dragostea...moare????!!!!!

camelia-daniela spune:

Dragä karol,

bineinteles cä iti iubesti sotul...doar este cealaltä jumätate, care face intregul si te-ai cäsätorit cu el din dragoste...asa cum spui.
Dar omul se schimbä de-a lungul timpului, adunä experiente si bune si rele, vede lucrurile cu alti ochi...mai matur...
Mie imi vine citeodatä sä rid cind mä gindesc ce reactii am avut in fata anumitor probleme...oh, Doamne...ce copiläroasä eram...in schimb, acum, as rezolva aceleasi probleme altfel, depinde de situatie....
Crede-mä cä pinä acum 2 ani jumate, nu am fost despärtitä de sotul meu mai mult de citeva ore...si simtem cäsätoriti de 14 ani ... si stiu la ce te referi...nici eu nu mai aveam aer, ba mai räu, noaptea dacä nu puteam sä-l iau in brate, sau el pe mine, nu puteam sä adorm...
Sentimentul pe care il ai acum, cred cä denotä dintr-un fel de "sigurantä", pe care o simti in legäturä cu sotul täu, adicä, ti-ai dat seama cä vorbele lui nu au fost in zadar, si cä este un bärbat de familie...cä stii cum e...din päcate...unii povestesc si promit multe la inceput, dar pe parcurs nu mai rämine nimic valabil...
Multä fericire in cuibul vostru si...respirä färä fricä...

Te pup, Cami.

Andra28 spune:

Nu cred in mortea dragostei. Dragostea nu moare, ea poate fi ucisa incet incet, dar poate fi si asasinata brusc atunci cand intervine tradarea si mai ales descoperirea tradarii.
Cred asta cu tarie si nu pot sa imi inchipui ca as mai putea iubi omul care a tradat.

Andra

maudi spune:

Karol, iti sugerez un test mental, ca sa afli daca e dragoste ce simti pentru el, sau nu. imagineaza-ti ca e plecat nu intr-o delegatie, ci de tot, divortat, dezertat, cu altineva. daca prima ta reactie este de nepasare si "of, ce bine imi pare" e clar. daca nu, e la fel de clar. :)

oamenii mai si obosesc, daca am trai mereu la temperaturi inalte, s-ar alege praful. slava domnului ca mai sunt si pauzele astea, aparent ne-patimase, ca sa o putem lua de la capat cu ardoarea, pe odihnitelea :)

ylena spune:

quote:

---

Originally posted by karol

Pana sa nasc fetita eram dependenta de sotul meu, daca era plecat din oras simteam ca nu am aer.Acum insa nu mai sunt asa.Poate sa plece la mii de km ca eu tot am aer si respir chiar bine, nu ma stresez si nu-i duc dorul daca munceste pana seara tarziu...si ex pot continua.Oare nu-l mai iubesc sau asa e firesc sa se intample?Nu stiu.

---

Draga mea, raspunsul problemei tale l-ai dat chiar tu, fara sa-ti dai seama. Pana sa nasti fetita erai FEMEIE si SOTIE indragosita, intre timp ai devenit si MAMA. E normal ca maternitatea sa-ti schimbe prioritatile, iar dragostea si dependenta ta pentru un singur om sa echilibreze si sa lase pe primul plan dragostea si responsabilitatea pentru copil. Dragostea pentru sotul tau s-a transformat intr-o iubire calma, echilibrata si imbogatita cu sentimentele pentru copil.
Dar nu uita, si barbatii sunt de multe ori copii, asa ca ar fi bine ca din cand in cand sa-i arati cat de mult inseamna el pentru tine, chiar daca se afla la mii de kilometri departare...

amoraru spune:

Ce inseamna iubire? Acum 11 ani cand m-am maritat credeam ca o fac *pana cand moartea ne va desparti* , aveam incredere in el, incredere pe care nu mi-a inselat-o, dar cu timpul mi-am dat seama ca nu este ce vroiam eu de la viata,M-am trezit intr-o dimineata dupa multe alte nopti de incertitudine si mi-am zis ca sa terminat. Oare eram prea tanara cand m-am maritat? Aveam 21 ani. A trebuit sa avem un copil impreuna, sa treaca 11 ani din viata noastra ca sa-mi dau seama ca nu asta vroiam. Se zice ca cel ce iubeste iarta multe la cel iubit. Cred ca eu sunt o fire prea mandra pentru ca nu am acceptat multe de la el. Imi tot dadea exemplu in ultima perioada pe una sau pe alta care acceptau multe, multe de la sotii lor.Eu nu puteam sa iart nimic . Si de aici multe, multe certuri si el s-a refugiat in bautura.
A FOST IUBIRE SAU MINCIUNA LUNGA? Am divortat foarte civilizat, de mana ne-am dus si de brat am plecat de la Tribunal. De ce mi s-au intamplat acestea?

elara spune:

Karol, nu-ti mai face atatea griji. IUBIREA NU MOARE, decat daca o lasi tu sa moara ( asa cum spunea cineva, ca o floare neudata ) sau o ucizi ( cum zicea Andra28 ). O mare eroare e sa credem ca iubirea e rezultatul unei reactii emotionale spontane , al unui simtamant irezistibil care te napadeste brusc. In cultura occidentala contemporana, aceasta idee, dealtfel complet falsa, este larg raspandita.
Ceea ce se confunda cu iubirea e atractia, indragostirea.... Sa iubesti pe cineva nu este doar un simtamant puternic, ci este o decizie, o judecata, o promisiune.

