Mamici de ianuarie - februarie 2007 (28)

nadiutapm spune:

quote:

---

Originally posted by nadiutapm

michelle ne rugam pt tine sa ai putere su tarie sa treci de durerea prin care treci.

nadiutapm 23+

---

nadiutapm 23+

Monicutz spune:

Draga Michelle, sunt cu gandul si cu sufletul aproape de tine si iti doresc din suflet sa iti gasesti modul in care sa accepti si traiesti cu ceea ce ti se intampla. Stiu ca in momentul asta nu simti ca vei trece vreodata peste asta, dar eu incerc sa-ti transmit ca se poate, chiar daca acum nu simti. Nu vei uita...dar poti sa inveti sa mergi mai departe cu sufletul mai linistit, ceea ce iti doresc din suflet sa ajungi sa faci cat mai repede.
Din pacate trebuie sa acceptam ca sunt lucruri mai presus decat puterea noastra de intelegere, la care nu avem control oricat de mult ne-am dori. De stiut stim...dar ne e foarte greu sa acceptam si sa intelegem asta. Dar incet incet ai sa accepti...trebuie sa aceepti ceea ce nu poti controla, pentru ca altfel nu poti trai. Pentru ca nu poti trai cu drobul de sare deaspra capului o viata.

As vrea sa stii ca nu iti spun asta asa doar ca sa te incurajez ci ca sa intelegi ca poti sa mergi mai departe..cu fetita ta in suflet si nu langa tine. Noi ne-am pierdut primul copilas, Matei, la 10 ore dupa ce s-a nascut. L-am tinut in brate si am asteptat sa moara...pentru ca nu se putea face nimic. Poate doar sa i se prelungeasca agonia...ceea ce am refuzat. Socul a fost cu atat mai mare cu cat totul a mers extrem de bine si am am avut eco si montorizare cu 2 zile inainte sa nasc. Inutil sa-ti spun cate intrebari de genul 'de ce eu?' 'Cu ce am gresit?', 'ce am facut??'...intrebari la care nu primesti raspuns si pe care poate nici nu trebuie sa ti le pui.
Iti doresc sa ai parte de tot sprijinul sotului tau si a parintilor si aprietenilor tai (fizici si virtuali) asa cum am avut si eu si am reusit sa merg mai departe si sa sper. Lasa-i sa te ajute. Eu le datoarez sanatatea mea mentala si le multumesc cu drag ca au fost langa mine.

Doar un lucru as vrea sa iti mai spun...ca mie imi venea sa ii bat pe toti care-mi spuneau roaga-te, crezi in Dumnezeu....cand eu simeteam ca unde a fost Dumenzeu? Dar in timp am inteles si am simtit (si considera-ma nebuna dar au fost si diverse semne, coinidente poate..ar zice unii...) ca Divinitatea (indiferent cum o numim) exista si ca nu e niciodata impotriva noastra ci e cu noi. Trebuie doar sa incepi sa o vezi, sa o simti.

Iti doresc numai bine de acum incolo, multa putere, si iti doresc sa accepti ajutorul celor din jur pe care-i iubesti si care te iubesc.


Aventura, se pare totusi ca circulara de cordon se vede la eco doar in 50% din cazuri...sau poate mai mult...dar nu in 100% din cazuri.

Catalina, nimic nu-ti garanteaza reusita, nici daca te sperii la fiecare poveste, nici daca citesti numai povesti frumoase, nici daca faci 100000 de analize. DAR poti sa faci tot ce-ti sta in putinta ta sa fie bine si sa speri ca va fi bine. Fiecare caz e unic si tu trebuie sa te gandesti ca cazul tau va fi minunat. Chiar daca te gandesti ca o sa fie rau...tot nu esti pregatit pt raul ala....asa ca fa-ti un bine si tie si lui bebe si incearca macar sa fii mai optimista. Eu nu zic ca mie imi iese perfect si mereu tot ce va scriu:)...dar macar incerc.

Va pup
23+

brig_adria spune:

Michelle,imi pare f rau,dar decat sa te chinui cu un bebe bolnavior si sa-l chinui si pe el...O sa aveti bebei sanatosi cat de curand mai incolo,nu peste mult timp,poate chiar la anu.Importanat este sa descoperiti cauza ca sa nu se repete.
Pt ANIS:pt carceii groaznici:si eu am avut unul acum o sapt din cauza caruia o zi intreaga am mers mai greu,dar te sfatuiesc ca atunci pe loc,cum stai in pat in fund,sa intinzi piciorul ,sa-l faci drept din genunchi si laba piciorului sa fie verticaal si chiar sa rogi pe partener sa traga de degete inspre tine,astfel incat musc gambei sa se intinda si carcelul va ceda.In caz ca nu si nu,cica apa fierbinte,suportabila ar relaxa muschiul.Deci te duci la baie in cada si adi drumul la apa calda pe picior.
Brig_adria 25+ fetita

oana_bucur spune:

Michelle ceea ce as mai fi vrut sa iti spun a condensat Monicutz in mesajul de mai devreme.
Sunt lucruri care ni se intampla si sunt deasupra noastra...ceea ce putem face este sa gasim puterea sa acceptam si nu sa cautam explicatii...explicatiile, in cazurile acestea, ne macina, ne inraiesc si sunt inselatoare.
Te imbratisez cu tot gandul bun ce ti l-am purtat azi.

