Tragedia diferentei de varsta
Raspunsuri - Pagina 3
Arhistefy spune:
Eu cred ca si el este la fel de debusolat ca si tine.Crezi ca ii este usor sa o ia de la capat? Mai ales ca nu stie sa traiasca decat prin tine? Draga mea, si mai pui pariu ca, chiar daca va dori sa se intoarca, TU vei fi aceea care nu il va vrea? Pentru ca nu vei uita niciodata ce ti-a facut.Si te vei astepta ca oricand sa o faca din nou. Da, sa gaseasca pe cineva de varsta lui. Sa vedem, acel cineva il va sustine ca tine? Stiu, durerea este mare si nu trece deloc usor sau in scurt timp. Nu am ce sfat sa iti dau decat sa incerci sa suporti cat mai bine: sa continui sa te ingrijesti,sa continui sa te imbraci frumos, sa te aranjezi si sa nu arati ca o victima. Va trece greu, dar va trece. Oricum, cu el sau fara el esti la fel de singura.
Arhistefy
Veronicai spune:
Din vorbele tale se vede ca esti o persoana inteleapta si, eu cred ca ai multa putere, chiar daca nu iti dai seama, sa lasi totul undeva in urma si sa incerci sa te linistesti.
Poti gasi pe altcineva in timp, care sa merite caldura sufletului tau si iubirea ta.
Iar daca iti doresti foarte mult un copilas il poti face si fara ajutorul lor.
Orice decizie ai lua, noi suntem alaturi de tine 
si iti dorim multa liniste sufleteasca si toate gandurile cele mai bune.
Dumnezeu sa fie alaturi de voi.
IULIA
ylena spune:
quote:
Originally posted by Flower
Draga ,
Canalizeaza-ti energia catre conceperea unui copil ( mai ales ca , dupa cum ai spus , ceasul tau biologic ticaie ) si incearca sa gasesti omul potrivit pt. asta. Daca asta e prncipalul tau scop in viata , nu cred ca mai conteaza daca vei fi o mamica singura. Dragostea ta ii va ajunge copilasului tau ! Ideal ar fi , binenteles , ca bebeul sa aiba si mama si tata , dar decat un tata care sa nu se implice cu nimic , mai bine lipsa !
Acum vad lucrurile in ceata si cand iti pierzi carma nu mai stii sa dai prioritate prioritatilor.
Uneori mi-e teama ca nu voi mai gasi omul potrivit. Iar daca-l voi gasi nu voi mai avea timp sa aduc pe lume un bebelus. 40 ani inseamna totusi 40 ani, si macar daca as putea fii sigura ca voi mai putea fii insarcinata...tratamentele inseamna timp si timpul e dusmanul meu.
Si chiar de ar fi ca soarta sa-mi zambeasca, El sa devina omul potrivit, sa se schimbe, sa se maturizeze si sa redevenim un cuplu, ma intreb daca in timp nu va ajunge sa-mi reproseze lipsa unui copil...
ylena spune:
Iti multumesc pentru imbarbatari, Iulia, de altfel cuvintele voastre ale tuturor imi merg la suflet si imi dau curaj sa merg mai departe. Poate ma voi mai poticni, dar stiu aici gasesc prieteni de nadejde si mult sprijin moral.
As vrea sa fac bine ce fac, sa nu ajung sa-mi fie rusine de mine, sau si mai rau, sa ii fac pe altii sa sufere. Candva eram un om puternic care stia ce vrea, as vrea sa redevin ce am fost si sa fiu mandra de mine. Pana atunci ma incred in ajutorul lui Dumnezeu si in sprijinul vostru.
