Copiluti de mai-iunie 2005 (11)
Raspunsuri - Pagina 21
Mercedes spune:
oanac- capul sus si intre micuta ta si a mea sunt m mult de 3 saptamani .pot spune ca si bia merge bine de aprox o luna.Asa ca capul sus.
Ai vazut ca si cu hemangiomul se rezolva incet dar sigur asa ca...capul sus
andutzy- nu ne dai vesti?
Oana C spune:
NU MA MAI UIT LA NICI O POZA!!! 
PENTRU CA TOTI COPILASII MERG, NUMAI EVA NU MERGE!!!
Iar am vazut o gramada de poze ale copilasilor dragalsi si mergareti de aici. Toti merg!!!! Numai Eva nu! Mi se rupe sufletul Oare de ce nu merge? O sa sun la pediatra ...
Cuscra, l-am vazut si pe ginerelul frumusel; zici ca nu merge nici el? sint sigura c-o sa o porneasca in citeva zile si atunci Eva chiar ca va ramine de caruta
Andra, bine ca te-ai mai linistit si Dragos nu are nimic 
Oana si 
Eva (29 iunie 2005)
Poze cu Eva
Danelutza spune:
Oana o sa inceapa sa mearga pina la un an jumatate, asha spun doctorii ca e limita, dar nici asta nu-i batuta-n cuie. Nu-ti fa probleme, o sa intri intr-o zi si o sa incepi sa te plingi ca nu sta intr-un loc. De obicei copiii care incep sa mearga mai tirziu, ishi dau drumul mult mai repede. Hai, fruntea sus. Zimbeshte si miine e o zi si o sa fie bine.
Nelia vad ca Isabella s-a indragostit de "Ghitza" varianta tocanitza, originalul cintecului nu l-a auzit inca. Itzi dai seama ce dans o sa fie pe capul meu. Ce rezultat tzi-au dat la facultate, au fost de acord cu aminarea testului sau nu ?
Pisik frumoase pozele si jucariile. Vreau si eu la cresha
gabitzam spune:
OanaC, stai mami linistita, ca nu ramane Eva de carutza, o fi ea mai molcutza si lenevioara.
Andraaaa, vino iubita si zi-ne ce si cum a fost la nenea doctorul, ca suntem toate curioase ce-i cu Dragoselul.
Gabitza si nazdravanul 
Andrei-Stefan (25.05.05)
pisik 4ever spune:
OanaC, puiuta ta e mai mica cu aproape 2 luni ca a mea. cum a mea a inceput sa mearga la inceputul lui august, e ca si cum puiuta ta ar incepe sa mearga acum. lasa-i un pic de timp si o sa vezi ca o sa-si dea drumul. a mea pana nu s-a simtit ea sigura nu si-a dat drumul, ma uitam la ea ca acum cade mai des ca atunci, ca nu mai e atenta. incearca s-o duci in compania unor copii de varsta ei care merg, asta o stimuleaza, si cand se tine de ceva in picioruta aseaza-te la un pas de ea si spune-i sa vina la tine. o sa vezi ca pana isi ia inima in dinti o sa fie greu, dar pe urma o sa-si dea drumul repede repede. imi aduc aminte ce vocifera a mea ca sa-i intind mana mai aproape, ca ei ii e frica sa vina asa la mine, si eu ma prefaceam ca nu inteleg...
... si 
albastricile lui mami 08.05.05
Cloreta spune:
Buna seara!
Andutzy, asteptam amanunte, ma bucur din tot sufletul ca Dragoselul e bine
Monu, sanatate muuuuuulta, mai veneati si voi in parc daca erati bine, uite ce vreme frumoasa e.
Blackpantero, ca baiat mare! Iar tu arati grozav, faci si sport?
OanaC, nu te mai necaji, o sa alrge Eva de nu o sa tii pasul cu ea. Am vazut puisor de un an si cinci luni tinut de manute si era prefect sanatos. Ma gandesc la noi toate, cum se spunem ofurile, stresurile dar si bucuriile si implinirile, realizarile si cum trecem toate prin emotii una pentru cealalta. Si cum se risipesc toate temerile, la noi in gascuta sunt numai copilasi unul si unul, ce mai! Unii au mers mai repede, altii au spus repede ceva cuvintele, unii au mai multi dinti decat altii dar in final toti sunt sanatosi doar ca au ritmuri diferite.
Gusta, sa nu vorbesti prostii! Ai grija de tine ca ai un copilas minunat pe care sa il cresti si care vrea o mamica vesela si fericita. Capul sus!
Gabitza, am avut si eu teama ca Teodora nu va sta invelita ca arunca de pe ea tot dar cred ca era prea cald atunci totusi. Acum ma distreaza cum trage plapumioara pe ea pana la gat ca un om mare:))
Pisik, ce frumoooose la cresa Oliviei!