Burtica

Eu si Noi
26+

Ivona1977 spune:

Michelle81, sunt cu sufletul langa tine.

Ivona

criss68 spune:

Buna seara,

Dupa o zi plina, acum am aterizat si eu si incep sa va citesc. Intre timp raspund, ca sa nu pierd firul.

Aelita, si eu uneori ma gandesc cum va fi copilul daca acum se agita atat. Chiar ieri am avut asemenea momente cand nu stiam cum sa reactionez la onduluri, gadilaturi, suturi. Nu doare, dar e ciudat: incerci sa te concentrezi cine stie ce lucruri sa faca si... "baba se piaptana"

dadap, eu nu am pus chiar atat, dar nici mult nu mai am! In fond 6 kg sunt puse in ultima luna jumate. Si eu mananc sarat, de fapt asta toleram in prima parte a sarcinii si apoi m-am obisnuit asa. Insa nu m-am umflat. De o vreme am inceput sa renunt treptat la sare, cred ca acum nu mai mananc foarte sarat. Incearca sa consumi alimente care nu presupun prezenta sarii, de ex cereale cu lapte, fructe. E drept ca astea nu prea se cheama mancare, nu stiu daca tolerezi, dar incearca o perioada pana te obisnuiesti cu sare mai putina. Vezi si de ceva ceaiuri diuretice permise in sarcina.

maria_irina, asa e, trebuie neaparat sa mergi la stomatolog, de la sine nu se amelioreaza ci dor mai tare. Nu-ti fie frica, nu-i ceva insuportabil. Sau daca este, iti va face anestezie, sunt anestezii permise in sarcina - de fapt sper ca te duci la un dr bine informat in directia asta.

Michelle, dupa cum vezi toate iti suntem inca alaturi, ne rugam in continuare pentru tine sa traversezi cu bine aceasta incercare. Nu te gandi ca totul s-a oprit aici, nu este deloc asa. De fapt vei vedea ca te va intari Dumnezeu si vei avea puterea sa o iei de la capat. Nu-l indeparta nici pe sotul tau, sufera la fel ca si tine.

Catalina, ma bucur ca vestile sunt bune.

Daconst, ti-am vazut si eu caruciorul si mi-a placut din toate punctele de vedere.

Loremunteanu, ti-am vazut burtica 'actualizata'. Vazand poza ta, a altora, inclusiv a mea, imi dau seama ca nu e imaginea pe care ne-am dori-o cel mai mult (eu cel putin asa gandesc), dar acum parca feminitatea atinge apogeul. Apropo: sa vad daca imi fac curaj sa pun si eu vreo poza! In timp ce lumea imi spune ca m-am facut mai frumoasa, eu ma tot gandesc cum sa fac sa nu mai ies din casa, macar sa nu ma mai vada nimeni cum arat!

Ei, si acum sa va zic doua vorbe si despre mine. Pana acum ma bateam cu pumnii in piept ca am cea mai de treaba sarcina, fara nici o problema. S-a mai diluat putin situatia iar acum stau cuminte la colt, cu coada intre picioare si nu mai zic nimic. E drept ca ma comportam ca si cum nu as fi insarcinata, eu nu stiu sa urc scari ci doar sa alerg etc. In weekend am simtit ca obosesc cam usor, iar cand ma ridic simt nevoia sa-mi tin burtica in maini. Azi am fost la medic si a gasit ca uterul meu are un tonus cam ridicat, am trecut deci pe no-spa, utrogestan si ceva mai putin efort. Analizele mi-au iesit bine, adica la fel ca in afara sarcinii (ceva lipsa de Ca si ceva mai prost la Fe), hematologia e zapacita, dar asa e in sarcina. Insa partea cea mai dificila a fost cu sotul. Nu puteam sa nu-i spun nimic, altfel nu aveam cum sa justific schimbarea brusca de comportament, dar pana am reusit sa-i explic care-i treaba i-a crescut pulsul peste cota de atentie. Nu credeti voi ca se multumea cu tonusul asta. "Bine, bine, dar care-i faza? E de rau? Cat e de rau?" M-a pus in incurcatura asa de tare ca nici nu mai stiam ce sa-i raspund in prima etapa.
Oricum stau si eu un pic cu grija, dar cred ca am nevoie de odihna, plus tratamentul, eu sper ca in cateva zile sa intre in declin hipertonia asta.
Stie cineva daca sunt factori favorizanti ai contractiilor? In afara de sex, ca si-asa nu prea ma omor. Cafea? oboseala? Efort? Stress?

