Ce facem cand incepe cu santajul sentimental?

Ce facem cand incepe cu santajul sentimental? | Autor: geut

Link direct la acest mesaj

Nu stiu cum sa mai reactionez!
Si-a dat seama ca vreau sa plec cu copiii si acum isi plange de mila si ma tot roaga sa nu plec.
O jumatate din viata mi-am petrecut cu el si abia acum a realizat ca nu e bine.

Mi-am gasit locuinta cu chirie, am stabilit sa ma mut saptamana viitoare si el plange si ma ia pe coarda sensibila.

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns artar spune:

Daca vei ceda acum cu siguranta ca va veni ziua in care iti va parea rau ca ai facut-o!Atat timp cat ti-ai gasit chirie si te-ai si hotarat sa te muti inseamnca ca nu este o simpla toana ci o hotarare luata dupa ce te-si gandit bine! E normal sa ai indoieli dar nu te lasa induiosata de faptul ca-si plange de mila!

Spun asta pt ca si eu am vrut sa divortez de multe ori, a inceput sa se roage de mine, sa-mi promita ca se va schimba bla, bla, bla..toate astea pana a gasit o alternativa si a fost el pregatit sa faca acest pas!

Asta e parerea mea, tu faci cum crezi ca e mai bine, tu stii care sunt exact motivele pt care vrei sa te desparti de el si daca mai aveti sau nu sanse de impacare!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marcellinna spune:

Roaga-l si tu sa fie cuminte, sa vina sa se ocupe de copii sa contribuie in toate felurile la cresterea lor (sa-i duca sa-i aduca de la scoala/gradi,sa te ajute , sa-ti dovedeasca schimbarea lui in bine si atunci promite-i ca ai sa te intorci cu copii cu tot.
Spune-i ca tu ai face-o si pe asta daca ai fi in locul lui.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns geut spune:

Artar, ai dreptate. Evident ca nu e toana sa o iei de la capat de una singura si cu doi copii dupa tine, dupa 15 ani de convietuire.
Voi pleca in alt oras, imi schimb serviciul, casa, absolut tot. Sper ca voi avea putere si cand nu voi mai avea o sa gasesc in copii destula ca sa merg mai departe.

Ma doare ca fetita cea mica l-a vazut plangand azi-dimineata si i s-a facut mila de el. I-am spus sa nu-i fie mila, ca nici lui nu i-a fost cand am plans noi de atatea ori.
Am hotarat sa nu ma mai duc acasa ca sa asist la scene lacrimogene. Nu vreau sa ma las impresionata de niste lacrimi de crocodil.

A zis ca se va schimba, ca va fi altfel, ca ne vom iubi si ne vom intelege. Nu stiu cum am putea face asta acum, cand 15 ani nu am fost in stare. Sper sa-si revina si sa inteleaga ca pasul pe care-l fac e spre binele amandurora.

Marcellinna, nu mai pot incerca nimic. Imi ajunge! Mi-am petrecut o jumatate din viata langa el si acum m-am trezit. Sunt singura de ani de zile, fac treburi de barbat, ma zbat ca sa le fie bine copiilor. Mai mult de atata nu pot. Si nu mai vreau.

Sper sa ma trezesc din telenovela pe care o traiesc acum, sper sa ne fie bine, mie si copiilor.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gabibarta spune:

depinde... daca simti ca are efect, daca ai incredere in schimbarea lui, impaca-te cu el. Dar daca simti doar ca te enerveaza, incearca sa-ti vezi de drumul tau.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns geut spune:

Multumesc mult pentru sfaturi!

Am sa-mi vad de drumul meu, pentru ca nu mai avem nimic in comun.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marcellinna spune:

Geut,daca esti atat de hotarata, nu-ti mai face complexe si pleaca linistita.Eram aproape sigura ca vei spune ca nu mai vrei sa te intorci inapoi.

Ai sa vezi ca desi va fi greu o sa-ti fie bine.
Iti doresc mult noroc.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gabibarta spune:

Geut, crede-ma, n-o sa-ti fie mai greu decat pana acum. Lumea ma intreaba cum ma descurc. Noroc cu mama ca ma ajuta, m-a ajutat si pana acum enorm de mult. Insa in afara de copii n-am nici o grija in plus. Nu ma bate nimeni la cap, imi planific tot programul cum vreau eu. Nu trebuie sa gatesc doar in weekend, nu ma bate nimeni la cap pentru tot felul de prostii marunte, nu trebuie sa merg la soacra in vizita, nu trebuie sa-l aduc acasa de la prieteni in toiul noptii daca se imbata, etc, etc. Si nu mai avem scandal in casa, asta mica e vizibil mai linistita, s-a si ingrasat ca o purcelusa:) Si inca ceva: daca tu nu-l vrei, nu mai conteaza ce spun fetele tale. E viata ta, tu trebuie sa stai alaturi de el, si nu ele!!! Ele oricum vor pleca de acasa peste cativa ani, si tie atunci o sa-ti ramana un om pe care l-ai suportat doar de dragul copiilor... atunci mai bine iti reincepi acum viata ori singura, ori alaturi de altcineva, si ai sa vezi ca va fi o.k.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns artar spune:

Si eu sunt in aceeasi situatie:schimbat oras, servici, cu un copil mic dupa mine dupa 12 ani de casnicie...Si eu am un noroc f mare cu mama ca ma ajuta, defapt ma intorc acasa ca nu avem unde sa stam in alta parte...Asta este viata! Sunt multe femei in situatia noastra si nu au murit, au trait chiar mai bine decat in simulacrul de casnicie pe care il aveau! Asa ca mult curaj si numai bine!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns geut spune:

Sambata noapte a plans cu lacrimi de crocodil si de atunci face la fel. Asa ca am dus copiii departe sa nu mai asiste la scene lacrimogene si nici eu nu ma mai duc acasa.
Mi-e foarte greu, nu am haine de schimb nici pentru mine, nici pentru copii, e frig si ploua.
Dar nu ma duc acasa sa-l vad in ce hal face.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns artar spune:

Geut, trebuie sa-ti fie tare greu...NU ai pe nimeni cu cine sa-i lasi pe cei mici ca sa te duci numai tu sa-ti iei ce ai nevoie de acasa?Sau ziua cand este el pleat la servici, invoieste-te cumva si du-te si ia-ti lucrurile.Mai ia pe cineva cu tine, o prietena, colega, fa rapid bagajele si gata...Sunt infioratoare aceste scene mai ales daca la un moment dat iti va fi si mai greu din diferite motive si ai sa spui cum ar fi fost daca totusi l-ai fi iertat etc...Personal nu sunt pt impacare, stiu ca atunci cand se rupe ceva in interior nu se mai poate reface si nu sunt pt a sta impreuna doar de dragul copiilor...

Si la mine ploua, frig, vant rece si eu stau intr-o casa care mi-a devenit straina si ma apasa asa ca iti inteleg starea dar nu avem ce face decat sa mergem inainte...

Multa putere!

Mergi la inceput