Durerea unei pierderi de sarcina (8)

cj spune:

salutare fetele! va urmaresc de ceva timp si m-am bucurat si am plans de fiecare data cand vreuna dintre voi a ramas gravi sau a suferit o pierdere de sarcina. dar cum bunul DD le planuieste pe toate ma rog sa ne binecuvanteze pe toate cu .
Despre mine : 28 ani, un avort spontan in iulie/2006 si pe langa faptul ca sunt disperata,
sunt gata de atac.
CM 28 zile, ziua 22, de luna trecuta am verde la .
Sper sa me primiti si pe mine in discutiile voastre.

Michelle81 spune:

--------------------------------------------------------------------------------

Poate ca m-ati uitat sau poate ca mesajul meu nu-si mai are locul aici dar eu ma simt datoare sa va povestesc cum s-a terminat totul voua celor care ati fost alturi de mine,care m-ati incurajat,care v-ati rugat pt mine si unele chiar ati plans pentru mine.
Miercuri 25 octombrie ne-am pornit in Melk unde aveam programare pt 8.30.La 8 am ajuns acolo.Ne-am asezat in sala de asteptare.tot drumul pana in Melk si chiar si in sala de asteptare ne-am pastrat o mica speranta ca se va intampla o minune ca la ecograf se va vedea din nou ca s-a imbunatatit starea micutei.TREBUIA;TREBUIA sa se intample o minune,la asta ma tot gandeam si ma rugam in gandul meu sa nu ma lase Dumnezeu fara comoara noastra.La 8.30 am fost chemati inauntru.Inima imi batea ingrozitor si inainte de a spune doctorul ceva m-aŽdat plansul!apoi ne-a aratat rezultatele de la rezonanta magnetica(care ne-au fost spuse luni telefonic)si ne-a explicat totul.Mi-a mai facut un ecograf.apoi ne-a spus ca ii pare ff rau dar recomandat este sa facem intrerupere desi este si va ramane decizia noastra.Ne-a bufnit un plans pe amandoi,nu ne puteam opri.dupa putin timp ne-a rugat sa luam loc in sala de astepare pana vine si doctorul primar sef sa vorbim si cu el.In sala de asteptare plangeam in hohote,toti imi aruncau priviri si apoi se uitam la burtica mea,apoi iar la mine.in cateva minute a venit doctorul primar sef care ne-a chemat si a vb cu noi.Ne-a intrebat ce ne-am decis.ne-a spus ca fetita e bolnava si ca poate nici nu va supravietui mult timp,ca e posibil sa moara la nastere sau la cateva ore dupa nastere.Atunci ne-am decis pentru intrerupere.Nu va pot spune cu cata durere in suflet a trebuit sa spunem(da suntem de acord cu intreruperea).doctorul ne-a spus ca trebuie sa ramanem in spital sa se faca cat mai repede intreruperea caci eram deja in 24 saptamani.Apoi de parca nu ar fi fost de ajuns durerea ce o simtaem in suflet ni s-a mai dat o veste proasta.Va trebui sa aduc pe lume fetita prin nastere provocata si nu cezariana.am crezut ca mor.Cum sa pot face asta?Cum sa traiesc totul ca pe o nastere normala?NU NU POT am spus!Ni s-a spus ca alta varianta nu este pt ca prin cezariana ar fi existat apoi risc la urmatoarea sarcina si ar fi fost chiar viata mea in pericol.Nu-mi puteam imagina ca va trebui sa trec si prin o nastere normala,plangand si spunand mereu ca nu pot,nu pot sa-i fac asta fetitei mele!Dar nu am avut alta solutie.apoi am completat formulare.mi s-a luat sange,tensiune etc,ni s-a dat o camera,m-am schimbat intr.un halatel alb apoi am intrat pt PDA(epidurala).Sotul a stat cu mine,m-a tinut de mana mereu.PDA a fost INGROZITOR DE DUREROasa,am tipat de durere.apoi mi s-a administrat un fel de perfuzie sa-mi provoace durerile nasterii iar apoi a trebuit sa asteptam in pat pana durerile imi vor provoca nasterea.Plangeam,nu puteam realiza ce se intampla.Luptasem atat pt micuta noastra.De fiecre data am sperat ca va fii bine totul,ca-mi voi tine fetita in brate sanatoasa.Sotul plangea langa mine.nu puteam intelege DE CE se intampla asta.cata durere!Am umblat pe la atatia medici.am suferit atata asteptand rezultate mereu.Cum sa nu o mai simt eu