copii energici
Raspunsuri - Pagina 12
izabela505 spune:
Dragi mamici,
Am citit si eu mesajele voastre si am vazut si reclama respectiva. Nu vreau sa intru in discutia legata despre realitatea existentei unui astfel de sindrom, deoarece nu am pregatirea medicala necesara. Am trait insa in societatea americana si va pot spune din proprie experienta ca exista acolo o tendinta generala de a "rezolva" prin medicatie orice comportament care nu intra in norme, si daca vreti sa vedeti care e situataia pe acolo va recomand:
http://www.edweek.org/tb/2006/09/25/992.html
Ce mi se pare foarte periculos este ca acelasi tipar incepe sa se profileze si in societatea romaneasca prin reclame de genul celei de la ADHD care e mai degraba de natura sa genereze panica in randul parintilor prin modul in care e realizata: copilul topaie noaptea in pat, e agitat, gata du-te sa il verifici daca nu cumva are ADHD. Am vazut ca si aici au postat mamici care de unde pana mai ieri erau beneficiarele unui copilas nazdravan, acum se intreaba daca nu cumva copilul e anormal.
Dupa parerea mea umila si nemedicala ar trebui ca un astfel de sindrom sa prezinte o simptomatica mult mai puternica si mai clara. In bolile psihice nu exista "forme usoare", formele usoare sunt pur si simplu stari normale. Ca sa va dau un exemplu, daca imi banuiesc vecina ca imi fura corespondenta, nu inseamna ca sufar de o "forma usoara" de paranoia. Suntem noi in masura sa determinam ce e normal sau nu in evolutia unui copil? Sunt oare doctorii atat de pregatiti ca sa le incredintam psihicul copiilor nostri si sa stabileasca in urma catorva teste daca sunt normali sau nu?
In concluzie, prin orice probleme de natura psihica ar trece copiii nostri, pana la medici si medicamente putem gasi rezolvarea in sufletele noastre...
Elle_seb spune:
Izabela, bite your tongue, ai intrat in gura lupului 
May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!
anamari spune:
Izabella
ziceam eu ca tac...dar acu' daca ai aruncat manusa...
quote:
Am trait insa in societatea americana si va pot spune din proprie experienta ca exista acolo o tendinta generala de a "rezolva" prin medicatie orice comportament care nu intra in norme
se poate. Alex a fost diagnosticat in Romania iar motivul pentru care am ajuns la psihiatru, psiholog a fost retardul verbal...asa ca nu am o experienta cu sistemul american.
quote:
Suntem noi in masura sa determinam ce e normal sau nu in evolutia unui copil?
noi parintii, noi specialistii, noi opinia publica?
Parintii ar trebui sa-si urmeze instinctul...
Specialistii- banuiesc ca da, din moment ce exista centre de cercetare si module intregi in cazul facultatilor de psihologie, neuro care pe asta se axeaza-dezvoltarea copilului...acum "specialist" nu e oricine care are titulatura de doctor sau un Ph.D in coada, sau oricine care se auto-intituleaza ca atare...
noi opinia publica, probabil ca nu....
quote:
Sunt oare doctorii atat de pregatiti ca sa le incredintam psihicul copiilor nostri si sa stabileasca in urma catorva teste daca sunt normali sau nu?
Unii doctori sunt, altii nu....numai ca nu stabilesc daca sunt "normali" sau "anormali"- "anormali" ii declaram noi opinia publica dupa ce primesc un diagnostic. ei doar stabilesc un diagnostic- pentru o bola, o deficienta, o conditie medicala ca oricare alta care trebuie tratata....
quote:
Dupa parerea mea umila si nemedicala ar trebui ca un astfel de sindrom sa prezinte o simptomatica mult mai puternica si mai clara. In bolile psihice nu exista "forme usoare", formele usoare sunt pur si simplu stari normale.
daca esti draguta sa dezvolti putin ideea de mai sus.
De ce anume cineva care sufera de o boala psihica ar trebui sa fie "anormal"?
Cat de grava trebuie sa fie o boala psihica ca sa se "califice" ca si boala psihica?
si mai ales cum pot eu ca parinte gasi rezolvarea retardului verbal in sufletul meu? sau a depresiei copilului meu? sau a anxietatii? sau a maniei depresive?
