Vreau rabdare! Cum sa fac???
Raspunsuri - Pagina 2
roxanal spune:
uff, subiect spinos si greu..nu de altceva dar si eu fac la fel...cand o vad pe Maria cum se mosmondeste sa faca ceva care poate sa-l faca repede, dar n-are interes, mamaaaa, sa te ti!...dar...nu vreau sa te sperii, asta nu se vindeca decat cand o sa fi atat de multumita de tine, incat o sa uiti ca nu esti de altii, pare paradoxal dar nu este...de fapt, ideea este ca fiind nemultumita de viata ta, in momenutl X, cand ceva te nemultumeste violent, cade masca cunoasterii si ratiunii : sunt fericita, am de toate, suntem sanatosi, etc...si cortexul se inflameaza brusc, fara posibilitatea retinerii impulsului...asa ca lucreaza la viata ta, in toate aspectele importante cu adevarat ptr. tine si o sa vezi rezultate uluitoare...sunt convinsa ca multe o sa zic ca bat campii si ca nu are nimic de-aface una cu alta..dar nu-i pb., nu trebuie sa ma creada cineva, incercati cu un specialist...succes
Roxana Lilea,mama de 2 ori :)
marimar spune:
Roxana,
Nu stiu ce sa zic dar eu in aceasta perioada a vietii mele sint multumita si de mine, si de noi, de familie de viata de tot 
.
Dar cred ca e adevarat ce spui pentru ca da, atunci cind nu eram multumita eram cu MULT mai nervoasa, fara rabdare si fara calm.
De aceea cred ca aici problema e firea mea, eu intotdeauna am vrut cind am vrut ceva ACUM nu mai tirziu, daca nu am fost multumita de ceva nu am asteptat sa treaca timpul ca sa se schimbe ceva de la sine, am trecut la actiune, am luat eu haturile in mina sa schimb situatia.
Cu copiii : am citit articole, carti si citesc in continuare,ma documentez dar cred ca as avea nevoie de niste cursuri de reciclare despre cum se cresc copiii care-ti dau de furca, sau cum sa ramii calm cind in jur e dezastru sau copiii te ignora 
-------
Life's a journey, enjoy the trip !
Principesa spune:
Marimar, citind mesajele tale mi s-a conturat o ipoteza, care poate fi corecta sau nu, asta numai tu poti spune.
Pentru a dobandi rabdare, e nevoie sa intelegi ce iti comunica furia ta. Pentru ca furia de multe ori ascund tristete sau/si frica pe care le exprimam mai greu sau deloc si atunci le camuflam in furie. Iar alteori ascunde o furie care vine dintr-un alt cadru in care nu ne-am permis sa o exprimam.
Din cauza asta nu prea exista retete pentru impulsivitate, universal valabile. Dar exista posibilitatea de a intelege ce ne comunica furia, de a vedea ce nevoi sunt nesatisfacute si de a gasi modalitati eficiente de a le satisface.
Din exemplele tale ipoteza mea este urmatoarea: atunci cand copiii tai nu sunt perfecti sau nu sunt suficienti, pentru tine acest lucru ridica dubii legate de competenta ta maternala sau de valoarea ta. Deci ca si cum daca ei nu sunt perfecti sau nu sunt suficient de buni, tu nu esti in regula. Si daca tu nu esti in regula, atunci exista niste consecinte. De care probabil ti-e teama sa nu devina realitate. Deci furia ta poate ca exprima teama. Ce zici?
Cat despre sugestiile de distragere a atentiei si de ignorare a stimulilor din mediu, eu nu sunt adepta lor pentru ca desi uneori pot functiona pe termen scurt, pe termen lung nu fac decat sa acutizeze problema, neajutand nici la intelegerea si nici la rezolvarea ei, ci doar la amanare si tensionare suplimentara.
Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva
Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita
roxanal spune:
quote:
Originally posted by marimar
Roxana,
Nu stiu ce sa zic dar eu in aceasta perioada a vietii mele sint multumita si de mine, si de noi, de familie de viata de tot
Iubita, asta vrei sa crezi sau chiar asa este? nu vreau sa par in nici un fel, numai ca situatia ta seamana izbitor cu a mea, acum vreo 2 ani...nu stiu cat esti tu de "isterica'da eu eram...flama, nu alta...