apoi pe micuta noastra in burtica miscand,cum sa nu-i ai vb in fiecre zi?Cum???In timpul asta am avut langa noi si un pshiholog langa noi care venea din cand in cand si vb cu noi.P emine una nu m-a ajutat.erau doar vorbe care nu-mi puteau lua durerea din suflet.Apoi am cerut sa vb cu un preot.a venit,chiar si preotul a plans alaturi de noi.I-am spus ca am vrea sa o botezam dupa nastere daca se poate.Ne-a spus ca se poate si vb cu noi.Eu nu puteam accepta ceeace se intampla.Tot intrebam doctorul cat dureaza totul.ne-a spus ca poate dura ore sau chiar si pana a doua zi.GROAZNIC mi se parea ca trebuia sa astept durerile nasterii!!Imi mangaiam burtica,o simteam miscand...am vb amndoi su ea.nu ne venea sa credem ca asa se va sfarsi totul.incepusem sa simt dureri dar fetita nu vroia inca sa se nasca.era deja noapte cand am inceput sa am dureri ingrozitoare.ma gandeam ca a venit momentul.a venit doctorul si a spus ca inca nu,ca va mai dura.a trecut noaptea,nu am inchis un ochi nici eu nici sotul ci doar plangeam si ne gandeam prin cate am trecut si cat am sperat ca totul va fii bine.dimineata dureri,dureri...desi aveam PDA care il regla intre scalele 1-9.Aveam impresia ca nu realizez,ca nu se intampla cu adevarat.La ora 11.50 am inceput sa am dureri fffffff mari.A venit doctorul si ne-a spus:a venit momentul!O DOAMNE nU!!!Nu vroiam!!!Sotul a ramas langa mine meru.La 12 mi s-a rupt apa apoi la 14.55 s-a nascut printesa noastra de 780grame!!!Nu am vrut sa o vedem!Poate de frica cum ar arata(daca ne-a spus ca va avea defecte).Ma durea sufletul ingrozitor,nu sunt cuvinte sa va spun ce am simtit cand avenit pe lume.ne-a spus ca inimioara ei nu mai bate.Le-am spus sa mi-o aduca inapoi sa o vedem-O DOAMNE era atat de frumoasa.PERFECTA.nici un defect ,nimik!arata ca un bebelas normal,chiar si doctorii si preotl au confirmat asta!!am mangait-o si am intrebat-o DE CE;DE E NE_A PARASIT;DE CE NE_A LASAT SINGURI???De CE?as fi vrut sa-i aud vocea,sa-si deschida ochii sa ne vada,sa ne-auda cand ii spunem ca o iubim,ca este comoara noastra!!!!!!isi tinea manuta stanga pe piept,saracuta de ea...Vineri am boteza-o KATHARINA,in capela spitalui.in capela am facut crize,urlam ca o vreau inapoi langa mine,cum sa mergem acasa fara ea,cum???iI spuneam :TE IUBIM ATAT DE MULT KATHARINA,DESCHIDE:TI OCHII!!!Dar nu a vrut!Ne-a lasat singuri cu durere in suflet!Sunt la pamant fetelor pt ca nu-mi vine sa cred ca a murit scumpa de ea,ca in februarie nu voi tine in brate,ca nu o vom auzi niciodata!Am trecut prin durerile nasterii si am venit acasa fara EA,printesa noastra KATHARINA!Sotul imi spune ca acum ea are grija de noi de SUS din ceruri,ca ne priveste mereu!In fiecare zi fac crize si incept sa plang fff tare si ii spun la sot ca o vreau aici,sa o vad,sa o mangai, poate ii este frig sau foame etc!!tot ce ne-a ramas sunt poze cu micuta noastra,lumanarea ce a ars la capataiul EI si dUREREA care ne-a lasat-o parasindu-ne!
Uramez tratament pshihologic si medicamentos,dar nu cred ca ceva sau cineva ma poate ajuta sa trec peste asta.TOT CE VREAU este sa vina inapoi KATHARINA noastra scumpa!
Asa s-a sfarsit povestea celei mai iubite si frumoase fetite din intreaga lume KATHARINA!!
PS:eu nu sunt Michelle81,sunt sora ei,dar ea mi-a dictat acest mesaj pe care m-a rugat sa-l postez aici si la "mamici de ianuarie,februarie".Dupa cate am citit si eu pe acest forum,sunt din pacate multe care au trecut prin dureri asemanatoare.Poate o puteti ajuta si pe ea sa treaca incet peste asta.Urmeaza tratament pshihologic(psihologul vine acasa pt ca,inca nu poate sa iasa afara,din camera ei)dar deocamdata nu simte ca a ajutat-o cu ceva!Noi incercam cum putem sa o ajutam dar saraca e la pamant si considera ca nimeni nu poate intelege durerea prin care trece.