PS. interesant link-mai aflam si noi ce gandeste opinia publica pe alte meleaguri....
anamari spune:
si in continuarea la capitolul "ce spun americanii despre..."
http://video.google.com/videoplay?docid=-1756566292420454238&q=ADhD&hl=en
izabela505 spune:
Draga Anamaria,
O sa incerc sa explic un pic ce am vrut sa zic pentru ca n-as vrea sa fiu inteleasa gresit. In primul rand, nu as vrea sa crezi ca neg ca sunt copii care au astfel de probleme sau ca vreau sa le bagatelizez suferinta.
quote:
quote:
--------------------------------------------------------------------------------
Dupa parerea mea umila si nemedicala ar trebui ca un astfel de sindrom sa prezinte o simptomatica mult mai puternica si mai clara. In bolile psihice nu exista "forme usoare", formele usoare sunt pur si simplu stari normale.
--------------------------------------------------------------------------------
daca esti draguta sa dezvolti putin ideea de mai sus.
De ce anume cineva care sufera de o boala psihica ar trebui sa fie "anormal"?
Cat de grava trebuie sa fie o boala psihica ca sa se "califice" ca si boala psihica?
Limita dintre normal si anormal in comportamentul uman e un subiect asupra caruia lumea medicala nu s-a pus de acord nici in ziua de azi. Daca prin "normal" intelegi ceea ce este conform cu norma, atunci da, orice bolnav psihic este anormal si cea care stabileste acest lucru este societatea care creaza norme.
In opinia mea, o boala psihica este acea conditie care face imposibila supravietuirea individului individual sau in societate.
De ce insist cu normalitatea? Pentru de obicei, primul diagnostic il pune chiar parintele, cand ia decizia sa isi duca copilul la psihiatru/psiholog in urma unor observatii asupra comportamentului lui pe care nu le gaseste normale. Cum o sa interpreteze asta copilul? Nu crezi ca o astfel de experienta este in sine traumatizanta pentru copil?
Responsabilitatea noastra ca parinti este uriasa si tot noi trebuie sa ii ferim de etichetele pe care societatea se grabeste sa le puna.
Imi place sa cred ca un copil cu ADHD nu este anormal sau bolnav, ci este pur si simplu un copil cu un comportament diferit, care poate fi modelat prin metode comportamentale, dintre care unele sunt chiar la indemana parintilor. Traim intr-o societate imperfecta, care ne permite sa petrecem din ce in ce mai putin timp cu copii nostri si ne face sa cautam in exterior rezolvarea unor problemelor de natura psihica si emotionala. Noi ar trebui sa fim cei care ne cunoastem cel mai bine copii si sa cautam solutiile optime pentru educatia lor. In acest sens, ma bucur ca avem aceasta discutie, pentru ca e un pas inainte. Pana la urma parintele decide daca si cum isi va trata copilul, dar e bine sa compare inainte mai multe opinii.
anamari spune:
quote:
Daca prin "normal" intelegi ceea ce este conform cu norma, atunci da, orice bolnav psihic este anormal si cea care stabileste acest lucru este societatea care creaza norme.
uite chiar incepand de aici parerea noastra difera -
eu sustin ca boala psihica e o conditie medicala si trebuie tratata ca atare. Societatea care stabileste "reguli" (asta ca sa fiu un pic "anala" in ceea ce priveste terminologia)n-are de ce sa-si bage coada intr-un astfel de diagnostic. De aceea lumea medicala care se respecta nu dezbate conceptul de "normalitate" -cred ca daca m-as duce la doctor pentru un diagnostic de AD/Hd, autism (includ aici Asperger si PDD), OCD,Tourette, anxietate cu copilul sau cu mine insasi si mi-ar spune ca am un copil "anormal", aici in US l-as da in judecata ca sa-l doara....
E adevarat ca opinia publica eticheteaza oamenii. Dar asta nu are nimic de a face cu conditia in sine sau cu necesitatea uni tratament. Din punctul meu de vedere a nu acorda unui copil tratamentul de care are nevoie "de gura lumii" face parte din acea "ignoranta" care naste monstrii -si pe termen lung poate fi mult mai traumatizant decat o vizita la doctor.
La urma urmei daca AD/Hd sau depresia sau...e o conditie medicala, este o conditie medicala chiar daca ne place noua sau nu. si daca gura lumii vorbeste neintrebata, asa cum am mai mentionat, uneori ar face mai bine sa taca- nu, nu te vizez personal, vizez un anumit tip de opinie, etichetare, sau cum vrei tu sa o numesti....
