Vreau rabdare! Cum sa fac???

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 3

kiwwy spune:

Eu am o problema grava...cand sotul meu intra in casa de la servici dupa o zi de munca incep sa il cicalesc,apoi tot eu ma enervez,si din pacate nu stiu cum sa ma tratez.Poate niste vitamine de calciu si B-uri mi-ar fi de folos.Uneori ma mir cum de ma mai suporta,saracul.
sunt nemultumita mereu,desi nu am motiv.
In perioada de dinainte de ciclu imi vine sa ma dau cu capul de pereti,iar scopul meu este sa ii enervez pe toti.Asta stiu ca nu este bine...deloc.

mir3lly spune:

Greu subiect, zau asa. Sunt si eu printre cele care nu prea au rabdare cu copiii lor. Chiar daca am doar o fetita Ioana de 4 ani si jumatate,si nu am deloc rabdare cu ea. Nu gasesc timp sa ma ocup doar de ea si sa ii citesc sau doar sa ne plimbam. Tot timpul am cate ceva de facut si nu pot sa ii dau atentie cat as vrea pentru ca am ori de spalat ori de facut mancare ori curatenie si atunci cand le termin pe toate trebuie sa plec la serviciu. Asta e , nu am rabdare si nu am timp nici de mine....

silvia_d spune:

Marimar,si eu sunt la fel:foarte nervoasa,f temperamentala!Kiar a plecat soacra-mea de la mine acum 2 sapt,suparata pe mine,ca tot timpul sunt nervoasa,si cu sotul,cand vine-acasa de la sv...ea o crede saraca ca eu ii fac viata amara..hheeee...ei,nu e kiar asha,ash vrea sa ma pot abtine,dar uneori nu pot;in secunda urmatoare-mi pare rau;imi tot promit ca data viitoaren-o sa mai fac,o sa-ncerc sa m-abtin,dar o iau de la capat,si tot asha...tre'sa fie niste tehnici,ceva,autosugetie,dracu'stie,tre'sa fie ceva in afara de distonocalm(pe care nu-l iau,of course,zic asha,ca spirit de gluma!)...n-am decat un bebe,pb.de orice alta natura nu am,pb cu banii nu avem...etc...si totusi neori am niste neeeeeervi!!si pe bebe si pe sotu'....offf

anasol spune:

si io vreau

http://pg.photos.yahoo.com/ph/gogosica_lu_solo/my_photos
anasol si david-andrei(06.01.2006)

delphin spune:

Intru si eu in club!Am doar un baietel, de aproape 3ani jumate' si vreau sa fiu mai calma cu el caci am ajuns sa ma enervez si sa tip. Sunt 3-4 zile de cand am inceput sa ma fortez sa nu mai tip la el. ce e drept e ca si el o cauta, insa eu sunt adultul si ar trebui sa stiu cum sa reactionez, insa...tip, palmuta la fund...
Ma bucur ca am reusit caci sincera sa fiu mie teama sa nu repet exemplul avut acasa! Tipete, batai etc., cunoasteti cantecul. I-mi repet mereu ca eu nu vreau asta pt. copilul meu!

Cand sunt la servici ma gandesc la el si regret fiecare tipat si fiecare palmuta la fund administrata...

Sper sa reusesc in continuare sa fiu calma, cool!

poze si iar poze, ultimele aventuri de potos

strumfi2004 spune:

Da, rabdarea, delicat subiect. dar sa stiti ca da roade, cu multa vointa, desigur. chestia cu schimbatul rolurilor cum se sugera mai sus functioneaza si de asemenea distragerea atentiei: eu merg si beau un pahar mare cu apa cand simt ca nu mai pot.
Eu am doi strumfi mici cu diferenta de 1 an si 7 luni intre ei si perioada de dupa nasterea lui Stefanut a fost extrem de dificila, eu fiind singura cu ei, va inchipuiti cat de grea a fost acomodarea, mai ales a Mariei. recunosc ca au fost cateva luni grele pt toti, insa se poate, mai ales daca se constientizeaza urmarile. uneori ma linisteam numai la gandul "Doamne, da-mi rabdare si putere! Nu ma lasa sa-i supar!"
Acum au mai crescut, ne descurcam din ce in ce mai bine, de pilda la momentul cu apa, Mariuca vine dupa mine, imi cere si ea, sau ne stropim, radem si trece. mai trist este cand ii face ceva rau fratiorului: fie ii ia vreo jucarie, fie il ciupeste - atunci ii spun doar ca m-am suparat si ii si arat asta, nu-i mai vorbesc atunci pe moment.
Eu consider ca totul sta in vointa.