Daca iubirea ar fi doar un simtamant, promisiunea de a ne iubi unul pe altul vesnic, nu ar mai avea nici un fundament . Un simtamant vine si se poate duce, asa cum e atractia. Asadar DACA pe atractia initiala, adica cea fizica , se fundamenteaza si o atractie phihica si o compatibilitate in gandire, sustinute puternic de grija, respectul, responsabilitatea si cunosterea reciproca



exista toate sansele ca relatia sa evolueze deosebit de frumos dintr-o "dragoste la prima vedere" intr-o IUBIRE DE-O VIATA.

Va recomand cu caldura tuturor cartea " Arta de a iubi" a lui Erich Fromm, un reputat
psihanalist german. E o carte scrisa insa pentru publicul larg, o carte care te invata multe despre viata in general nu doar despre iubire.

"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni."
Seneca

karol spune:

Bine ai venit! elara.
Poate ca e adevarat ce spui tu..

elara spune:

Multumesc de intampinare. Esti tare draguta.
Chiar si ieri m-ai saluat chiar daca nu ai stiut ce sa-mi raspunzi la intrebarea mea ( cea despre uterul retrovers, daca iti amintesti ).

Cat despre cele ce am zis mai sus, eu SUNT SIGURA ca asa este.
Iar asta imi da o stare de liniste si fericire, de siguranta foarte mare. Am avut si eu momente cand datorita unor probleme, mai mari sau mai mici datorate adaptarii dintre firile noastre, eram gata sa renunt. Eu eram cea cu initiativa...... Vaaaai, eram asa infumurata si orgoliasa... Ziceam: "Gata, nu merge si pace. Lasa-ma". Astazi nu stiu cum sa-i multumesc pentru rabdarea si insistenta lui. Nu-mi pot imagina viata fara el. Am invatat ca nu e bine sa stregi cu buretele tot ce a ai trait langa el, tot ce-a fost minunat, toate dovezile lui de iubire, doar fiindca ti se pare ca nu ai scapare dintr-o situatie la un anumit moment dat.


In cazul tau, fiindca ti-e teama ca dragostea acesta matura, ce a inlocuit-o pe cea adolescentina ar trebui sa te ingrijoreze. Nu-i cazul. Asa cum zicea cineva ( o rog sa ma ierte ca nu i-am retinut numele ) esti mamica si altcineva e acum dependent de fiinta ta. Era imposibil sa mai depinzi ( psihologic si sentimental ) tu insati de altcineva. Asadar te-ai maturizat dar nu cred ca il pretuiesti mai putin. Dependenta inca este insa in limite normale, fericirea ta sigur s-ar prabusi fara el, asa ca nu iti mai face griji.


"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni."
Seneca

karol spune:

Chiar ai dreptate elara.Iti multumesc mult pt mesajele tale.

mami31 spune:

Draga Karol,
Nu vreau sa-ti destram imaginea "idealista" care se expune pe aici, dar cand ceva se rupe, oricat ai innoda, te lovesti de nod!
Crede-ma, vorbesc din experienta! Si eu am fost implicata intr-o relatie de lunga durata, a fost minunat, dar la un moment dat a trecut. Plictiseala, rutina, nepotrivire initiala si ne-am agatat de idee atatia ani, nu pot sa stiu..Eu aveam aer ca sunt mai independenta asa de felul meu..spre sfarsit cand pleca de acasa eram chiar fericita!
Norocul a fost ca nu am avut copii si ca pana la urma am avut taria sa plec. Mi-era clar ca nu avea sa fie bine si nu aveam chef sa sufar o viata intreaga! Cu cat mai devreme renuntzi, cu atat sansele de a gasi mai repede pe cel ce ti se potriveste cu adevarat cresc!
Nu vreau sa-ti dau sfaturi, departe de mine acest gand. Am exprimat aici doar experienta mea personala. Normal ca am suferit, ca am plans, ca nu-l vedeam decat pe el..stii cum e in situatii din astea nu-ti mai amintesti decat partile frumoase..dar a trecut si acum mi-e cu mult mai bine. Ma felicit chiar ca am avut puterea sa o fac.Iti doresc succes, indiferent de decizia ta!