Si inca un lucru, Iulia, te intreb acum cand cred ca lumea imi este inchisa, unde sa gasesc acel om potrivit mie? Ma ierti pentru ce spun, am atata nevoie de un umar tandru langa mine, dar nu am disponibilitate sufleteasca. Mai e si teama, si neincredere, si nu stiu cat imi va lua sa ma adun
roxanal spune:
Ylena, nu te grabi, da timp sufletului sa redevina stapan pe plaiurile lui, ca destul a zburat spre alte locuri...nu te arunca acum sa rezolvi toate problemele omenirii, nici macar pe ale tale, lasa timpul sa-ti devina prieten, nu dusman...copii..sunt lumina noastra, stiu(am o fetita) dar lumina poate venii si de unde nu te astepti(poti infia, daca nu-ti repugna ideea, sunt o multime de copii care-si doresc dragostea cuiva si destui care n-o au) nu dispera, poate ca rana va ramane acolo mult timp, dar nu o adanci si tu facand-ti ganduri negre..daca vrei sa speri sa revina, nu stiu daca merita, nu o sa poti viata intreaga sa ti-o petreci asteptandu-l pe El....off, eu nu-ti dau sfaturi(nici nu le-ai cerut, de-altfel) eu te rog doar sa fi blanda cu tine, cu trupul si cu sufletul tau...
pupici si multa liniste, umarul nostru, chiar virtual vorbind, este la dispozitia ta, nu ezita
Roxana Lilea,mama Mariei 2 ani si ceva
maryam spune:
Poate ca inca "zarurile n-au fost aruncate", poate ca si el trece prin momente grele...nu poti sa spui acum , dar daca ati stat atat impreuna , eu nu cred ca doar varsta e "tragedia", mai scrie-ne ...
Maryam
moto spune:
Draga Ylena ,dupa cum scrii cred ca esti foarte sensibila si cred ca
sentinentele tale sunt f. puternice,dragostea asta ....de ce nu lasi mandria deoparte si dute la el si incearca sa vorbesti cu el deschis asa cum ne-ai povestit noua aici sa nu crezi ca el nu te mai iubeste dar stii cum sunt barbatii mandrii si egoisti ,razbunatori ....parere mea este ca tu daca vrei sa obtii ceva potii ....dar numai daca vrei cu adevarat aranjaza-te fate frumoasa si capul sus incercarea ,moarte nu are....
lasati certurile deoparte viata este scurta iar diferenta de varsta nu are nici o legatura aici in relatia ta si a lui....parerea mea...DELIA SI BB-UL SEBASTIAN...
Flower spune:
quote:
Originally posted by ylena
Uneori mi-e teama ca nu voi mai gasi omul potrivit. Iar daca-l voi gasi nu voi mai avea timp sa aduc pe lume un bebelus. 40 ani inseamna totusi 40 ani, si macar daca as putea fii sigura ca voi mai putea fii insarcinata...tratamentele inseamna timp si timpul e dusmanul meu.
Si chiar de ar fi ca soarta sa-mi zambeasca, El sa devina omul potrivit, sa se schimbe, sa se maturizeze si sa redevenim un cuplu, ma intreb daca in timp nu va ajunge sa-mi reproseze lipsa unui copil...
Ylena
Draga Ylena ,
Citesc prea multa nesiguranta in mesajul tau , atat cu privire la tine , cat si la El. Simt ca te consideri prea batrana penrtu a intalni o noua dragoste , prea batrana pentru un copil , aproape prea batrana pentru viatza !!! Simti ca Cerul a cazut pe tine , ca lumea ti s-a inchis... Cred ca e normal !
Daca-ti trebuia o noua dovada de imaturitate o ai : e faptul ca se lasa condus de prieteni sau e prea las - scuza-ma , dar asa reiese din atitudinea lui - si se ascunde in spatele lor.
Nu pot sa cred ca barbatul care acu cateva luni se bucura de vestea conceperii unui copil cu tine si pt. care nu conta diferentza de varsta - ba era chiar mandru de tine si de relatzia voastra - s-a schimbat radical !