Imi amintesc cuvintele parintelui Cleopa, care se auto-numea "Mos Putregai": "Rabdare, rabdare, rabdare! Si cand simti ca nu mai poti, ia-o de la capat: rabdare, rabdare, rabdare!"

Dorsilia, m-a intristat mult ce ai povestit, mai ales ultimele randuri. te cred si te inteleg din tot sufletul, dar incearca sa te gandesti atunci cand simti ca esti la capatul puterilor la fetisoara lui atunci cand iti spune "nu pange, mami", si cel mic din burtica resimte supararea ta, stii tu foarte bine.

Gratiela, mamica strumfilor Mariuca si Stefanut

marimar spune:

cred ca rabdarea asta e si in functie de astre ciclul menstrual, lipsa de vitamine, etc...

acum sint intr-o perioada mai rabdatoare...sau copiii mei sint mai cuminti oare???nu stiu zau dar cert e ca am mai multa rabdare ( poate ma si controlez mai mult)....

-------
Life's a journey, enjoy the trip !

silvi_2005 spune:

Recunosc ca n-am citit chiar toate postariel si asta nu pentru ca nu am rabdare ci pentru ca sunt tot timpul in criza de timp si nu imi termin treaba.Eu am un bebelas de 10 luni si momentan sunt singura, tati e plecat cu serviciul temporar in alta parte.E tare simpatic si prapadit, nu vrea aproape nimic in afara de lape, zilnic ii gatesc cate ceva si de cele mai multe ori ma scuipa in fata cu mancarea.cu toate acestea am rabdare...un car am inca si de dat daca sunt amatoare.
Am indraznit sa imi spun parerea deoarece si eu am un temperament coleric cu care convietuiesc de 30 de ani.Am invatat sa ma autoeduc, sa vad care sunt lucruile cu adevara importante si sa am rabdare cu cei din jur pentru ca fiecare -fie el mic sau mare trece prin diferite etape, are anumite probleme si poate ca il surprindem noi intr-un monent in care nu poate fi asa cum ne dorim noi.Nu ridic tonul pentru ca imi place sa se ridice tonul la mine, chiar daca ar face-o cineva n-as reactiona, consider ca pot sa spun ce am de spus si pe un ton calm, se ajunge mult mai repede la inima omului si nu inchizi canalele de comunicare/Spune tot ce ai de zis dar fara sa ridici tonul...
Inteleg toate mamicile obosite, sunt si eu una din ele si e tare greu dar micutii vad lumea altfel, ei nu inteleg cum credem noi uneori lucrurile.Ia totul ca in joaca, puiutii tai sunt inca la varsta la care invata jucandu-se, faceti zilnic un program in care sa aiva recompense pentru reusite si pentru faptul ca vor sa colaboreze.Iar tu, acorda-ti timp pentru tine, fa in fiecare seara exercitii de relaxare in care sa iti cureti mintea de toate gandurile adunate peste zi si imagineza-ti ca te relaxezi intr-un loc frumos.Iesiti in oras si stabiliti mici vacante neconventionale de o zi sau de o dupa-masa Si daca toate astea nu functioneaza priveste cata suferinta si boala si neajunsuri au unii de langa noi si atunci te vei simti fericita si binecuvantata.
Si nu uita ca nu trebuie sa te simti vinovata pentru ca esti agitata, acest sentiment te blocheaza sa mergi mai departe.Ti-am spus tot ce practic eu, imi cer scuze daca sfaturile mele sunt inoportune sau ineficiente.
Silvi si bebe Alain 19.01.2006