Nelia, succes! Doamne cat calm exista in tine, cat de frumos spui tu ca au fost fetele agitate si ca te-au obosit. Daca eram in locul tau s-ar fi vazut din mesajul meu ca am nervisori:)
Cazut par si la mine ca la balamuc. In timpul sarcinii am avut un par tare frumos, lucios si nu cadea deloc.
Dinti, are noua ca acum avem si un canin si patru masele. Si cred ca o sa tragem iar ca are gingiutele cam umflatele
. Greu ies caninii astia!
Si ca tot ziceam de calm, eu una nu sunt deloc calma la ora asta pentru ca vecinul de sub noi a dat muzica la maxim! Mai devreme erau manlele, acum macar e altceva dar tot enervant e sa asculti la maxim ceva ce nu iti place. M-am dus si i-am batut in usa cu un metru de tamplarie - ala mi-a cazut in mana - ca nu are sonerie si cu cioc cioc nu faceam fata. Evident ca nu a deschis usa, ba vreo 15 minute dupa aia a urlat muzica tare de tot.
Na, ca s-a oprit, sper ca de tot! E un tampit de vreo 39 de ani fara nici un capatai, are vreo patru chiriasi si a declarat doar vreo doi la intretinere a de administratia financiara nu cred ca a auzit si il apuca din can in cand sa puna manele la maxim cu boxele la ferestre. Bine ca vine iarna si nu mai sta cu ferestrele deschise dar daca mai sare o data de ora 22 sun la politie.
De noi ce sa mai spun? Mergem zilnic in parc ca sa isi consume energia, s-a obisnuit cu ceilalti copilasi si acum sta si ea mai aproape de ei si de mine, impinge la carut de papusi si alte traznai, alearga si mai virbeste cate un pic. Acasa in schimb ii turuie gura ceva de speriat frate, da din mana si face niste grimase de murim de ras, tine niste predici si iti explica asa cu patos.
A mai invatat cum face soricelul, bufnita, sarpele, e bestiala cand incepe sa imite toate alea.
Voi stiti de carticelele cu ferestruici de la editura Prut? Sunt foarte frumoase si Teodora a invatat o gramada de chestii noi. Eu am pe cea cu animale dar vreau sa ii iau toata seria. Intr-o seara imi arat bufnita si tot zicea: anu, anu. Eu incercam sa ii spun ca nu e luna si cand ma uit mai bine in ferestruica de sub bufnita era luna!
Hai ca ma duc la nani daca nu mai canta de la minunatul meu vecin.
Va pupam, noapte buna!
Pozele mele
andutzy spune:
Buna seara fetele! Acum abia m-am asezat si eu la taste sa povestesc ziua de azi!
am fost dimineata la spitalul Gomoiu si am asteptat la usa la nenea doctorul asta vreo 2 ore timp in care a avut doar 2 consultatii, intre timp deja Dragos si-a pierdut rabdarea, a facut kk... noi deja cedam nervos. am intrat prima oara eu, ca sa putem vorbi in liniste si sa-si faca omul o idee de istoricul lui inainte sa dea cu ochii de maimutzica urlatoare...M-a luat de la ecografii, nastere, primul stat in fundulet, greutati la diferite varste, scor Apgar,toate astea, uitat la radiografii. Apoi a venit Razvan cu piticul, consultat pitic amanuntit, bineinteles in urlete si zbateri maxime, dar consult amanuntit, cu masurat circumferinta ambelor picioare, gambe si pulpitze, cap, tot, pipait coaste, gat, talpi...Concluzia: copilul este bine, nici vorba de hemi pareza sau alte probleme de gen, daca ar fi asa nu ar fi fost in grafic cu toate progresele de pana acum si nu ar fi avut forta sa se zbata asa la consult...Intr-adevar, cu piciorul merge putin strambutz, dar asta se rezolva prin kinetoterapie, ne-a dat trimitere catre o dcotorita din grigore tot in acest sens...Torticolis se pare ca a fost la nastere, dar acum chiar daca mai e, mai e f putin, deoarece copilul intoarce bine capul in ambele parti.