Ba mai mult , te face sa te intrebi - in cazul unei "minuni" , cum ziceai si tu - daca el nu iti va reprosa ( infigand si mai mult cutitul in rana ) ca din cauza ta nu are urmasi !!! Nu stiu ce sa mai zic ...
Iti doresc sa simti atingerea lui Dumnezeu care sa te umple de linistea sufleteasca pe care nu ti-o gasesti si sa te lumineze cu privire la hotararea pe care o ai de luat...indiferent care va fi ea , sper sa fie cea mai buna mai ales pt. tine si viitorul tau !
isabela spune:
Imi pare rau ca suferi, stiu cat doare aceasta suferinta. Pe undeva si eu sunt intr-o situatie asemanatoare. Sunt in situatia de a lua o hotarare, de a merge impreuna cu El, sau de a-mi vedea singura de drumul meu. De cateva luni ma chinuiesc, as vrea sa iau o decizie si nu pot. La mine totul a pornit de la o minciuna de a lui(sau mai multe) , asa incat acum nu mai pot avea incredere in el. Am incercat sa stau departe de el un timp, dar mi-era dor de el, iar dorul copilului de el ma facea sa sufar cumplit. Mi-e sufletul pustiit, iar trairile sunt mai intense seara si dimineata. Vad totul in negru in aceste momente, simt ca sunt la capatul puterilor, ca nu voi mai avea puterea sa ma ridic si sa lupt. As vrea uneori sa dorm continuu , sa nu ma mai gandesc la nimic,Sunt la a doua casnicie, si ma intreb ce ma fac singura, la 35 ani, cu un copil de 5 ani? Apoi tot eu sunt cea care-mi spun ca trebuie sa fiu tare, ca sunt o femeie inca tanara, ca intotdeauna am fost optimista, ca nu sunt singura, ca alaturi de fiica mea viata mea va fi frumoasa, ca, poate , in lumea asta mare exista un om bun si pentru noi. Am crezut ca daca sunt alaturi de un barbat mai matur( are 52 ani) voi fi mai protejata, mai ocrotita. Si am fost o vreme. Poate mai sunt si acum, dar eu sunt debusolata total. Nu mai stiu ce-i adevar si ce-i minciuna.
Iarta-ma , am inceput sa scriu pentru a te incuraja, pentru a-ti spune sa ai incredere in tine, sa-ti spun ca la 40 ani viata nu s-a terminat, si am ajuns sa vorbesc despre mine.
ylena spune:
Din tot ce mi-ati scris pana acum precum si din alte subiecte postate imi dau seama ca multi dintre noi au cate o poveste trista ori au trecut macar printr-un moment greu in viata. Ma gandesc la Roxana-"...dupa 14 ani", la Cristina Maria cu al ei sot care "...flirteaza la greu", tu Isabela aflata intr-o mare cumpana la a doua casnicie, la "Tagada paternitatii"-subiect scris de un barbat, si atat de multe-multe altele.
Retete de viata nu exista niciodata. Ce astazi e sigur maine devine instabil, ne chinuim sa tinem carma intr-o lume nesigura si uitam cat de scurta e viata, uitam sa ne bucuram de lucrurile marunte din jurul nostru. De multe ori tindem sa vedem doar jumatatea goala a paharului, cand de fapt am putea beneficia de jumatatea plina. Cand suferi nu poti sa fii si intelept si cred ca asta e marea scuza dupa care ne ascundem atunci cand ne este greu.
M-a pus pe ganduri ieri o replica dintr-un film : " trebuie sa te arunci de pe un pod ca sa-ti poti intinde aripile si sa zbori". E adevarat, dar ma intreb ce se intampla daca nu ai curajul ca in cadere sa-ti deschizi aripile?!
Am pierdut odata cu omul iubit si un intreg mod de viata. Ma intreb in fiece clipa care e rostul meu ACUM, caci mi-am pierdut reperele. Eu inca nu-mi sunt de ajuns