Pubertatea...
Raspunsuri - Pagina 2
andacos spune:
Mada,ca parinti fiecare "suflam" mai mult sau mai putin,asa ca chiar parca nu cred ca asta e motivul.
eu inca mai astept ca cineva in domeniu sa ne dea ceva lamuriri.
Oricum de vreo 2 zile la mine e pace!
Dana
teo2 spune:
Da, copila mea are 13 ani si de vreo 2 ani incoace "nimic nu-i mai place"... Ciorba are prea multe legume, tocanita "are un gust", painea nu-i niciodata prea proaspata, hainele ba sunt stramte, ba prea largi, parul nu-i sta niciodata asa cum "ar trebui sa stea",daca ploua, plange ca de ce ploua, daca-i soare, se supara ca ea tocmai isi pregatise haina de ploaie...si iar plange; dac-o rogi sa isi schimbe sosetele, ca-s de ieri, se uita la tine de parca tocmai ai anuntat-o ca ii tai alocatia, iar daca o inviti la o prajitura, "ca intre fete", ca sa indulcesti observatia de adineaori, te priveste ghidus si intreaba, clipind des:"da' nu mergem pe jos, nu?" Bineinteles, la iesirea pe usa, mai urmeaza o replica abil intercalata cu zgomotul cheilor in broasca:"Mda, iar urmeaza o discutie despre viata", la care tie, izbucnind in ras, nu ti-a ramas decat sa abdici elegant: "Da, draga mea, ai dreptate, voi incerca sa-ti fiu elev bun"...
Mda, e o perioada de trairi intense si extreme, abia acum incepem sa ne dovedim abilitatile de adulti. Comunicarea cu EI, adolescentii din viata noastra, e grea, insa, din fericire, nu imposibila. E drept, uneori simti ca clachezi, insa, daca ai ales sa fii parinte,nu va fi nici prima, nici ultima data cand vei tinde spre paleta aceasta de senzatii...
Lemoni spune:
Eu vin cu vesti,un lucru care ma bucura pt ca este numai o faza si ca intr-un an doi va fi doar o amintire deci exista speranta!!!!!!
Rabdare multa din partea noastra .
clayhanger spune:
quote:
Originally posted by teo2
Da, copila mea are 13 ani si de vreo 2 ani incoace "nimic nu-i mai place"... Ciorba are prea multe legume, tocanita "are un gust", painea nu-i niciodata prea proaspata, hainele ba sunt stramte, ba prea largi, parul nu-i sta niciodata asa cum "ar trebui sa stea",daca ploua, plange ca de ce ploua, daca-i soare, se supara ca ea tocmai isi pregatise haina de ploaie...si iar plange; dac-o rogi sa isi schimbe sosetele, ca-s de ieri, se uita la tine de parca tocmai ai anuntat-o ca ii tai alocatia, iar daca o inviti la o prajitura, "ca intre fete", ca sa indulcesti observatia de adineaori, te priveste ghidus si intreaba, clipind des:"da' nu mergem pe jos, nu?" Bineinteles, la iesirea pe usa, mai urmeaza o replica abil intercalata cu zgomotul cheilor in broasca:"Mda, iar urmeaza o discutie despre viata", la care tie, izbucnind in ras, nu ti-a ramas decat sa abdici elegant: "Da, draga mea, ai dreptate, voi incerca sa-ti fiu elev bun"...
Mda, e o perioada de trairi intense si extreme, abia acum incepem sa ne dovedim abilitatile de adulti. Comunicarea cu EI, adolescentii din viata noastra, e grea, insa, din fericire, nu imposibila. E drept, uneori simti ca clachezi, insa, daca ai ales sa fii parinte,nu va fi nici prima, nici ultima data cand vei tinde spre paleta aceasta de senzatii...
Cat de frumos ai putut descrie tot! Acum 8 ani eram la fel. E adevarat ca parul meu nici acum nu sta cum ar trebui sa stea...
Dar peste perioada pubertatii/adolescentei am trecut usor avand niste parinti cu multa rabdare, care "se coborau" la nivelul meu si ascultau cum povesteam despre toate maruntisurile varstei. E foarte important sa te pui in pielea copilului, si sa intelegi chiar si cand te simte inamic.
E greu adolescent fiind sa intelegi diferite restrictii (de exemplu), dar rolul de parinte inseamna si sa fii ferm. In plus, tu, ca adult, stii ca faci ceea ce este mai bine, trebuie doar sa ai rabdare sa creasca copilul si sa inteleaga si el. Tu, ca adult, stii ca va intelege, pentru ca si tu ai inteles...