Va pup, noapte buna

criss 27+ cu

Messa spune:

Michelle, nu am cuvinte... ma bucurasem asa tare ca aveai vesti bune si te-am si trecut pe listuta... si acum... of, ce nenorocire... sper sa fii tare si sa nu te lasi doborata, sa te iei la tranta cu soarta asta idioata si sa-ti zici: "lasa, acum s-a intamplat asa, dar DATA VIITOARE INVING EU!"





dadap, si eu retin apa multa, cred ca de aia ma si umflu asa pana la sfarsitul zilei... asta e. Mananc destul de fara sare, dar nici sa nu pun sare deloc, da-o-ncolo de treaba!

criss68, contractiile nedureroase apar pentru ca uterul se pregateste de treaba - dar cel putin la mine am constatat ca de la sex trec, de la stat in picioare parca apar mai puternice si daca sunt obosita dupa o zi de lucru la computer, iar parca sunt mai taricele. Dar la mine trec repede - imi strang nitel burtica, o masez si trec. Iau No-spa numai daca nu trec in 3-5 minute cu masajul usor de care ziceam.


Fetelor, eu parca-s batuta, e groaznic sa ma intorc noaptea de pe o parte pe alta, ma enerveaza! Si ziua, parca-s anchilozata. Ma dor shalele si am senzatia ca mi se desfac incet-incet oasele in toata zona bazinului. Foarte enervant. Ma simt ca o baba, parca am luat pastile gerontogene... adica acele pastile pe care le-as inventa sa le dau la plozii obraznici care nu respecta batranii, nu de alta, dar sa vada cum e. A propos de asta, m-am dus azi in Carrefour sa-mi iau aspirator, ca ala vechi s-a ars cu un sunet infernal zilele trecute. Aglomeratieeee, nene! Si navighez cu caruciorul pana la o casa de gravide, vad doua pupeze care se uita amandoua fix la burdihanul meu supradimensionat si se intorc amandoua cu spatele in stilul "vai, draga, nu te-am vazut". Zic tare, catre al meu: "Domnisoarele nu sunt sigur gravide!" si pe urma catre una din pupeze: "Draga mea, da-te putin mai in spate sa incapa bine carutul" la care aia a inceput sa maraie ca "Aaaa, vreti sa va bagati in fatza?" si zic (cu nervi, deja): "Draga mea, asta e casa pentru handicapati si gravide, eu sunt gravida, tu cum esti?" Grrrrr, ce m-am enervat. Pupeze.

Revenind la durerile de shale, oare ar fi indicat sa incerc sa fac ceva miscare care sa solicite nitel muschii din zona? Un pic de gimnastica oare m-ar ajuta? Tare ma incomodeaza ...

Pepsi spune:

aelita, merci mult de urari, si eu iti doresc tie sa ai un bebe sanatos si o nastere cit mai usoara.

alinatxa, merci mult si tie, sa-ti ti si tu bebe in brate , sa fie sanatos, si sa nasti cit se poate de usor si sa recuperezi repede.

kateryna, deci tu erai capul, merci mult de tot, nastere usoara si tie si un bebe mincacios.

michelle, imi pare ff rau ptr ce ti se intimpla, din pacate stiu ce simti, nimic nu te va putea consola o vreme, vei suferi mult, dar vorbeste cu cei din jur,plingi, lasa-te ajutata, este un subiect la asteptind un ingeras....durerea unei pierderi de sarcina ii spune, pe mine m-au ajutat f mult fetele de acolo, faptul ca am vorbit ca eram toate in aceeasi situatie una mai nenorocita ca alta m-a ajutat f mult sa-mi recistig increderea si sa-mi gasesc puterea de a merge mai departe, vei gasi si tu aceasta putere desi acum ti se pare ireal ce-ti spun, crede-ma c-am fost si eu in iad si uite-ma ca m-am intors poate invingatoare de data asta...speranta moare ultima.....invata sa traiesti cu ideea ca nu vei gasi de ce-ul, eu una inca nu l-am gasit de ce-ul asta......si nici nu-l mai caut acuma si mi-e mai bine.