In seara asta in parc, ma vad cu vecina mea, una din fizioterapeutele de la grigore. ce credeti ca imi spune? ca nenea Valeriu Popescu, (care sa fie clar, este o somitate a padiatriei romanesti, toti marii directori si specialisti in padiatrie ai momentului au fost elevii sau studentii lui) ar trebui sa-si vada de lungul nasului, ca el nu e specialist in astfel de probleme si sa merg cu copilul la neurologul recomandat de ele si daca nici ala nu imi da un diagnostic de care sa fie ea multumita, ma mai trimite intr-un loc....Nu ma intrebati reactia sotului meu cand i-am povestit, e la un pas sa vrea sa o linseze...Vorba acestui doctor batran, doctorii cand consulta un copil ar trebui sa se gandeasca un moment ca poate fi copilul lor, tot asa usor ar arunca cu diagnostice fataliste? Nu mai vorbesc ca este chiar un batranel simpatic, care te asculta cu maaaaaare calm, nu mai vorbesc ca la sfarsit mi-a pupat mana si a dat noroc cu Dragoselu si cu Razvan de parac eram prieteni de cand lumea...
Sa vedem, poate mergem si la neurolog la Grigore, asta ca sa nu zicem ca nu am fost, dar si directorul spitalului Grigore, cu al carui nepotel ne vedem in fiecare zi in parculet ne-a zis ca el mai mare incredere are in Valeriu Popescu decat in neurologul lor de spital, chiar daca asta este specialist...
Azi am reusit si am facut si sfestania la casa, dar din cauza asta fi-miu a dormit doar o ora la pranz si M-A CAPIAT, toata dupa amiaza a facut numai boacane prin casa, seara cand am iesit afara eram pachet de nervi...
.deja ne resimtim, sunt 2 saptamani de cosmar, am inceout cu putza, dupa aceea raceala si in final nebunia cu problema..
Hai ca m-am intins cat o zi de post ce a fost azi, aveti grija apropos de asta ca maine e sarbatoare mare, sa nu spalati sau altceva si dupa aceea sa va para rau!
Andra si Dragos Alexandru 
- 31.05.2005
Dragoselu si noi (familie, prieteni, etc)
andutzy spune:
OanaC, e putin peste o luna de cand ma plangeam si eu ca Dragos nu merge si nu merge. Acum, alerg dupa el prin parc si prin casa de imi sar okii din cap, pleaca in parta cealalta a parcului si eu ii zic "Dragos, mami pleaca, pa pa!" in loc sa faca cale intoarsa si sa vina spre mine stii ce face? "PA" si pleaca mai departe in drumul lui....
Andra si Dragos Alexandru - 31.05.2005
Dragoselu si noi (familie, prieteni, etc)
nelia spune:
Am alergat astazi ca un catel... m-am dus dimineata la facultate, la Registrariat, am luat numarul de ordine: 213. Ma uit pe panou: 28. Am zis ca mor! Eu trebuia sa fiu la 11.30 acasa sa o iau pe Agata de la scoala pentru prinz, ca nu are vinerea platit service de garde. Nici mincare nu aveam facuta pentru acest prinz, asa ca am plecat cu carutul dupa mine, am venit acasa, am facut supa de broccoli si cus-cus cu legume si gratar din piept de pui, am luat-o pe Agata si le-am dat sa manince, cu mofturile de rigoare la patrat, ca nu stiu ce au amindoua, ca tare agitate si mofturoase mai sint, am dus-o pe Agata, am adormit-o pe Tudora, am pus-o in carut si m-am dus din nou la coada. Cind am ajuns era numarul 183. Dar am avut noroc, ca la un moment dat, un tinar care m-a vazut cu carutul si care trebuia sa plece la curs, mi-a dat mie numarul lui, adica 185, asa ca am scapat nesperat de repede. Dar, din pacate, doar de statul la coada, ca de test nu am scapat. Ideea este ca nu ma pot inscrie la testul din ianuarie, cum mi-ar fi placut, dar pot sa ma duc si sa esuez sau sa nu ma duc deloc la cel de duminica, ca rezultatul este acelasi: voi fi obligata sa iau un curs indicat de ei de gramatica de franceza scrisa, unul cu un nivel mai jos decit cel pe care il fac acum. Dar ea ma sfatuieste sa ma duc, pentru ca pot pica pe subiecte, sa am noroc, sa mai si stiu o parte si atunci sa-l trec, daca mai sint si la un curs de franceza greu si complet ca ala pe care il am si il trec binisor... din punctul lor de vedere nu mai am nici o obligatie fata de limba respectiva incepind din sesiunea urmatoare, decit daca vreau eu sa-mi mai iau cursuri pe aceasta linie. A fost indignata ca nu mi-au refuzat inscrierea la cursurile la care sint acum, clar mult prea sus fata de nivelul meu de limba, asa as fi stiut ca nu voi face fata si imi luam ceva mai pe puterile mele. Cind a mai vazut si copilul in carut si a intrat in dosar si a vazut ca mai am inca o caprita... s-a uitat asa miloasa la mine si mi-a cerut voie sa-si noteze numele meu si sa intrebe si ea in stinga si-n dreapta care e cea mai buna metoda de start pentru mine, ca e clar ca ce-am ales eu de capul meu nu a fost tocmai cea mai usoara si ideala. Asa ca, am plecat linistita acasa, ca macar secretara ma intelege
si la noapte, dupa ce culc rezultatele iubirii noastre, adica ploada mare si cea mica, imi fac o cafea si ma apuc de invatat. Si miine le fel... si miine noapte la fel... Si ma duc la testul cu pricina, sa vad ce iese. Si apoi mai am testul de miercuri si ma apuc de proiectul cu interviul, ma gindesc ca poate totusi am ceva sanse sa scap onorabil de cursurile astea, sa nu fi dat banii de pomana, chiar daca ma simt ca nuca in perete pe la ele. Gata, v-am lamurit!