Ceea ce vreau sa spun e ca toate "mofturile" pot fi intelese, trecute cu vederea, atat timp cat stii sa-ti pastrezi o pozitie ferma atunci cand e cazul.
Iar daca reusesti sa comunici copilului care este aceasta pozitie si motivatia din spatele ei, e ideal.
Mie partea cu motivatia mi-a cam lipsit in adolescenta... si asta s-a simtit pe alocuri.
Fashion is a form of ugliness so intolerable that we have to alter it every six months. - Moda este o forma de uratenie atat de greu de tolerat incat trebuie schimbata la fiecare sase luni.
Oscar Wilde
andacos spune:
Lemoni,nu vreau sa te necajesc dar am aflat ca tine 8 ani!
CLayhanger,as vrea sa stiu cum vedeai tu lucrurile acum 8 ani,ce simteai,ce traiai,daca nu cer prea mult!
dana
Lemoni spune:
La mine tine mai putin ca abia la apucat la 17 ani deci pe la 19 isi revine sa speram,oricum situ cazuri extreme al meu e inca prea bun.
clayhanger spune:
quote:
Originally posted by andacos
Lemoni,nu vreau sa te necajesc dar am aflat ca tine 8 ani!
CLayhanger,as vrea sa stiu cum vedeai tu lucrurile acum 8 ani,ce simteai,ce traiai,daca nu cer prea mult!
dana
Incerc sa povestesc, asa cum pot... (cred ca pe la subiectele de la Adolescentii poti sa citesti lucruri interesante, sa te uiti).
Am sa amintesc iarasi cea mai mare lipsa a adolescentei mele. Aceasta a fost lipsa informarii corecte, din partea parintilor, asupra unor probleme care oarecum ma depaseau.
In postul anterior spuneam ca mi-a fost bine ca mama ma asculta cand povesteam orice lucrusor marunt. Intr-adevar, e bine sa pari foarte implicat in ceea ce iti povestesc copii la aceasta varsta.
Faptul ca Roxana a plecat de la scoala spre casa cu Laurentiu si Mihaela in loc sa plece cu tine si Laura cum facea de obicei poate ajunge un motiv de tristete tare serios la varsta aceea. Daca o mamica nu va trata cu cea mai mare seriozitate durerea copilului a doua oara acesta s-ar putea sa nu ii mai zica ce mai face Roxana.
Apoi, despre informare si comunicare... La varsta adolescentei (stiu ca al tau baiat are doar 11 ani, dar tot am sa zic ce am in gand) ajungi sa "te extinzi" usurel, sa iti largesti cercurile de prieteni poate, sau, de exemplu, sa mergi la aniversari care pot dura mai mult.
Daca copilul tau iti va cere voie sa mearga undeva sau sa faca ceva, ceva ce tu stii ca poate nu e cel mai bun lucru, e foarte important sa ii argumentezi de ce. Un simplu "nu" (cum primeam eu de destule ori) nu poate decat sa iti lase copilul bosumflat si fara sa priceapa... nimic. Va sti doar ca tu ai fost cea care i-a stat in calea indeplinirii dorintei de a face acel ceva.
Imi mai amintesc ca mi-era foarte greu sa accept ca ei stiu mai bine, tocmai pentru ca nu argumentau cu succes ceea ce stiau! De exemplu sustineam sus si tare ca nu se poate intampla nimic, ca este ok, ca bla, bla... Orice copil de varsta aceea, dupa parerea mea, este receptiv daca i se prezinta argumente puternice. Trebuie sa stii cum sa comunici cu el...
Daca chiar nu il poti face sa inteleaga ca, de exemplu, poate pati ceva cand merge iarna la ora 22:00 pe strada in nu stiu ce zone... iar el argumenteaza ca "merg cu Gabriel, nu sunt singur..."... Iar tu stii ca Gabriel are, de fapt, tot varsta copilului tau... atunci trebuie sa fii ferma si pur si simplu nu il lasi sa mearga la ora aceea pe-afara. Oricata intelegere ii acorzi unui adolescent, oricum comunici cu el, nu il poti lasa mereu "de capul lui", desi el tocmai asta va urmari :).
Apoi, eu imi amintesc ca am invatat totul despre pubertate (despre ce se intampla cu corpul tau) dintr-o carte pe care o aveam in biblioteca din camera, sa fi fost coincidenta ca se afla acolo? )... Poate ca ar fi fost mai bine daca mama era cea ma invata acele lucruri.
Nu consider ca a fost o pierdere foarte mare, fiindca e bine ca macar am apucat sa aflu ce se intampla cu mine... Dar in vremurile noastre trebuie sa discuti despre aceste aspecte cu copilul tau... cat mai din timp chiar!