La prima vedere, ziceam ca sunt super ok, aveam un sot care ma iubea, un copil perfect, o casa a noastra, etc...nu-mi lipsea nimika...lucrand la "mine, EU" am descoperit ca sotul ma iubea dar nu mi-o arata, ca copilul nu era asa perfect cum vroiam eu
Dar cred ca e adevarat ce spui pentru ca da, atunci cind nu eram multumita eram cu MULT mai nervoasa, fara rabdare si fara calm.
De aceea cred ca aici problema e firea mea, eu intotdeauna am vrut cind am vrut ceva ACUM nu mai tirziu, daca nu am fost multumita de ceva nu am asteptat sa treaca timpul ca sa se schimbe ceva de la sine, am trecut la actiune, am luat eu haturile in mina sa schimb situatia.
Cu copiii : am citit articole, carti si citesc in continuare,ma documentez dar cred ca as avea nevoie de niste cursuri de reciclare despre cum se cresc copiii care-ti dau de furca, sau cum sa ramii calm cind in jur e dezastru sau copiii te ignora
vrei cursuri, nu-ti trebuie, uite, dai cu
Eu iti doresc mult succes, si sa ne impartasesti cum ai scos-o la capat...auzi, da cum s-or descurca frate cele cu 6-7 kopilasi prin preajma, ele n-au timp sa ne ceara sfaturi, hi,hi, sunt ocupate cu
-------
Life's a journey, enjoy the trip !
Roxana Lilea,mama de 2 ori :)
angy11 spune:
Marimar,m-am confuntat si eu cu problema asta,avand doi copii,la doi ani diferenta,e cumplit,mai si lucram,tot cu copii,ajungeam acasa extenuata,mi-am facut multe mustrari de constinta,sotul mi-a reprosat....
Nu mai suportam lego,etau in toata casa,carti,foi desenate,masinute,etc..
Imi vine sa rad acum,cand copiii au crescut,se joaca,se inteleg bine,am mai multa rabdare,ceea ce le spun are sens,sunt adorabili,chiar mi-e dor de bb.
E greu,dar frumos,eu la inceput ma perce[eam ca un monstru,care tip intr-una,acum ma intreb,unde sunt acei copii de atunci,acum acred ca as avea mai multa rabdrare cu ei.
Succes!
BOCANILA spune:
SALUT!Eu sunt o mamica cu 6 copii.5 fete si un baiat.SI eu stau foarte prost cu rabdarea
ma enervez foarte repede,imi vine sa o iau pe dealuri cateodata.Umaresc subiectul in continuare,poate impreuna gasim o solutie.DAR rabdarea o poate da numai Dumnezeu
Chiar acum cand va scriu asta mic tipa demi sparge timpanele.offf.
poze cu familia mea
Dorsilia spune:
quote:
Originally posted by angy11
Marimar,m-am confuntat si eu cu problema asta,avand doi copii,la doi ani diferenta,e cumplit,mai si lucram,tot cu copii,ajungeam acasa extenuata,mi-am facut multe mustrari de constinta,sotul mi-a reprosat....
Nu mai suportam lego,etau in toata casa,carti,foi desenate,masinute,etc..
Imi vine sa rad acum,cand copiii au crescut,se joaca,se inteleg bine,am mai multa rabdare,ceea ce le spun are sens,sunt adorabili,chiar mi-e dor de bb.
E greu,dar frumos,eu la inceput ma perce[eam ca un monstru,care tip intr-una,acum ma intreb,unde sunt acei copii de atunci,acum acred ca as avea mai multa rabdrare cu ei.
Succes!
La inceput a fost ritmul!