Andutzy, vai, ce ma bucur! Eu sint convinsa ca doctorul la care ati fost are dreptate, pentru simpul motiv ca nici mie nu-mi vine sa cred ca un copil care s-a dezvoltat la timp si armonios, care e atit de dragalas si are o privire agera in pozele vazute, poate avea probleme atit de grave de sanatate, care sa nu poata fi rezolvate.
Ai fac o paranteza aici, va spun de la inceput ca sa stiti ca e facultativa, ca sigur ma voi intinde... Asa am crezut si despre Stefan al Cornelia, si despre Bianca lui Elisor, si despre ceilalti copilasi care sint putin mai in urma la capitolul mers. Copiii cu probleme neurologice (si aici sint o graamaadaa, din pacate, mor de mila lor cind ii vad) au ceva in privire, ii vezi ca ceva nu e in regula si nu au o dezvoltare normala pe nici unul din planuri. Cel putin eu, intuitiv, asa vad si cred, cu mare parere de rau. Si sint ferm convinsa ca nici unul dintre copilasii nostri de aici nu intra in aceasta categorie, am vazut poze, am vazut zimbete, ochisori ageri si plini de viata... refuz sa cred si voi refuza pina la proba contrarie. Si mi-ar parea tare rau sa o obtin.
Pe de alta parte, inteleg perfect mamicile ingrijorate! Sint convinsa ca se comporta mult mai bine decit m-as comporta eu intr-o asemenea situatie, pentru ca eu, cind e vorba de copii, o iau razna instant cu gindurile negre si cu supozitiile, de altfel deloc fundamentate. Dar mai stiu ca, usurinta si puterea de a trece peste niste vesti triste, evenimente nefericite si, in cazul de fata, probleme de sanatate ale puiutilor sau chiar ale noastre, vin in mare parte si din exprimarea, expunerea si dezbaterea, acestor ingrijorari, in fond insasi trairea activa a lor. De aceea mi se pare absolut firesc si sanatos sa ne dam cit putem de tare cu fundul de pamint aici (de altfel, eu o fac de fiecare data cind dau de greu sau de foarte greu), punind raul cel mai de rau in fata (si daca... totusi... dar...) si sa fim tari si pline de optimism in viata de zi cu zi si atunci cind ni se cere asta. Asa ca, fetelor care au probleme cu copilasii sau cu ele (Andutzy, Oana, OlgaM, OlgaT, Gusta si alte mamici, eu... cu invatatul meu la 40 de ani, de altfel o problema stresanta, dar deloc grava si foarte rezolvabila), va asigur inca o data - si sigur in asentimentul fetelor active de pe acest subiect, mamici incercate sau mai putin incercate - ca sintem aici si va sprijinim cu tot ce avem noi mai bun. Chiar daca abia apucam citeodata sa citim, atunci cind o facem, un gind bun tot zboara spre cea in dilema sau in suferinta. Si gindurile bune nu pot decit sa adune energie pozitiva, iar asta nu a facut rau niciodata! Sper ca v-am incurajat un pic, ca de fapt asta am vrut sa spun pina la coada, daca cumva nu ati inteles...
Hai, ca bat cimpii deja, ma duc la treburi, mai am o ora si ceva pina plec la patinaj, poate reusesc macar bucataria sa o fac si sa pun vreo doua masini la spalat. Va pup!
CORNELIA, mami de AGATA si TUDORA
monu spune:
Off, ce a fost azi in atmosfera? Alexia a fost super nervoasa si agitata.
Andutzy, ma bucur ca v-ati linistit cu Dragos. Cat despre vecina, imi pare rau sa o spun, dar e batuta in cap? Sau nu vrea sa priceapa ca a gresit?
Cloreta si mie imi pare tare rau ca nu putem iesi cu ea in parc. De cand sta in casa e f agitata ca tati deja o banuieste de hiperactivitate
22+ si Alexia Ioana (24 mai 2005)