Altceva despre perioada aceea, pentru mine... Nelinistile mele se invarteau pe ideea ca ma simteam asa de urata
. Nici acum nu mi-e mai bine, complexe exista... dar nu stiu daca ceva diferit din perioada pubertatii sau adolescentei ar fi schimbat ceva! Sigur mai exista pe aici subiecte despre aceasta incredere in noi insine si in trasaturile noastre, si poate acolo se explica daca porneste problema din adolescenta, sau ce influenta are acea perioada din punctul asta de vedere. Cred totusi ca e un aspect deloc de neglijat. Imi amintesc e emisiune Oprah parca in care era vorba de low self esteem si despre cata influenta are purtarea mamei asupra viitoarei femei ce este fiica. Asa ca, mamici de fetite, e bine sa va ganditi si la detalii de acest gen.M-am cam lungit...
In concluzie:
1. am avut o pubertate/adolescenta normala, cu mofturi si pretentii, cu refuzuri care dureau de ziceai ca e sfarsitul lumii dar dureau doar o zi-doua...
2. trebuia sa sa se comunice mai mult cu mine, macar si in ideea "ia sa vedem ce stie copilul asta despre baieti si ce e aceea o relatie
"3. nu am avut razvratiri spectaculoase fiindca imi respectam si iubeam, totusi, parintii, si nu ma simteam deloc bine stiindu-i suparati pe mine. Doar voi stiti cum se simte copilul vizavi de situatia in care sunteti suparate pe el.
4. Acceptati ideea ca puiutii incep sa devina "oameni mari", documentati-va, si comunicati cu ei, cat mai mult si cat mai bine. Daca pierzi contactul, pierzi controlul. Iar acest control se adapteaza si el varstei...
Cam atat!
Numai bine!
Fashion is a form of ugliness so intolerable that we have to alter it every six months. - Moda este o forma de uratenie atat de greu de tolerat incat trebuie schimbata la fiecare sase luni.
Oscar Wilde
andacos spune:
CLAYHANGER,iti multumesc ca mi-ai raspuns asa pe indelete pot spune la intrebarile mele.
acum constiinta mea e impacata,daca pot spune,pentru ca eu am facut si fac,cam tot ce este pe lista ta.Si da imi recunosc foarte bine copilul intr-o serie din descrierile tale.
Noi nu avem problema asta cu "uritenia"(poate pentru ca e baiat),in schimb la noi e problema "eu nu sunt destept".Nu stiu de unde a scos-o si pe asta pentru ca eu intotdeauna i-am insuflat si argumentat "incredere in el insusi".Oricum nu o singura data mi-a dat replica asta.
LEMONI,poate la tine mai dureaza 2 ani ,dar tinind cont ca al meu are aproape 11 ani,s-ar putea sa dureze 8 ani!
Oricum,vorba aia "rabdare si tutun"!
Dana
Lemoni spune:
Multumes Clayhanger si eu incer sa fac tot ce scrie pe lista ta,nu pot sa spun ca sutn parintele exemplu pt ca am multe de invatat cu fiecare an ce trece este ceva nou ,comunicarea dintre mine si ai mei copii pot sa spun ca este bunicica dar sunt lucruri marunte care nu stiu cum sa le rezolv ,bine si eu cred ca cer prea multe de la ai mei.
Sa auzim de bine
clayhanger spune:
Ma bucur daca v-a fost de ajutor ceea ce v-am povestit, scriam aseara la 12 noaptea dupa vreo 11 ore de serviciu, iar acum mi-era si teama sa revin la subiect .
Asa e, ai mereu de invatat in cresterea unui adolescent. O prietena de-a mea (de aceeasi varsta, 21 de ani) are o sora cu 6 ani mai mica. Ea imi amintea ca evoluam, si-mi confirma cat de diferiti sunt adolescentii de azi de cum am fost noi.
Eu am un var de 11 ani, si deja simt ca diferenta e de la cer la pamant 
. Din pacate nu prea pot povesti despre cum percepe el perioada asta, e mai complicat.
Ori daca eu stau uneori si ma intreb "cum de sunt atat de diferiti?", atunci imi imaginez cum e pentru parinti! Asa ca nu-ti ramane decat sa aplici ceea ce stii din teorie (si se potrivea cu succes si acum 10 ani), si sa te straduiesti sa te adaptezi la tot ceea ce iti aduce nou fiecare an.
Iar lucrurile marunte, daca sunt cu adevarat marunte, cred ca se vor regla de la sine.
Fashion is a form of ugliness so intolerable that we have to alter it every six months. - Moda este o forma de uratenie atat de greu de tolerat incat trebuie schimbata la fiecare sase luni.
Oscar Wilde