Happiness_4_us spune:

Michelle, curaj si multa putere iti doresc!
Este cumplit prin ceea ce treci, nu poate fi descris in cuvinte!
Puiuta ta mica este acum ingeras si de acolo din ceruri sta si se uita la voi. Nu mai fii trista pentru ca o faci si pe ea sa sufere si nu se poate juca cu ceilalti ingerasi!
Fii tare, Dumnezeu o sa aiba grija de puiuta ta acolo in imparatia lui!
Sunt alaturi de tine si te imbratisez cu mult drag!

---

Nana, aspiranta la titlul de mamica!

stancutza spune:

michelle,

sa iti dea DD putere sa treci cu bine aceasta incercare cumplita! fii tare, pentru tine, sotul tau si pentru copiii frumosi si sanatosi pe care o sa ii aveti! nu iti pierde credinta, fara ea iti va fi greu! si nu uita ca un ingeras va vegheaza pe amandoi si zambeste asupra voastra!

mirella76 spune:

Doamne cat de dureros!..
Dumnezeu sa-ti dea putere sa mergi mai departe!
Sa treci acest mare hop din viata ta!.
In astfel de cazuri ma gandesc ca multe dintre noi am fost norocoase ca am pierdut sarcinile mult mai devreme, chiar inainte de a simti ca misca..Nu pot sa-mi inchipui cat de mare este durerea unei mame care isi naste puiul mort sau moare dupa aceea. Ma gandesc ca doar Dumnezeu o poate ajuta sa mearga inainte...
Imi pare rau si ma doare sufletul pentru fiecare dintre noi, sper ca Dumnezeu a pus ceva mai bun pentru noi deoparte si de aceea nu ne-a venit momentul. Ne pregateste pentru marele moment cu aceste incercari. Totul este sa nu ne pierdem speranta ca intr-o zi ne vom tine si noi puiutul frumos si sanatos in brate...
Doamne cat ma mai rog pentru asta!...

pupici

mirella

Laura Ioana spune:

Doamne, Michelle!!!!!! Ma rog sa-ti dea Dumnezeu putere sa treci peste tragedia asta! In Dumnezeu sa-ti pui increderea, kiar daca pare de neinteles de ce a trebuit sa moara micuta ta! Ofofof iti simt durerea si simt cum mi se strange sufletul! In timp se va mai micsora durerea si vei putea gandi la viitor! Suntem cu sufletul langa tine!


Poze Laura
Sa o ajutam pe Barbye

mychydutza spune:

michelle am citit povestea ta. emotionant si de neintzeles. dar bunul Dumnezeu iti va da putere si curaj............ai incredere si multa , multa credinta.


mihaela

Gabitzu37 spune:

Michelle, regret nespus durerea prin care treci, stiu ca nici un cuvant nu o poate alina, doar timpul, incet si cu rabdare, va mai diminua suferinta voastra de acum. Dar, draga mea, nu te lasa prada disperarii si intunericului, nu uita ca ai langa tine un sot iubitor si prieteni care va sustin si mai ales nu uita ca sufletelul care nu a putut sa vina acum la voi ar putea sa vina data viitoare, cu urmatoarea sarcina. Pana atunci, gasesti aici sprijinul fetelor care au trecut prin incercari asemanatoare si iti inteleg foarte bine durerea.

Gabi

ZoRi spune:

Michelle am plans citind mesajul tau. Ma rog sa-ti dea D-zeu putere sa treci cu bine peste aceasta incercare cumplita.
Scriu pentru prima data aici, desi va urmaresc cam de o saptamana de cand am primit si eu vestea cumplita: sarcina oprita in evolutie la 7 saptamani de la embriotransfer. Am obtinut aceasta sarcina dupa 4 ani de incercari cu 3 FIV-uri la activ.
E cumplit si ingrozitor de nedrept ceea ce ni se intampla, dar trebuie sa ne ridicam si sa continuam sa luptam pentru ziua cand ne vom putea tine in brate puiutul.
Va
ZoRi

Joahnna spune:

Michelle am citit printre lacrimi povestea ta..crunt si nedrept...imi pare nespus de rau. Cu timpul sper sa gasesti puterea de a merge mai departe. Multa sanatate.