care ti se pare a comporta un risc semnificativ. Grija ta poate face diferenta dintre viata si moarte! Riscurile cele mai "mici" sunt prematuritatea, probleme cu respiratia si predispozitia la infectii a copilului."
Ai grija de tine!