Flavia +6, mama lui Dominic 17 mai 2004
http://community.webshots.com/user/pepsidominic

Catalina spune:

Neata fetele, se pare ca azi dam tonul mai devreme, desi e inca devreme pt cafea. Dar ... nu pot dormi.
Mihacarm, ai dreptate cu ce descrii. Si eu am zis la fel anul trecut cand am pierdut prima sarcina obtinuta vreodata cu inseminare. Ca nu imi mai trebuie. Si nici macar nu ma chinuisem cine stie ce, nu se compara cu situatii pe care le-am citit pe aici sau cu cea a lui Michelle. Si cu toate astea, Dumnezeu te intareste si o iei de la capat.

Monicutz, m-ai lasat fara cuvinte cand am citit despre bebele tau (pe care il chema cum vreau sa il botez eu pe baietelul meu). Mai, ce sa iti spun, iti multumesc pt sfaturi si incurajari, esti o dragutza, doar ca pe mine sincer ma debusoleaza tare ideea asta ca toata analizele sunt in van, chiar si mergand la mai multi doctori. Atunci la ce le mai facem? Doar ca sa mai aruncam niste bani? Nu stiu, cateodata, mai ales cand citesc povesti cum e a ta, mi se par toate asa de inutile.
Te rog sa ma crezi ca incerc din rasputeri sa gandesc pozitiv (daca nu fac icter la faza asta de cate ori am auzit-o de la cei din jur - dar ei au dreptate). Si ai mare dreptate ca nu ne putem niciodata pregati pt ceva atat de nasol. Ma gandesc, in momentele mele de nesiguranta, ca e o mare insulta adusa lui Dumnezeu sa iti fie frica de viitor. Pentru ca asta se traduce prin necredinta si lipsa de nadejde in ceea ce El poate si vrea sa faca pentru tine.
Esti o mare curajoasa si iti doresc sarcina usoara in continuare si un copilash foarte, foarte sanatos si care sa va bucure.

Daca mi-am mai revenit nitel, sa va zic ce am facut ieri la dr. Am facut eco si totul pare in parametrii normali (nu mai zic este, vezi mai sus :) ). Bebe are 1450 gr (bine, scrie acolo +/- 212 gr), masuratorile il dau cam la 30 de sapt, deci cu vreo 4 zile mai mare, lichid ok, placenta de gradul doi, bebe e oblic pozitionat (s-a miscat din pozitia cu capul in jos cum era acu 3 sapt) si cordonul este prin spatele capului - s-a uitat la rugamintea mea dr sa vada daca nu e in jurul gatului, desi mi-a zis ca e cam devreme acum. Bataile inimii 132 (am uitat care sunt limitele normale, dr a zis ca e bine), colul inchis la 3,7-4 cm (drept pt care am liber la plimbari, ceea ce ma incanta ff mult - nu voi exagera dar voi iesi si eu sa mai iau aer).
Tensiunea mi-a gasit-o 9 cu 5 si a zis ca e bine iar greutatea 68,5kg, a zis dr ca s-au vazut si mai rele situatii.
Am incercat sa discut si despre nastere dar dr a zis ca e prea devreme. Mi-a spus ca m-ar vedea nascand natural dar ca depinde de multe, de pozitie, de cat de mare e copilul si ca vb mai incolo. Eu i-am zis ca lasam la latitudinea dansului.
Cam asta e, ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot, tot ireal mi se pare desi il simt pe bebe in burta.

Tuturor, sarcini fara probleme va doresc.

Cata 29+

Michelle81 spune:

Va multumesc la toate pt mesaje si pentru incurajari.simt ca nu mai am putere dar NU VREAU SA RENUNT INCA!Pare absurd nu?daca majoritatea medicilor mi-au spus de intrerupere(si nu a fost doar un sg medic)probabil va intrebati ce mai sper,pentru ce mai lupt.pana vineri voi incerca sa mai merg si la alti medici privati sa cer alte opinii sa ma conving eu ca,chiar nu mai este nici o sansa pentru micuta mea.Refuz sa cred ca trebuie sa fac intrerupere pt ca eu simt ca micuta mea e puternica si va lupta alturi de mine.Pana vineri,icepand de azi vou umbla numai pe la doctori si vom da telefoane si telefoane,pana vom stii ca sunt 0%sperante pt micuta.am luptat pana acum,ce mai inseamna o saptamana.Pote aceasta saptamana e salvarea micutei noastre.eu sunt la capatul puterilor fizice si pshihice dar incerc sa nu renunt,nu inca!Fetita mea se bazeaza pe mine,sunt sg ei sansa,nu o pot lasa asa!Sa nu credeti ca am luat-o razna,ca m-am departat de realitate,,din pacate stiu care este realitatea!Va voi tine mereu la curent cu orice noutati!
Aveti grija de voi si bebelusii vostri!