wow, si la mine intre cei doi copilasi diferenta va fi mica, 2 ani si 5 luni, si nici acum nu stau bine cu rabdarea...ce-o fi la anul atunci? bineinteles ca si eu am procese de constiinta, maaaaari, mai ales seara dupa ce termin cu toate treburile, cand il vad cum adoarme langa mine incet-incet, cum pleoapele cu gene lungi si moi ii clipesc tot mai rar, pentru ca in cele din urma sa-i poposeasca pe obrajorii rotunzi, rumeni si moi. Adoarme cel mai adesea privindu-ma, tinandu-ma de mana. Ma roaga sa-l tin in brate, adica sa-l inconjur macar cu un brat pt ca stie ca mai mult nu pot face acum fiind gravida in 8 luni, stie ca acolo inauntru in burtica ("butica") e bb, care doarme ca sa creasca mare si sa poata iesi afara sa se joace cu el. Sunt obosita si deprimata adesea pt ca s-a nimerit un sfarsit de an asa coplesitor, suntem in pragul mutarii in alta locuinta, ceea ce e un stres enorm, n-am cumparat inca mobila si alte cele de trebuinta, alt stres ... sa nu nasc prematur ca sa nu fiu nevoita sa stau in spital x saptamani, si bb sa aiba si probleme, cel de acasa, micutul va ramane cu sotul care va avea treba pana peste cap ca si acum, alergatura cu serviciul si amenajarea apartamentului, va veni probabil mama cateva zile daca se indura sa-si paraseasca (,) catedra mult iubita careia ii e devotta mai mult decat propriei vieti, aia e practic viata ei....nu noi. Deja isi facea probleme cine ii va tine orele, cine va organiza serbarea de craciun a copiilor de clasa a 5-a daca va fi nevoita sa lipseasca fix atunci, pt ca eu am termen cam in jurul lui 20-23 decembrie. E pensionata de cativa ani si totusi....nu se poate dezlipi de scoala nici macar in favoarea unui lucru mai nobil, cred eu. Si uite asa am eu o gramada de griji ce-mi fierb in cap ziua-noaptea, de aproape am uitat cum e sa fiu calma si senina si sa ma gandesc doar cum sa-mi inveselesc copilasul. Deja a ajuns baietelul sa ma intrebe "la ce te gandesti mami?" cand ma vede pe ganduri adesea....si in consecinta imi spune "nu pange mami".....si ma mangaie pe fata....si atunci chiar imi vine sa plang, sa ma imprastii de plans
kores spune:
quote:
Initial creeata de marimar
Am nevoie de rabdare, rabdare, rabdare, stau foarte prost la capitolul asta, ma enervez foarte repede si nu ma controlez....Imi pare rau mai tirziu, recunosc ca nu a fost nevoie sa izbucnesc si imi spun ca o sa incerc data viitoare sa ma potolesc, sa ma abtin.....dar nu imi reuseste de prea multe ori...
Nu stiu ce sa fac, am doi copii si ni-l dorim si pe al treilea dar lipsa mea de rabdare este un impediment, cu 3 copii ai nevoie de si mai multa rabdare !!!
Sufar si stiu ca trebuie sa ma schimb dar mereu recidivez, ma simt ca, parca as fi addicted si nu pot sa scap
Si totusi, inainte, chiar inainte de a avea copii eram si mai si...si mai nerabdatoare ma enervam si mai usor, parca in ultimul timp am inceput sa ma schimb usor usor, dar nu destul.
Aici dau vina pe mama mea, Dumnezeu s-o ierte, ne iubeam foarte mult dar ne si certam des, ea era lipsita total de rabdare si cred ca o mostenesc
Exista tehnici de cultivare a rabdarii? Cind incep sa simt ca incep sa mi-o pierd incerc sa-mi zic sa ma opresc....si pur si simplu nu pot...
-------
Life's a journey, enjoy the trip !
si eu incerc sa ma dezvinovatesc aruncind vina in spatele mamei, care m-a crescut tot intr-o atmosfera tensionata, nervoasa, in care eu fiind copilul cel mare, capos si orgolios, luam des bataie...
si din pacate, mie mi se intimpla la fel cu copiii mei, si desi constientizez asta, nu ma pot opri...
copiii tai sunt mici marimar?
mi-e groaza ca daca acum cit sunt mici stam asa rau, dar cind or sa fie mai mari?
marimar spune:
kores copiii mei au acum aproape 7 ani si 2 ani , problema nu sint ei ci EU !
In ultimul timp m-am mai calmat, adica incerc mereu sa fiu atenta si daca incep sa ma infierbint din ceva iau o pauza, tac si ma gindesc la altceva, ies afara putin, iau o gura de aer sau intru la baie, incerc sa ma calmez...
Daca izbucnesc imi cer scuze apoi fata de copil, ( ma enervez pe cel mare nu pe cea mica), ii spun ca il iubesc mult si ca am fost suparata.
M-am gindit la ce zice Principesa, fiind mereu crescuta in ideea ca tot timpul e loc de mai bine, ca pot si mai bine de atit, nu sint multumita de mine ....mi-e teama si sa nu repet greselile mamei mele in cresterea si educarea copiilor....
Incerc sa nu ma enervez din prostii, la un curs ne spusese: "don't sweat the small stuff" ( adica nu te enerva pe ce nu merita sau sint chestii fara prea mare importanta) iar eu exact asta faceam
-------
Life's a journey, enjoy the trip !
giulia71 spune:
Nici eu nu stau bine la capitolul rabdare!
Si am nevoie maaaaaaaaare de tot, nu stiu cum s-o capat???