Pubertatea...

Pubertatea... | Autor: andacos

Link direct la acest mesaj

Eu sunt relativ noua pe forum,asa ca nu stiu daca am postat corect,in caz ca nu rog moderatorii sa mute subiectul acolo unde ii este locul.

Deci desi semnele se vad de ceva timp,acum in ultimele saptamini sunt mult,mult mai accentuate.Poate am refuzat sa cred ca asa repede a trecut timpul,ca nu mai am baietelul cuminte si ascultator de alta data,cu care discutam orice-potrivit virstei-,ca nu mai este "puiul mamei".Oare chiar nu sunt pregatita sa trec prin asa ceva?Stiam ca va veni timpul asta,dar... si chiar nu sunt genul de "mama closca".

Acum am in fata un copil pe care partial il descopar,plin de nelinisti interioare,de revolta interioara,de nesupuneri,si mai stiu eu ce va urma.

Desi discutam mult pe aceasta tema,ii explic ce se intimpla cu el si de ce,nu stiu exact daca e si foarte bine cum procedez.Am impresia uneori ca tot ce ii spun trece pe linga urechile lui,am impresia ca uneori ma considera "inamicul public nr. 1".

Astazi chiar m-a uimit cu expresia ca "el este un om liber",si atunci cind i-am explicat ca toti oamenii sunt liberi,nu mai exista sclavi,mi-a spus ca el se simte ca un sclav,atunci cind trebuie sa faca ce ii spun altii(parintii,invatatoare etc).Apoi din nou discutii despre reguli,granite etc.

Voi va confruntati cu acest gen de probleme?
Cum suporta copii vostri pubertatea?
Care e pozitia voastra ca si parinti?(eu merg sa-mi reinnoiesc rezerva de vopsea de par oricum)
Cum sa-i ajutam sa treaca mai usor peste aceasta peroada?

Intrebari ar mai fi multe,dar sa vad cum ati trecut voi peste aceasta perioada.Subiectul este deschis atit pentru parinti,dar chiar as dori sa vad ce ne indruma cineva de specialitate.



Dana

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Kikina spune:

Cati ani are pustiul tau "om liber"?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns andacos spune:

In decembrie face 11 ani!





Dana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Kikina spune:

Multi inainte! Eu am 2: 14 si 17 ani, tot baieti, tot cu aspiratii spre "libertate". Dar se manifesta diferit. Sa-ti spun cum am "crescut" eu odata cu ei si am invatat cum sa devin din mama de copilasi, mama de adolescenti: i-am ascultat - treaba asta face minuni in relatia parinte-copil. Dar i-am ascultat cu atentie, cu preocupare, ca si cum toate lucrurile care-i framantau mi se intamplau mie. Si m-am straduit sa nu uit ca am fost si eu copil si apoi adolescenta razvratita in fata regulilor (le respectam, din bun simt si educatie, dar le negam din principiu. Asa fac si ei...). Si am incercat pe cat posibil sa nu folosesc cuvantul "trebuie". Continui sa fac toate astea chiar si atunci cand imi vine sa tip la ei, chiar si atunci cand problemele lor mi se par nimicuri. Ah, si daca imi scapa totusi vreun tipat fara o motivatie intr-adevar justificata, imi cer scuze. Nu e o reteta. E doar felul in care procedez eu cu baietii mei. Deocamdata o fac fara vreo sfortare deosebita. Nu stiu cum va fi mai tarziu.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns andacos spune:

Draga KIKINA!

Multe din sfaturile tale,pentru care iti multumesc sincer,le aplic deja.Incerc sa-l tratez ca pe un matur.Totusi la tine e "adolescenta",la mine conform virstei ar trebui sa fie pubertate.,desi multe "framintari" seamana mai mult cu adolescenta.

Oare chiar asa precoce sunt copii din ziua de azi incit sar peste anumite etape?

Va astept la discutii!


Dana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Lemoni spune:

uff mai fetelor ,mi se pare cam devreme sa fie om liber la 11 ani te rog nu ma lua in nume de rau ,al meu ala mare are 17 si cand citeam parca vedeam cum il descri pe baiatul meu deci ma gandeam ca este mai maricel,eu ma tot pun pe citit si incerc sa vad ce se poate face normal ca suntem inamicul nr 1 ca le interzicem anumite chesti care prietenilor nu le sunt interzise si e mereu ceva nou...ala mic are 12 si il tot pun sa-mi dea scris ca el nu va face asa cand va fi mare..........metode sincer nu am gasit, incerc si eu prin comunicare cat de multa si apoi ma mai pun in varsta lor si imi amintesc cum erau eu.Uneori mai inchid ochii,alteori sunt mai exigenta depinde de situatie sincer oricum nu se compara cu mine si sotul la varsta de 17 ani asa ca eu cred ca asteptam prea mult de la ei.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Lemoni spune:

Am uitat esentialul cred ca noi ca parinte ne uitam mai mult la purtarea rea decat la ce fac bine si de aici ies multe conflicte.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns andacos spune:

LEMONI,si eu ,ca mama,sunt uimita de aceasta "dorinta de libertate" timpurie,care de fapt din ce stiu eu e mai mult caracteristica adolescentei decit pubertatii.

Oricum,asa cum am mai spus,nu sunt si nici nu am fost"mama closca" ba chiar l-am lasat sa se descurce uneori singur,sa i-a decizii (acolo unde e cazul bineinteles)

Eu intotdeauna l-am incurajat ,am fost aproape de el,l-am laudat atunci cind a trebuit dar l-am si mustruluit atunci cind a meritat-o.Si nu in ultimul rind i-am spus si ii spun cit de mindra sunt de el.

Si deci inca o data ma intreb:este asta pubertate?


Dana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mada2001us spune:

Eu am o dominsoara de 13 ani,la fel imi este greu sa o inteleg,spune numai trasnai,ea se crede pe pcioarele ei,vrea independenta,in schimb noaptea vrea sa doarma cu mine,sa inteleg ce?pubertate?sau copilarie?cred ca din amindoua.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns andacos spune:

MADA,sa fie oare aerul de Germania?

Oricum al meu e cel mai precoce!!!!


Dana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mada2001us spune:

Nu sigur nu este aerul de germania,cel putin la mine,este faptul ca iam suflat in alta parte in romaneste stiti voi cum se cheama,dar este tirziu pentru regrete.

Mergi la inceput