Sunt constienta ca mentalitatea din Romania e diferita de cea de aici dar....in momentul de fata ma irita intr-o masura egala persoanele sanatoase care emit un anumit tip de judecata si persoane care sufera de anumite conditii medicale si se ascund cu capul in nisip, sau parinti ai unor copii cu astfel de conditii care nu le acorda tratamntul sau suportul de specialitate de care au nevoie de frica gurii lumii. Ca daca noi parintii nu ne implicam si nu luam atitudine cine va lua?
Edit: imi cer scuze daca sunt dura cu astfel de raspunsuri, dar put si simplu nu pot gasi o altfel de tonalitate cand problema se pune astfel. si cu riscul de a firedundanta :DA, eu sustin ca modul in care opinia publica priveste persoanele cu probleme de natura psihica trebuie sa se schimbe, si nu diagnosticul persoanei in cauza.-si asta e o discutie care nu priveste numai AD/Hd ci toate persoanle care sufera de o conditie medical de natura psihica/mentala, toti copii cu dizabilitati de dezvoltare, invatare si parintii lor...deci deviem putin de la subiectul principal...
Iar pentru cine vrea sa aprofundeze un pic mai mult discutia il invit sa citeasca povestea Andreei Yates care pe mine m-a cutremurat si m-a facut sa-mi reevaluez pozitia din multe puncte de vedere....
Andrada spune:
Ce legatura are yates cu subiectul??
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
anamari spune:
andrada
nu are nici o legatura cu subiectul...ci cu modul in care am receptionat eu mesajul Izabellei-ca si cum modul in care clasificam o diferenta de comportament ar depinde de opinia publica sau de modul in care recepteaza societatea acel comportament- anormal sau normal.din cate stiu eu cazul ei a zdruncinat opinia publica si pe aici, si a ridicat multe intrbari privind modul in care publicul larg percepe/ se raporteaza la "boala psihica"-am precizat, printre randuri, ca e o deviere de la subiect.
edit: desi cred ca a adus o problema importanta in discutie:
oare nu e greu sa acceptam un diagnostic ca AD?Hd, forme usoare/moderate de depresie sau anxietate, mania depresiva de tipul 2(hypomania) tocmai pentru ca e atat de adanc indradacinata inlauntrul nostru conceptia ca bolal psihica/respectiv dizabilitatea mentala e asociata fie cu halucinatii, psihoze, fie cu un comportament de tip sociopat, fie cu automutilarea, fie cu retardul mental sever...deci cu formele extreme.
gabrielat spune:
Responsabilitatea noastra ca parinti este intradevar mare, dar daca exista o problema nu poti feri copilul de a i se pune etichete.
Dar ca parinte trebuie sa soliciti ajutor de specialitate in cazul in care observi ca are copilul nevoie, altfel esti iresponsabil.
Faptul ca se pune eticheta copilului este dureros si ca sa schimbi parerea persoanelor care intra in contact cu el este greu si dificil mai ales daca este educator , invatator, profesor.
Baiatul meu a fost diagnosticat ca hiperkinetic de la varsta de 3 ani si de atunci am avut greutati in a convinge persoanele cu care a intrat in contact ca nu este bolnav psihic, ca nu este violent, ca este capabil sa invete si sa coopereze, si mamele care au aceste probleme stiu despre ce vorbesc si stiu cat de greu este sa treci prin asa ceva si ce stresant poate fi.
anamari spune:
Gabriela
multumesc pentru mesaj.
tocmai pentru ca stiu prin ce ai trecut si prin ce treceti nu pot sa ma abtin cu replicile astea dure...(am trait si noi in Romania).
Frustrarea e dubla pentru ca pe langa faptul ca primesti un diagnostic pentru copil si rareori ti se explica ce si cum, de multe ori nu primesti indicatii de tratament sau cand le primesti sunt aiurea mai intalnesti si binevoitori care habar nu au despre ce vorbesc dar isi dau si ei cu parerea...
da ai dreptate AD/HD nu e o boala psihica e un deficit de dezvoltare...dar chiar daca ar fi vorba de o boala psihica tot conditie medicala se cheama si nu trebuie automat asociata conditia cu comportament psihotic, violent samd
daca ai nevoie de un material sau sa-ti versi frustarea pe umarul cuiva eu sunt pe aici, si avem si grupul de suport de la subiectul despre "copii speciali" ....